Activitate robertalex

ralu_2008 a scris:

cand e copilul mic...are dreptul sa aiba legaturi cu ambii parinti, deci, vrand-nevrand trebuie sa stea si la celalat parinte.
cand e copilul mai marisor si inceapa sa inteleaga...are DREPTUL de a alege daca vrea sau nu sa stea la celalalt parinte.
#-o nu inteleg: cand e mic si nu pricepe e musai obligatoriu sa stea si la celalalt parinte...dar cand e mai mare si refuza i se respecta aceasta decizie...
nu inteleg: de ce trebuie sa il obligam cand e mic si sa-i respectam decizia cand e mare?

Buna ziua,
Dumneavoastra vreti sa spuneti ca atat timp cat e mic copilul, are o opinie personala? Credeti ca la 3-4 ani si poate si mai mult chiar stabileste el ca tata e bau-bau? Sau este cumva proiectia dumneavoastra? Este absolut normal ca decizia copilului sa fie respectata atat timp cat este ceruta de acesta, insa ea trebuie sa fie intr-un moment cand deja copilul este guvernat de "liberul arbitru". Este acea stare de spirit cu care Dumnezeu ne-a inzestrat pe toti sa luam decizii in nume propriu si astfel sa ne decidem singuri soarta.
Un psiholog de copii poate stabili imediat din ce motive considera copilul ca tata e bau-bau. Este extrem de simplu. Nu va jucati cu mintea lui. Noi toti am divortat de partenerul de viata si nu de copii. Ganditi in viitor si lasati frustrarile de moment sa treaca. In plus nu o sa va mai puteti baza pre mult pe actuala legislatie... care va da mult prea multa mana libera.

Scuze ca intervin in discutie. Am citit toate postarile si am tras o concluzie. Trista pentru mine ca tata. Va rog sa-mi explicati de ce un tata trebuie sa-si demonstreze nevinovatia intr-un astfel de proces cu minori. Nu am auzit de mame care sa fie acuzate si care sa trebuiasca sa demonstreze ca pot sa obtina copiii. Se pleaca de la ideea ca mama e MAMA si gata. Dupa care eu ca tata ma duc sa cer un amarat de "program de vizitare" (ca la spital). Si ca sa obtin acest program (nu inteleg de ce nu am din start dreptul la un program si pe care daca nu-l respect ura si la gara), eu trebuie sa ma duc si sa arat ca imi iubesc copilul si poate il voi lua acasa 4 zile pe luna. Poate. E aberant ce se intampla. Vreau sa stiu daca sunteti convinsi ca in 95% din cazuri mamele sunt mai bune ca tatii. Eu unul nu cred. Cred ca sunt la fel de buni. Ok nu sunteti de acord cu, custodia comuna ca dezorienteaza copilul, insa un "program" (ce stupid suna) mai lung intre copil si parintele care nu a primit custodia ar trebui sa fie din start. Si procesele s-ar derula invers. In loc ca tatal sa ceara dreptul de a avea legaturi cu copilul sau, mama va cere diminuarea programului in cazurile in care tatii nu se tin de ele. Situatia de astazi nu duce catre lucruri bune ci dimpotriva. Un parinte care este sistematic lipsit de copilul sau, mai devreme sau mai tarziu datorita neputintei de a face ceva se va departa de acel copil. Cei care sufera insa sunt copiii. Ei cresc, "liberul arbitru" cu care si ei sunt inzestrati, isi va face simtita prezenta si atunci apar intrebarile. Moment in care "mitul" mamei care i-a fost servit pana atunci se poate darama. Adolescenta e o perioada dificila in viata fiecaruia si din pacate exact perioda in care iei deciziile care iti vor modela viata. Brrr am inceput un roman deja.... In concluzie: daca 95% din tati sunt nemernici mai exista 5% care sunt macar la fel de buni ca mamicile. Vreau ca toti tatii sa plece intr-un divort cu drepturi egale. Lipsa de interes a celor 95% sa fie penalizata.

ralu_2008 a scris:

daca minorul a fost incredintat spre crestere si educare unui parinte, celalalt parinte este obligat la pensie de intretinere si are DREPTUL la un program de vizita pe care il cere instantei, iar aceasta delibereaza in aceasta privinta.

Doamna vorbim 2 limbi diferite. Dumneavoastra plecati de la faptul ca legea actuala este buna, iar eu nu. Vom bloca acest forum daca contiunuam asa. Daca vreti sa ma convingeti ca DREPTUL meu se rezuma la un program de 4 zile pe luna de vizita si care in multe cazuri e incalcat si nimeni nu pateste nimic, eu spun pas dialogului. Daca sunteti in situatia de a nu lasa fostul sa-si "ridice" copilul si aceasta lege va satisface eu nu pot decat sa va "felicit", dar lasati-ma sa am si eu punctul meu de vedere. Daca sunteti in situatia in care tatal copilului dumneavoastra este dezinteresat si nu se implica, modificarile legii de care vorbeam v-ar fi in avantaj. Actuala lege este ok pentru niste miserupisti care obtin 4 zile pe luna cat sa-si vada copilul de care nu sunt neaparat atasati si astfel au timp si pentru ei. Care pot plati pensia din 2 in 2 luni fara sa pateasca nimic etc.
O alta optica asupra modului de custodie , totul sau nimic, este buna si pentru mine si pentru dumneavoastra. Analizati un pic.

ralu_2008 a scris:

si instanta poate tine cont de anumite situatii si relatii interpersonale cand va delibera programul de vizita.
nu se poate ca un copil sa stea o saptamana la un parinte si o saptamana la celalalt parinte.
si oricum este mic ca sa fie ridicat de la domiciliul mamei, mai ales ca, se pare, nu e atasat de tata.
reiterez, ideal ar fi fost sa se fi cerut printr-o cerere accesorie programul de vizita. in situatia de fata, ori partile cad de comun acord asupra unui program, ori instanta va decide.

Ridicarile se fac de obicei la masinile parcate ilegal si la ridicarile de numerar la casieriile bancilor. E drept il mai ridic in brate dar e cam greutz :D . Lipsa atasamentului fata de mine (daca tot ati tras concluzia ca nu ar exista), se datoreaza tocmai faptului ca legea nu permite unuia dintre parinti sa aiba relatii stabile cu minorul. Ulterior tot legea decide legatura dintre parinte/copil pe baza atasamentului. Eu gasesc un nonsens aici. (dar ma rog sunt subiectiv)
Daca partile nu cad de comun acord (si noi nu suntem in situatia asta caci altfel nu as mai scrie de o saptamana pe forum aici #-o), instanta sa decida. Si ne invartim in cerc: ce sa decida instanta daca legea nu da dreptul din start unuia dintre parinti.
Deci concluzie: legea trebuie facuta in asa fel incat ambii parinti sa plece de pe pozitii egale (cu un singur domiciliu al copilului ca nu e titirez), asa cum erau si in timpul casatoriei. Plecand de aici ambii vor fi responsabili si presati de lege vor face echipa in jurul copilului, ori unul dintre ei daca da dovada de lipsa de interes si implicare dispare.
E destul de clar?
In ceea ce priveste parerea dumneavoastra despre cine, care, cum a fost mai vinovat inainte de divort si dupa (intre cei 2 soti), nu pot sa va raspund pentru ca raspunsul meu ar fi considerat subiectiv, dar in primul rand NU are legatura cu relatiile copilului cu parintii sai.

Nu facea nimeni misto de nimeni si nimic. Nu e un subiect de ras. Dumneavoastra aveti dreptate in ceea ce spuneti insa trebuie tinut cont si de cei care doresc sa se implice in viata copiilor lor. Noi nu ne putem implica din simplul motiv ca mama interzice acest lucru, avand in spate o lege si mai ales o slaba aplicare a acesteia. Eu va spun sincer ca daca ma reprezentati vom castiga mult mai multe drepturi. Dupa care ele imi vor fi incalcate de mama. Si ce am castigat de fapt?
Pana cand legea nu se va schimba, si pana cand hotararile nu vor fi aplicate asa cum trebuie vom continua sa discutam degeaba aici. O lege puternica si o aplicabilitate corecta a ei va duce catre 2 lucruri cu care sunt de acord: ori imi pierd toate drepturile (dar stiu ca le-am avut si e numai vina mea pt ca nu m-am implicat) , ori parintele care are incredintarea minorului va trebui sa invete sa respecte legea. Din moment ce au divortat 2 oameni nimeni nu spune ca trebuie sa se mai iubeasca, insa trebuie respecte copilul indiferent de frustrarile fiecaruia. Ceea ce ne deosebeste de animale este comunicarea. Daca aceasta nu exista in ce ne transformam?

ralu_2008 a scris:

unde-i lege, nu-i tocmeala.
cert este ca atunci cand ati divortat trebuia sa cereti expres si un program de vizita...chiar daca copilul era mic. de mic, copilul se ataseaza de persoanele din jurul lui, dar, ma rog.
chiar nu inteleg. de ce nu va mutati cu concubina dvs la fosta sotie si concubinul acesteia sa va cresteti impreuna copilul ca vad ca va deranja ca la vizite statea bona cu copilul si nu fosta sotie.
nu sunt de acord ca legile sunt toate ok, mai ales ca situatiile reglementate s-au mai schimbat intre timp, dar ar trebui sa intelegeti ca, odata ce ati divortat relatia dvs nu va fi ca relatia copilului dvs cu 'tatal care-l creste'.

Daca dumneavoastra cititi printre randuri sau daca aveti o aversiune fata de tati din principiu, dialogul nu are sens. Cat mama a fost gravida si mai apoi dupa nastere, eu am fost langa copil zi de zi. Mai apoi s-a ajuns la o frecventa mai mica pentru ca acum sa fie in weekend la doua saptamani (adica de la 9.00 - 13.00) la domiciliul mamei. Nu am spus ca ma deranja faptul ca stateam cu bona, ci ma deranja faptul ca eu ca tata al copilului nu am un cuvant de spus in fata nimanui. Nici macar a bonei.
Program nu am cerut pt ca, copilul avea 2 luni. Obtineam acelasi lucru sunt constient de asta. Dar acum copilul a crescut si slava Domnului, este perfect sanatos, astfel incat sa pot sta singur cu el si la mine acasa. Nu se intampla acest lucru doar din simplul motiv ca mama nu vrea acest lucru. Nu ma catalogati ca si cum as fi venit dupa 5 ani cu pretentii. Iar eu pot fi tatal care-l creste daca ar exista intelegere din partea mamei, insa acest lucru nu se intampla pentru ca ea nu vrea acest lucru (pana aici e clar?). Daca exista un alt tata care creste copilul nu este din vina mea, eu mi-am dorit si imi doresc acest copil. La varsta aceasta se ataseaza de cine ii este "servit", ca drept dovada bona este persoana de care este cel mai "legat". Iar daca mama nu vrea nici macar legea nu o poate "obliga" in vreun fel.
Imi vorbiti foarte de sus pentru ca legea e de partea dumneavoastra, momentan insa, pentru ca va fi la un moment dat va fi de partea copiilor. De ce un tata trebuie sa ceara si sa demonstreze ca are dreptul de a sta cu copilul sau?.Plecati de la ideea ca un program de vizita pentru tata de 4 zile pe luna este minunat. Asta-i program de vizita la un spital.

ralu_2008 a scris:

dle robertalex, ati divortat cand copilul dvs avea doar 2 LUNI....abia s-a nascut si ati renuntat la el...cand era mic nu doreati sa stati prea mult cu el, nici macar nu ati solicitat program de vizita, acum ca s-a marit, crescut si ingrijit de fosta sotie si de 'concubinul ei' doriti sa redeveniti tatal care-l creste...hi, hi, hi...

Cum ati tras dumneavoastra concluzia aceasta? Ce va face sa credeti ca eu am divortat? Sotia mea a intentat divortul, iar eu pt a fi totul civilizat si pt ca nu ma interesa culpa exclusiva a sotiei, am divortat din culpa comuna fara motivarea deciziei. "Concubinul" de acum era "amantul" de atunci. Program de vizita nu am cerut pt ca avocatul m-a sfatuit sa mai astept pana ce copilul va face 1-2 ani si pentru ca la acel moment a existat o "intelegere" intre noi in ceea ce priveste vizitarea copilului. La inceput a fost zilnic, mai apoi marti-joi-sambata si ulterior o data ce s-au mutat impreuna la 2 saptamani. Nu am renuntat niciun moment la copilul meu si nici nu o voi face. Nu fortez nota si nu ma duc cu legea in brate pentru ca nu rezolv nimic. Mai intai trebuie ca mentalitatea noastra (a romanilor) sa depaseasca pragul frustrarilor in care se afla acum. A sta pe margine si a comenta avand niste idei preconcepute...
E drept ca sunt multi nemernici, insa eu nu sunt unul dintre ei. Din pacate acest lucru nu conteaza in Romania. Suntem toti o apa si un pamant. Nu caut sa ma justific in fata dumneavoastra insa inainte de a arunca cu pietre e bine sa cautati tinta corecta.
O zi buna! Hi Hi Hi-ul dumneavoastra e :(( pt mine.

Am inteles foarte bine, ba mai mult dar cu alte cuvinte am spus si eu acelasi lucru. Nu ma intereseaza faptul ca in SUA desi exista posibilitatea de a cere custodia comuna nu o fac decat 10-15% sau cati or fi. Nu ma intereseaza ca in Romania x% isi bat nevestele si neamul acestora, nu ma intereseaza ca alti y% nu-si sustin financiar copii etc etc. Eu nu ma numar printre acestia si ca atare nu vreau sa fiu tratat la gramada. Sunt convins ca daca maine ar fi posibila custodia comuna in Romania, procentul parintilor care vor cere custodia comuna nu va creste alarmant. Numarul celor dezinteresati va ramane acelasi.
In ceea ce priveste faptul ca trebuie sa-mi angajez avocat...sunt de acord. Asa o sa si fac. Insa dupa ce am citit sute de mesaje scrise de avocati pe acest forum, sperantele mele sunt foarte mici. Si ma refer aici la a reusi sa am o minima legatura cu fiul meu. Doar in gand si in vise imi imaginez o relatie stransa cu el. In realitate sper la 4 zile pe luna doar eu cu el. Si cum pot spera la mai mult dupa ce tot un avocat de pe aici imi explica ca sunt egoist ca ma gandesc doar la mine si la timpul meu. Stiu sunt egoist sa vreau mai mult de 16 ORE PE LUNA. Trebuie sa accept insa ca altcineva este tatal copilului meu, pentru ca altfel se cheama ca ma opun fostei sotii de a isi reface viata. Nu vad legatura. O caut inca..
Asa ca pe langa legi slabe, institutii si mai slabe, ceea ce pune cu adevarat capac este atitudinea celor din jur. Pe principiul las'o mah ca merge asa, de ce sa ne chinuim sa schimbam ceva.
Doamna AVLIL spunea in posturile de mai sus ca "afara" multi parinti au mult mai putine drepturi dupa un timp. Sunt de acord insa lipseste explicatia. Au pierdut drepturile dupa ce initial le-au fost date in mod egal ambilor parinti. Ulterior se fac anchete sociale (pe langa cele initiate de soti care pot fi subiective), dupa care pe baza acestor studii se iau decizii in ceea ce priveste drepturile, obligatiile si legaturile intre parinti si copii. Si sunt perfect de acord. Din cate stiu pana si un criminal are prezumtia de nevinovatie. Un parinte divortat in Romania si care nu are minorul in incredintare este vinovat din start.

Mi-am permis sa am aceeasi parere ca si dumneavoastra si am fost usor mustrat mai sus. Eu vreau sa petrec timp cu fiul meu, atat si nimic mai mult. Credeti ca am habar de fisa lui medicala? Sau de starea lui zilnica? Nu stiu nimic. Cine sunt eu sa trebuiasca sa stiu toate aceste lucruri? Un "tata" nou nout exista, se trag 10-20 de poze care se imprastie prin toata casa, creierul micutului e spalat si gata. Nu vreau sa arunc cu noroi in nimeni,nu vreau procese stupide, nu vreau sa intervin in noua viata a nimanui, dar cu toate astea sunt un frustrat care nu are in vedere decat intersul sau si nimic mai mult. Cel care are de suferit este in cele din urma copilul. La o varsta la care nu va mai inghiti orice i se spune, pentru ca Dumnezeu ne-a inzestrat pe fiecare cu liberul arbitru, vor interveni marile probleme. Prin perioada asta de formare am trecut cu totii si stim cum e sa ai repere bine conturate. Acum eu sunt Robert sau nenea sau bau-bau sau "un alt tata". Si doamna AVLIL daca este amabila sa-mi raspunda la o intrebare: Sa ies acum din viata copilului pentru ca eu sunt omul-negru si oricum exista un "tata"? Sau sa incerc cu ajutorul unui avocat capabil si impreuna cu alti parinti in situatia mea sa schimbam ceva in modul de aplicare a legii romanesti? Si asa toata lumea e fericita: copilul ca are ambii parinti langa el, mama ca isi reface viata linistita (si mai linistita) si restul.
Acelasi lucru ca si dumneavoastra am incercat sa subliniez si eu in mesajele de mai sus, si anume ca "afara" (acolo unde se practica) responsabilizarea ambilor parinti se face de la bun inceput. Ulterior aceste drepturi se suspenda sau se interzic definitiv daca unul din parinti da dovada de neimplicare. La noi se iau toate drepturile de la inceput, pentru ca mai apoi sa faci ce? Nimic stai pe forum si te plangi cautand sfaturi. Si cand surpriza, mi s-a explicat sa "vad partea buna a lucrurilor" si sa nu ma mai gandesc doar la mine egoist ce sunt #-o
Inteleg ca o alta lege sau aplicare a ei va fi la inceput cu sincope, insa daca obiectivul este unul bun lucrurile se vor regla. Insa astazi exista avocati, care pe actuala lege pot reprezenta cu usurinta o mama intr-un proces din start castigat, ca e MAMA doar, si astfel un venit sigur exista fara o prea mare bataie de cap.

Imi pare rau ca ati inteles acest lucru. Intelegerea amiabila nu are legatura cu mine. Nu pot sa scriu un roman aici ca sa nu mai extrageti din context. Daca un parinte trebuie sa fie la mila celuilalt pentru a isi vedea copilul nu cred ca e un lucru sanatos. Aici nu e vorba de orgoliul meu sau de frustrarile mele. Am si eu o "concubina" in momentul de fata. Nu sunt preocupat de drepturile mele sau de timpul meu sau de ce ati mai enumerat. Daca era vb de orgoliu cred ca faceam o pasiune din a ne plimba prin tribunale. Platesc o pensie de intretinere, platesc o pensie de studii privata, plus jucarii, haine , medicamente luna de luna. O fac pentru ca este copilul meu si va ramane asa chiar daca nu voi avea o legatura stransa cu el. A aduce omagii si slava cerului si legiuitorului ca un singur parinte are toate drepturile e un lucru bun??? Daca acum plec din viata copilului este mai bine pentru dezvoltarea lui? Sau este mai bine pentru fosta sotie? Nu am nicio problema cu relatia ei actuala. Nu am avut nici la divort culpa comuna fara motivare, ca sa fie civilizat. Nu ma intereseaza ca are pe cineva, ma intereseaza faptul ca acel cineva ia locul meu in viata copilului meu pentru ca asa vrea fosta sotie cu ajutorul legilor de care vorbeam. Ce pot face in acest moment? Nu fac nimic, stau si scriu pe un forum, unde sunt "certat" de un avocat. Nu ati inteles nimic din ce am scris. Probabil ca un Gheorghe avea mai mult succes cu bata. Oricum avea cam aceleasi drepturi ca si mine.
Ati facut o prezumtie cum ca vina e doar la mine, ca doar mama copilului ma lasa sa am legaturi cu copilul meu. Da ma lasa 16 ore pe luna sa stau cu el. Dar de ce trebuie ca un parinte sa dea voie celuilalt sa stea cu copilul sau? Asta e un lucru normal in viziunea dumneavoastra? Singura mea vina este ca nu imi convine sa stau 16 ore pe luna cu copilul meu. Stiu sunt orgolios si ma gandesc doar la mine nu si la copil. Cum sa vreau mai mult?

:offtopic: Va rog sa nu citati mesajul imediat anterior, nu este necesar. Multumesc.