Când scopul este acelaşi,(repararea prejudiciului cauzat), dar la prima instanţă nu se cere ajungerea lui ci doar obţinerea unui temei de drept de care ar depinde atingerea lui ulterioară pe cale administrativă, (cererea pentru refuz soluţionare cerere de către autoritatea administrativă pârâtă, fiind respinsă), iar la a doua cerere, părţile fiind aceleaşi, se cere direct repararea prejudiciului cauzat. Este identitate de scop ?
De menţionat că la primul proces nu se judecă pe fond temeiul invocat.
Mulţumesc Elis, mai am unele nedumeriri, dar trebuie să fiu foarte atent cum le formulez.
Pentru a putea beneficia de ,,Excepţia puterii lucrului judecat", una din părţile aflate într-un proces, este obligată să anexeze la (,,întâmpinare, cerere, concluzii, etc.") copia hotărârii instanţei care a judecat ,,lucrul" respectiv, din care să rezulte ce anume s-a stabilit în legătură cu ,,lucrul" respectiv ? Poate partea să enunţe doar, să invoce excepţia, in lipsa probei ? Unde este reglementat ce anume trebuie făcut în asemenea situaţie?.
Pasul de defilare începe cu stângul. Apoi inevitabil urmează dreptul. La ce să mai fie nevoie de "drept" când se dă mereu cu stângul în "dreptul"? Defilarea totuşi continuă.
D.167/1958 Art.8. Prescripţia dreptului la acţiune...începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea.
- cine stabileşte data când păgubitul ,,trebuia să cunoască" ? (ce înseamnă ,,trebuia" să cunoască?)
- de la cine trebuia păgubitul să cunoască paguba (exprimată cantitativ şi valoric), cât şi pe cel care răspunde de ea?
Iar am uitat ceva. Am întâlnit-o şi pe doamna Andreea, undeva, pe alt forum, consternată de faptul că cineva a făcut afirmaţia despre o decizie a CC, cum că ar avea efect retroactiv.La recomandarea domniei sale, am citit şi Legea 24, care exact astăzi îşi aniversează opt ani de la naştere, Nici vorbă să scrie în această lege despre faptul că actul administrativ numit ,,ordin" ar avea forţa juridică inferioară ,,regulamentului". Tot logica mea are dreptate. Păi, dacă regulamentul este aprobat prin ordin, care este superior? Dar ştiţi ce am întâlnit în Legea 24 ? - Foarte multă logică. ªi nu era neapărat logică juridică, era mai mult logica bunului simţ. Dulce carte, cinste cui te-a scris!
Am răsfoit ieri, 26 martie, peste 60 de pagini, toate înmulţit cu câte or fi ele în pagină, tastând în căutare ,,efect retroactiv",
nu am găsit nici măcar odată referirea la actul administrativ cum că ar putea avea efect retroactiv. Cine vrea să se convingă, să încerce. Dimpotrivă, toată lumea zice invers. Datorită logicii, am judecat şi eu la fel. Dar pentru că am gândit altfel, s-a apreciat că logica mea (de şi eu nu sunt proprietar de logică, nu sunt autor, am fost modelat aşa de viaţă), deci logica mea ar fi în contradictoriu cu logica juridică. Mai precis că ar avea alte principii de cât cele juridice. ªi uite aşa, mai ies la iveală şi unele cauze pentru care se mai pierd procese. (apropos, sunt şi procese care ies meci nul?) Te duci om de bună cuviinţă în proces, asistat de un profesionist, fără să şti că aceleaşi principii juridice pot fi ,,pro" şi ,,contra". Mizezi pe faptul că vei câştiga dacă iese că actul administrativ poate fi retroactiv ,,fără rezerve" şi când colo, ,,judele" (aici, pe forum am învăţat expresia), zice: nu e laie...că-i bălaie !? Ce ţi-e şi cu sortimentele acestea de logică?
Da. Am avut avocat. Este primul şi sper ultimul proces în care am fost implicat.
Eu îl înţeleg şi pe dl. Popescu.
Nu poate fi răbdător cu un tip dificil şi sâcâitor ca mine. Mă rog, asta e.
Îmi cer scuze că am aceste defecte şi încă mai am şi altele. De exemplu, nu am stare, cum se mai zice, dacă nu am înţeles ceva. Iată, nu înţeleg cum un act administrativ, care respectă rigorile LEGII, poate avea efecte retroactive, atâta timp cât LEGEA poate dispune numai pentru viitor.Eu înţeleg prin lege, nu numai titlul ci şi conţinutul ei în tot. Pentru asta şi pentru altele mă repet, până când poate - poate oi pricepe şi eu. Eu, încă reflectez..am timp har domnului căci sunt pensionar, dar degeaba.
Logica nu are principii elaborate.Logica este doar logică. Nu există logică pe specialităţi. Extinderea în domenii, dezvoltă, detaliază, statuează, elaborează, şi ajută domeniile să devină ştiinţe. Principiul de bază existent în logica primară, logica nativă,în înţelepciunea popoarelor înainte de apariţia ştiinţelor a fost DA su NU. La Români: - ori e laie ori bălaie, La Shachespeare, a fi sau a nu fi ? şamd. Principiul pe baza căruia funcţionează calculatoarele moderne din ziua de azi este acelaşi cu cel pe baza căruia a început era ciberneticii. FALS sau ADEVÃRAT. Am lansat subiectul Logica în judecată, gândindu-mă la orice fel de judecată Au intrat în discuţie utilizatori care au abordat subiectul din punct de vedere al judecării în instanţe. Am fost atras, nu am căutat consultaţii gratuite. In procesul pe care l-am pierdut, din care am preluiat exemplele postate pe forum, am avut un avocat, pe care bineînţeles că l-am plătit. Înţeleg că nu puteam, logic, să condiţionez acordarea onorariului în funcţie de rezultatul judecăţii. Oricum, nu pot reproşa nimic avocatului, şi-a făcut datoria, iar la sfârşit, a ridicat din umeri a neputinţă. Logica instanţelor nu că ar fi altfel de logocă, mai precis nu a fost logică. Am spus şi pot demonstra.Acum, pe forum, presupun că nu îmi va cere cineva să fie plătit, în sensul în care încearcă să mă ,,ajute". Totuşi, fără să ştie, fără să vrea, mă ajută gratis, să aflu în cazul în care vreau să-mi aleg un apărător, cui să mă adresez pentru ca şansele de câştiga un proces să fie mai mari.Voi continua pe forum atâta timp cât mai citeşte cineva mesajele mele.
P.S. Dl Popesu nu a încercat să mă ajute. Nu mi-a răspuns la nici o întrebare. Oare pentru-că era gratis ? Putea şi aşa, pentru-că îi eram simpatic.
avocatnet.ro explicăm legislația
