Buna ziua,
Cred ca ar trebui sa va interesati daca fosta dvs sotie a facut demersuri pt recunoasterea divortului in Romania.. Daca nu oricum este doar chestiune de timp dupa parerea mea..
Tatal avea odonanta pentru domicilul minorului, eu incredintarea. Si cu drepturile si obligatiile parintilor cum ramanea?? Aveam drepturi si obligatii ca si fostul sot nu, este ceea ce ati spus dvs. Si drepe
turile copilului de a vedea ambii parinti??
Am actionat legal , dar nu pt program de vizitare ci pt anularea primei ordonantei di obligarea tatalui sa-mi dea copilul, atata timp cat aveam incredintarea si era specificat ca motivare a hotararii mediu psihosocial, la locuinta tatalui, abuziv pt minor... A trebuit sa astept 4 luni redactarea hotararilor, in acea perioada erau f.multe dosare..
Eu v-am dat doar un ex de caz cand pentru aceleasi acte doua instante se pronunta diferit... Motivul? studiul dosarului altceva nu cred...
Ceea ce dvs imi spuneti nu am putut sa accept, dar oricum important este ca s-a terminat totul si este liniste!!!
Va multumesc
Domnule avocat Lascoschi, eu inteleg ca asa este legea numai ca obiectiv vorbind, in realitate nu prea se intampla ce spune legea. Eu spre ex am fost impiedicata sa-mi vad copilul timp de 6 luni pe motiv ca exista o ordonanta presedentiala ce stabilea domiciliul copilului la tata, pana la solutionarea definitiva a fondului si eu dupa spusele fostului, trebuia sa introduc actiune pt program de vizitare, ordonanta tinand loc hotararii de incredintare...La doua saptamani dupa pronuntarea ordonantei, s-a pronuntat si fondul in favoarea mea, dar hotararea nefiind definitiva a trebuit sa astept si sa sufar doar pentru niste chestiuni birocratice si datorita rautatii si orgoliului a 3 persoane...
Este doar un exemplu in care legea nu s-a aplicat chiar daca am recurs la toate mijloacele posibile si in care instanta pe ordonanta , dupa parerea mea nu a studiat bine dosarul.. Avand aceleasi acte instanta de fond a hotarat contrariul..
Bun asta a fost, dar ceea ce este important si siner imi pare rau pentru aceasta, copilul chiar daca avea 5 ani, are amintiri destul de urate . Aveti dreptate ca sunt copiii care sufera, dar si adultii sufera ca niste lei in cusca, sechelele ramanand pe viata, nu se pot uita....
Dar ce facem cu ordonanta d-lui??? cel mai bine este sa discutati cu fosta sotie si sa va ascultati reciproc, fara sa impuneti unul altuia nimic.. Puneti totul in balanta, apoi luati impreuna o hotarare.
Si nu uitati copiii la 8,9 ani nu sunt capabili sa decida pentru ei, dar sunt adultii care decid(incluzand instanta)!!!!
Va doresc numai bine!
De regula, cand procesul de fond este lung si nu exista intelegere intre soti, se incearca incredintarea provizorie sau stabilirea provizorie a domiciliului minorului la unul dintre parinti. Din cate stiu aceste ordonante sunt valabile pana la ramanerea definitiva a incredintarri pe fond. Deci in cazul dvs, fosta sotie doreste sa ramana cu 2 copii nu cu unul, si ca sa il poata convinge pe cel mic, are nevoie de ceva scris. Tineti cont ca odata pronuntata ordonanta aceasta este definitiva si executorie fara trecerea vreunui termen si poate fi atacata la tribunal.
Nu conteaza cine introduce actiunea di divort, sau de incredintare, important este ceea ce cere, cum motiveaza cerintele si cat de bine studiaza instanta dosarul.
Cine este de specialitate va poate confirma.
Intrebarea mea este daca maine toti 3 copii ar dori sa stea cu mama dvs cum ati proceda??
Cre ca da, informati-va la consulatul roman din tara unde sunteti rezidenta, stiu ca va trebuie copie dupa actul de indentitate al mamei dvs.
De ce nu invatati cate ceva de la fostul dvs sot? atata timp cat el nu-si achita obligattile financiare fata de copil dvs respectati cu strictete programul vizita, o luna scrie in programul de vizita, o luna il lasati, nu mai mult. trebuie sa il viziteze doua weekend-uri pe luna, de la ora X LA ORA Y, atunci sa respecte orarul, altfel faceti plangere la politie. Nu exista alta cale, va SANTAJEAZA CU REINCREDINTAREA??, atunci aratati-i ca sunteti ferma in ceea ce priveste drepturile copilului dvs. Nu mai lasati de la dvs de dragul copilului, pentru ca el profita. Si faceti plangerea la politie pt neplata pensiei alimentare. Cand plateste, retrageti plangerea, nu este necesar sa se ajunga mai departe.
Va vorbesc din experienza, dupa 1 an de neplata, in urma plangerii, fostul meu sot, acum achita lunar, la data fixa, pensia alimentara, si a platit si din urma.
Daca tatal vrea sa-si cunoasca copilul si sa fie cunoscut de catre copil, va face totul posil.
Si nu uitati ca ambii parinti au drepturi si obligatii, este valabil nu numai pt dvs dar si pt fostul sot.
A si pentru plangerile catre protectia copilului, cereti copia solutiilor, puteti face plangere la politie pentru declaratti false, sper ca nu ma insel, cel putin demonstrati ca nu sunteti la cheremul lor si se linistesc cu declarattile nefondate.
Fara teama, nu va poate face nimic.
Mult succes.
Eu am un baietel de 7 ani si la 5 ani a fost audiat de catre instanta, la cererea mea, intrucat fostul sot sustinea ca eu si parintii mei abuzam fisic copilul creandu-i grave traume chiar si psihologice. Am cerut si evaluarea psihiologica a fiului meu de catre personalul specializat din cadrul Protectiei Copilului , nu este stresant pentru copil, evaluarea se face in functie de varsta si este valabila circa 6 luni.
Faceti plangere scrisa la Protectia copilului , explicati situatia fetitei dvs cat mai bine posibil si cereti si o evaluare psihologica a fetitei.
Introduceti intre timp actiunea de reincredintare si daca protectia copilului intarzie prea mult cu evaluarea, cereti instantei sa trimita adresa catre protectia copilui, atunci sigur raspund.
Va salut si fie ca totul sa se resolve pentru binele fetitei.
Cer scuse pentru ignoranta, nu stiam care este situatia in Africa de Sud, mi se pare destul de periculos chiar si pentru copil!!!!
Ati putea cere reincredintarea..., ar fi o idee, nu stiu cat de buna.
Nu are nici o importanta ca judecatorul era femeie, nu a judecat cauza dvs ca femeie, ci ca judecator, tinand cont de situatia dvs si a mamei, si in primul rand de interesul superior al copilului. faptul ca dva ati permis ca mama sa fie presenta mai mult decat era prevazut in programul de vizita a fost bine pentru fiul dvs.
Si daca instanta ar decide in favoarea mamei ce ar fi atat de rau, ati putea sa cadeti la aceeasi intelegere, in ceea ce priveste programul de vizita si ati creste copilul impreuna ca pana acum, nu l-ati crescut doar dvs, a contribui si mama naturala!!??
Gandit-va bine inainte de a porni o batalie si vorbiti cu fosta dvs sotie, poate evitati alte procese si luati impreuna o decizia buna pentru fiul dvs.
Fiul dvs ce ar dori???
Si eu sunt una dintre acele mamici care a plecat din Romania cu copilul. Si sincera sa fiu nu-mi pare rau. Nimeni nu mi-a cerut acordul tatalui pentru a pleca, nici nu m-a intrebat de program de vizita, dar am anuntat tatal copilului asa cum a facut si fosta dvs sotie.
Este adevarat ca nu este corect ca tatal sa nu poata vedea copilul, dar nici ca mama sa-si refaca viata in functie de vointa fostului sot.
Exista in viata dupa cum bine stim momente de rascruce, cand trebuie sa facem o alegere pentru noi, din pacate poate fi buna, din punctul nostru de vedere si nu prea reusita pentra alte persoane.Nu uitati ca si dvs ati facut o alegere cand ati plecat in alta tara.
Chiar daca faceti plangere la politie sau la parchet nu se intampla nimic, atata timp cat ati fost anuntat unde este noua resedinta, ar trebui sa refaceti programul de vizita. Nu sunt specialista in domeniu, dar domnii sau doamnele avocat va pot consilia mai bine decat mine. Eu va vorbesc din experienta de viata, am trecut prin aceeasi situatie, numai ca duc anual copilul in Romania.
Poate ca legea portugheza spune altceva, nu o cunosc, dar avand in vedere ca fiul dvs are dubla cetatenie... cred ca ar trebui sa va informati mai bine si din acest punct de vedere.
de ce nu mergti dvs in Africa de Sud? Costurile ar fi cam aceleasi!!
avocatnet.ro explicăm legislația
