Logica în judecare

Observ ca foarte multi justitiabili sunt consternati de solutii judecatoresti, desi nu dau pic de atentie FORMEI si aspectelor formale in care se imbraca orice speta. Tot asa cum acest topic a fost plasat total eronat in sectiunea Va rugam cititi regulamentul inainte de a scrie mesaje in Forum, tot asa ma gandesc ca ministerul respectiv poate nici nu avea obligatia de a comunica temeiul de drept... si atunci evident ca actiunea a fost respinsa. Daca ati fi cerut anularea actului in cntencios administrativ poate alta era situatia... Din pacate in tara noastra mult prea multa lume intreaba un profesionist in ale dreptului abia dupa ce raul e consumat, ca si aici.

Plasarea mesajului în secţiunea respectivă (poate din greşeală sau necunoaşterea mecanismului) nu are legătură cu subiectul. (Apropos de logică). Tot de logică, a fost şi întrebarea dacă ar fi trebuit din concluziile judecării să înţeleleagă
oricine că se respinge pretenţia că ,,nu s-a trimis", ceace logic înseamnă că ,,s-a trimis". Pârâta a susţinut în proces că
,,a trimis", instanţa scrie în hotărâre că ministerul ,,a trimis", fără a se consemna care este acel temei ,,trimis".In fapt nu există acel temei. Atunci, ce s-a trimis?NU S-A TRIMIS !

Premisa falsa.

Judecatorul nu e pus acolo pentru a imparti dreptatea, cum le place unora sa creada, ci pentru a aplica legea, care poate sa fie al dracului de nedreapta.

Lipsa temeiului de fapt sau de drept poate fi un motiv pentru a ataca un act NETEMEINIC si/sau nelegal si nu pentru a obliga emitentul actului sa comunice ... temeiul.

Subiect: Logica în judecare.
Mulţumesc doamnelor Lisievici şi Romaşcanu pentru-că s-au oprit asupra subiectului.
Inţeleg punctele de vedere exprimate, dar acestea nu răspund într-u totul semnelor de întrebare semnalate.
Subiectul, este un exercciţiu de logică. (cules din realitatea obiectivă).
Emitentul actului, era obligat potrivit prevederilor Constituţiei României, art. 31 (1) şi (2), să informeze petentul asupra temeiului de drept al actului în cauză. Refuzând să comunice a fost chemat în instanţă. Reclamanmtul cere instanţei ca pârâta să înfăţişeze actul autentic. Fără a se face referire la această cerere, actul nu este înfăţişat, iar refuzul (tacit)
nu este motivat. Procesul continuă. Pârâta nu prezintă nici o dovadă a susţinerilor sale.Se pronunţă sentinţa prin care se respinge cererea.Are loc recursul.Acelaşi rezultat. Ulterior reclamantul obţine copia actului autentic şi informează instanţa
prin Cerere de revizuire despre absenţa temeiului legal.Se respinge. Motiv: documentul prezentat în premieră nu a fost considerat ,,act nou". Pe fondul acestui scenariu, am pus în discuţie subiectul de logică. Dacă A cere lui B să infomeze despre ,,act" iar B refuză, A se adresează lui C pentru a obliga pe B să facă informarea corectă. B susţine că i-a comunicat lui A despre ,,act" dar nu face dovada. C ia de bune afirmaţiile lui B, deci nu cere dovada. A insistă ca B să înfăţişeze cea mai bună dovadă, actul autentic.In final, se dă dreptate lui B. Logic, A nu ar fi trebuit să afle de la C că temeiul solicitat este cel trimis de B şi anume ,,temei act" ?

Domnule sau doamna, exercitiul dvs nu are nicio logica, intocmai precum sustinerile dvs. Ori ati cerut temeiul, ori ati cerut actul? Ati cerut sa se prezinte actul in instanta sau doar dovada comunicarii? Daca ati fost la fel de haotic(a) si ilogic(a) in instanta, solutia e foarte previzibila si chiar... LOGICA. Instantei trebuie sa ii cereti exact ce vreti si sa aveti si temei pentru asta. Cand o sa intelegeti asta, poate n-o sa mai aveti asa multe dileme!