tudorioan a scris:
Faptul ca minora a cerut in instanta sa fie incredintata, in cele din urma mamei-nu mai conteaza in ce conditii- spune cam multe!
Imi pare rau ca se interpreteaza cumva altfel lucrurile.
Nu am fost un parinte rau.
De unul singur am crescut coplilul, vreme de peste 4 ani cat ex a fost plecata si n-a dat o zi acasa, eu provin tot dintr-o familie destramata si stiu cum e sa cresti fara parinti.
Oful, suparea,.dezinteresul si delasarea au venit tocmai ca urmare a afirmatiei minorului in fata instantei.
M-am temut tot timpul de clipa respectiva ce inevitabil urma sa vina, si am avut presimtirea ca va merge prost datorita faptului ca era foarte incantata de povestile din itala spuse telefonic de mama., dar am sperat.... in van
ce iti mai pate ramane decat un gust amar dupa ce patesti una ca asta de la cine nu prea te asteptai dupa care vezi ca totul merge din ce in ce mai prost si din partea cealalta care te izoleeaza din ce in ce. practic simti ca n-are rost.