Parerea mea e sa va linistiti, sa va bucurati ca va vedeti copilul, sa va axati pe elementele pozitive ale relatiei cu el si sa tratati cu toleranta povestea cu celalalt parinte.
In rest, poate o negociere pentru mai mult timp petrecut vara cu copilul, poate mai multe zile in timpul anului ar ajuta! Sau un program cu preluare de la gradinita, ceea ce e mult mai indicat de psihologi.
Dar pentru asta, contactati un avocat si povestiti. va recomand insa sa nu incepeti un razboi nesfarsit prin instante, nu ajuta pe nimeni!
Eu v-am prezentat variantele. E greu de spus ce as face eu pentru ca nu sunt în situația dumneavoastră. Uneori cred ca as lupta, alteori ca as lasă copilul ca să nu fie abuzat mai rău. Nu as vrea sa ajung niciodată sa că înțeleg dilema.
Puteți merge ori pe calea războiului ori pe calea batutului în retragere.
Da, am întâlnit. Din păcate, cu noua lege a custodiei comune mulți părinți și-au pierdut copii. Rezidenții au înțeles ca pot chiar sa ascundă minorii ani de zile nu doar sa nu dea informații. Legea se bazează mult pe bunul simt și dragostea fiecărui părinte dar iată ca ea nu exista în toate cazurile iar în fata egoismului și imbecilitatii unuia, minorul rămâne descoperit.
Nu a spus nimeni ca orice refuz, dar cu tot respectul, in situatiile in care mama il denigreaza zilnic pe tata, ba in corespondenta cu el, ba prin instante, cand nu este capabila de ani buni sa zica si ea macar UN SINGUR LUCRU pozitiv legat de ce a facut tata, cineva se asteapta ca acel copil sa-l primeasca pe tatal sau cu bratele deschise? Cand tata vine la scoala si primul lucru zis de mama profesoarei este ca tatal nu are dreptul sa vina la scoala si ca este un sobolan ratat, copilul credeti ca se gandeste ca hai sa o supar pe mama si sa zic ca eu as vrea sa plec cu sobolanul? Sau cand tatal sta in prag si mama tipa la el ca nu cumva sa se uite la ea in casa sau intre in casa ca e un derbedeu si un psihopat, copilul ce sa zica? Hm, ce drag imi e mie de tata? Hai mai lasati dracului povestile astea.
Domnule, nu interesează pe nimeni că dvs. plecaţi din ţară, nu aveaţi nici o obligaţie să anunţaţi pe cineva.Este recomandabil să anunţaţi mama copilului, să ştie când veniţi să luaţi copilul, să nu aştepte degeaba în zilele de program când nu mergeţi. În rest, în ce priveşte conversaţia cu mama copilului, nu puteţi forţa dacă nu vrea şi nu este inclus în programul de relaţii personale. Este lăudabil că după absenţe îndelungate a dvs., copilul merge cu dvs. şi nu se opune, înseamnă că copilul nu este întors împotriva dvs. de către mamă.
În ce priveşte plecarea copilului la bunici, este normal să meargă copilul acolo, în definitiv este familia extinsă şi dvs. ştiaţi de unde vine mama copilului dvs. când aţi conceput copilul cu dânsa; la fel , tractoriştii sunt oameni ca şi strungarii, mecanicii sau instalatorii, nici o meserie nu e degradantă; în ce priveşte manelele, chiar şi la decernarea premiilor Academiei, s-au cântat manele şi la petrecerile guvernanţilor ţării se dansează în ritm de manele.La ţară, copilul îşi lărgeşte orizontul cunoaşterii, vede animalele domestice pe viu, nu ca o mulţime de copii "de elită" care confundă raţa cu gâsca sau porcul cu oaia.
O întrebare: dacă mama copilului vă informează că micuţul are febră şi îl doare gâtul, dvs. fiind la mii de km. distanţă, cu ce puteţi ajuta mama sau copilul, în afară de sfaturi?Dar dacă v-ar informa că peste două zile este serbare şi copilul are nevoie de costum de Batman? dar dacă mama este internată de urgenţă la spital şi sunteţi imediat informat, cu ce ajutaţi dvs.?