Activitate ergon

Buna ziua. OUG 79/2017 a modificat/adaugat categorii de persoane fizice care beneficiaza de scutire la plata CAS. La art. 154(1) lit. f, apare categoria: "bolnavii cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătății, până la vindecarea respectivei afecțiuni"
Sunt salariat in mediul privat, am o afectiune nevindecabila inclusa in programele MS. Va rog sa-mi spuneti daca pot beneficia de aceasta scutire si cum se calculeaza cuantumul, pentru ca am vazut o mentiune referitoare la salariul minim brut pe economie. Salariul meu brut depaseste cu mult salariul minim brut pe economie.
Va multumesc

Buna dimineata.
Sunt medic primar medicina de urgenta si va solicit ajutorul in urmatoarea problema:
Activez intr-o unitate sanitara din judetul Teleorman care urmeaza a fi transformata in camin de batrani, potrivit HG 212/2011. Domiciliul este in Bucuresti.
Acum doua zile a aparut Ordinul nr. 232/21.03.2011 care defineste procedurile de redistribuire ale personalului medical.
Desi textual d-l ministru al sanatatii a declarat initial ca redistribuirea se va face in baza resedintei, acest ordin spune cu totul altceva.
Concret (citez din ordin, il pot atasa complet daca se considera necesar):
- primul pas: redistribuire pe raza administrativ-teritoriala a unitatii sanitare ce urmeaza a fi desfiintata
- daca nu se poate, redistribuire in judetele limitrofe.
In cazul specialitatii mele, sunt 17 medici la nivel national care urmeaza a fi redistribuiti. Numai in Bucuresti sunt 25 de posturi vacante in aceasta specialitate.
Ce doresc de fapt sa va intreb, pentru a ma lamuri daca pot actiona in instanta ministerul sanatatii:
- este legala aceasta prevedere a ordinului 232 care practic te OBLIGA sa lucrezi unde vor ei ? Ce facem, ne intoarcem la "legarea de glie" a epocii de aur ?
- ordinul mai are o prevedere care mi se pare curioasa: desi sunt foarte multe posturi vacante pentru diverse specialitati (in conditiile penuriei acute de medici), se spune ca: "Posturile vacante de medici din unităţile sanitare clinice din centrele universitare Iaşi, Cluj, Timişoara, Bucureşti, Târgu Mureş, Craiova, Oradea, Sibiu, Arad, Braşov, Constanţa şi Galaţi nu pot fi ocupate ca urmare a redistribuirii, cu excepţia posturilor de medici în specialitatea medicină de urgenţă, radiologie şi imagistică medicală şi anestezie şi terapie intensivă." Adica nu te dam afara, dar nici n-ai voie sa ocupi un post intr-un oras, trebuie sa ramai in provincie, sa nu faci nimic. De fapt mi se pare normal, aceste posturi sunt rezervate pentru diversi urmasi ai factorilor de decizie din sistem...
Asadar, va rog sa ma sfatuiti daca exista vreo prevedere legala in virtutea careia sa pot actiona in instanta onor ministerul. Cum ma pot OBLIGA sa lucrez unde vor ei ?
Va multumesc mult.
Daca mai considerati necesare alte precizari, va rog sa intrebati.

Va multumesc pentru raspuns.
Inteleg si respect punctul dvs. de vedere, intr-adevar, etic nu este corect din partea mea. Imi cer scuze.
Doar ca sentimental as fi distrus daca as pierde acest proces, de aceea incerc sa aflu cat mai multe opinii avizate. Cu alte cuvinte, am nevoie sa mi se spuna "vei castiga" din cat mai multe parti...
Oricum m-ati incurajat, motiv pentru care va multumesc din nou !

Buna ziua.
Va deranjez si eu pentru opinii din partea dvs.
Mentionez ca am avocat in cazul de mai jos, dar tare bine mi-ar prinde pentru moral si alte pareri...
Concret, am avut o relatie extraconjugala in urma careia s-a nascut un baietel. Mama lui a decis sa-l lase in maternitate, lucru cu care nu am fost de acord, astfel incat la 3 zile dupa nastere am luat copilul acasa la mine. Mama si-a dat acordul in declaratiile necesare pentru eliberarea certificatului de nastere ca micutul sa aiba domiciliul la mine, plus acordul dat la primarie pentru a primi eu alocatia.
Acum baietelul are un anisor. In tot acest an mama nu s-a interesat absolut deloc de situatia lui. Practic in afara de maternitate nu si-a vazut (si nici nu manifesta) dorinta de a-si vedea copilul.
Am vrut in vara sa mergem cu micutul la mare in strainatate. Nu am reusit sa dau de mama pentru a-mi da acordul de iesire din tara cu copilul (nu raspunde la telefon, nu mai sta la ultima adresa cunoscuta). Motiv pentru care am decis sa deschid proces pentru incredintarea minorului. Primul termen va avea loc in curand, avand destule emotii, in ciuda asigurarilor avocatului ca voi castiga procesul.
Ca argumente in favoarea mea as spune: nu s-a interesat de copil 1 an si ceva; nu a contribuit in niciun fel la cresterea si educatia lui; nu mai stiu acum, dar cand s-a consumat relatia noastra avea tot felul de job-uri gen agent de vanzari cosmetice, cu castiguri mult sub salariul meu; nu are o locuinta proprietate personala.
Va rog sa-mi spuneti care credeti ca ar fi sansele ei de a castiga procesul (daca se prezinta, eu sper sa nu vina...).
Multumesc

AVLIL a scris:

Va rugam sa ne scuzati daca in jocul dv. de-a consultatia juridica nu am avut bunul simt sa facem o sedinta si sa ne punem de acord.

D-na Avocat, pentru ca discutia risca sa ia o turnura nedorita (si imi asum o parte din vina), imi permit sa va raspund cu celebrul citat: "cuvintele dvs. ma DOARE"...
Serios vorbind, reiterez scuzele si bineinteles ca nu am pretentii de...sedinte din partea utilizatorilor si specialistilor care activeaza pe acest forum !
Pot spune ca am inteles despre ce este vorba (daca gresesc corectati-ma) din sfaturile dvs. si ale celorlalti colegi : nu este OBLIGATORIU procesul de incredintare, este RECOMANDABIL, ca o garantie in plus ca lucrurile vor decurge asa cum imi doresc.

Am avut 2 instalatori cu pareri diferite, ba ca schimbam teava, ba ca nu ajunge, ba ca spargem peretele, ba ca sa-l lasam asa... nu am cunostinte de instalatii, dar credeti ca nu am rezolvat nici azi? Ca n-am stiut sa iau o decizie?

Corect, dar sunteti sigura ca ati luat cea mai buna decizie ? Daca varianta aleasa se va dovedi in timp eronata ? Va veti pune intrebari de genul: "daca il ascultam pe celalalt poate acum nu aveam apa in mijlocul casei..." (Doamne fereste !)

In sfarsit...
Ce sa mai spun ? Va spun despre micut ca este sanatos, mancacios, deocamdata doarme noaptea...Am implinit deja frumoasa varsta de...15 zile, si ne miscam precum o broasca testoasa !
Va doresc o zi buna !

Buna seara.
Va asigur, D-na Avocat Romascanu si D-na Adelaida_07, ca nu am intrat pe acest forum sa irosesc nici timpul dvs., nici pe al meu.
Regret daca asta s-a inteles din mesajele mele.
Puneti-va in locul meu: nu am pregatire de specialitate si am aceasta problema. Merg la doi avocati diferiti, mai merg la o persoana din sistem, intru aici pe forum si ce raspunsuri am ? Total contradictorii ! Nici macar aici nu s-a pus toata lumea de acord ce si cum trebuie facut. Ba ca am nevoie, ba ca n-am nevoie si de proces de incredintare. Bineinteles ca nu am pretentia sa primesc o rezolvare certa pe un forum, pentru asta voi plati un onorariu, dar va rog sa-mi lasati libertatea de a ma intreba care totusi e varianta corecta. Aceste lucruri, coroborate si cu unele "intepaturi" din raspunsurile primite, ma fac sa cred ca am deranjat, motiv pentru care imi cer scuze.
Ideea este ca DACA este legal, as prefera sa nu ingras statul cu o taxa de timbru degeaba, si as prefera sa am de achitat un singur onorariu la avocat. Daca vreuna din persoanele implicate se razgandeste, apoi se poate razgandi si cu, si fara proces de incredintare.
Legat de "intepaturile" morale de care am beneficiat, intreb un singur lucru: ce ati alege intre a lasa un copil in grija statului si a-l adopta, indiferent pe ce cale ?

Multumesc mult tuturor celor care au raspuns la mesajul meu.

adelaida_07 a scris:

Sub nici o forma nu este vorba de abandon cat timp tot ceea ce decideti este cu acordul mamei. Pana in prezent nimeni nu stie daca mama naturala are sau nu rezidenta sau locuieste in fapt la aceasi adresa cu dvs., iar minorul are domiciliul comun cu ambii parinti naturali sau nu .In certificatul de nastere copilului nu exista domiciliul acestuia este trecut doar locul nasterii. Nu aveti nici un act juridic din care sa rezulte domiciliul copilului. Simpla adresa la care minorul primeste alocatia nu reprezinta domiciliul copilului.
Incredintarea minorului are multe avantaje , puteti decide in privinta acestuia, a cresterii lui .....etc. In caz contrar orice gest veti face aveti obligatia de a anunta mama si de ai obtine acordul pentru ca asa este legal.
Consider necesara inceredintarea minorului.

Multumesc pentru opinii !
Repet, am folosit gresit termenul de abandon...am incercat sa subliniez ca mama naturala va da copilul spre adoptie de catre sotia mea. Inca odata scuze pentru folosirea eronata a termenului !
Intr-adevar, in CN-ul copilului nu este trecut domiciliul.
Mama naturala nu are nici rezidenta, nici aceeasi adresa cu a mea.
Spuneti ca pe viitor voi fi nevoit sa cer acordul mamei in orice voi intreprinde legat de copil. Trebuie sa va contrazic: din momentul pronuntarii incuviintarii adoptiei micutului de catre sotia mea, mama in acte va fi sotia, mama naturala pierzandu-si drepturile asupra copilului. Dupa cum stiti, dupa legalizarea hotararii judecatoresti de incuviintare a adoptiei se va emite de catre starea civila un nou certificat de nastere cu numele meu si al sotiei mele; vechiul certificat va fi pastrat in arhive, avand pe el o mentiune referitoare la emiterea celui nou.
Va respect opinia, si sper ca nu va suparati daca va spun ca totusi procesul de incredintare mi se pare fortat...
Repet, fara a fi cinic, pe mama naturala nu o intereseaza micutul, vrea sa scape cat mai repede, declarandu-l adoptabil, fara pretentii de nicio parte.

Scorul a devenit din nou egal ! Se pare ca va trebui rejucare !

AVLIL a scris:

Cu abandonul, nu am inteles despre ce abandon e vorba! POate am uitat eu subiectul.

Va multumesc pentru raspuns !
Termenul "abandon" l-am scris in ghilimele, tocmai pentru a intari opinia mea ca daca pe mama tot n-o mai intereseaza copilul, ce nevoie mai este de proces de incredintare ? Scuze pentru exprimare, v-am indus in eroare.

Personal nu cred ca reiese din lege nevoia parintelui al carui sot va adopta copilul sau sa faca intai proces de incredintare, insa depinde de la caz la caz daca vreun avocat va considera necesar (exista siguranta ca, daca celalalt parinte se razgandeste in timpul procesului, nu ii va putea lua copilul).

Multumesc pentru opinia dvs., nu face decat sa-mi intareasca convingerea ca nu va fi nevoie de inca un proces, toata lumea implicata dorind in fond acelasi lucru: rezolvarea situatiei numai pentru binele micutului !
3-2 in favoarea unei singure actiuni, si anume cea de incuviintare a adoptiei !

Va multumesc pentru raspuns, comentariile dvs. fiind binevenite !
Am citit cu atentie toate articolele mentionate de dvs.
Totusi, nedumerirea mea persista...
Putem spune ca eu si cu mama naturala "ne tinem de mana" in ceea ce priveste viitorul micutului. Mama a dat deja o declaratie la inregistrarea copilului prin care isi exprima acordul ca micutul sa locuiasca la mine. Este, de asemenea, de acord sa renunte la drepturile sale asupra micutului,(scuze daca formularea este nefericita) incredintandu-l spre adoptie. Nu exista pretentii din partea mea ca mama sa contribuie la "cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională"; dealtfel, cred ca aceste potentiale pretentii pica din start fiind vorba de "abandon" din partea mamei !
Nu vreau sa par obraznic, dar ce Dumnezeu proces de incredintare mai trebuie in astfel de cazuri ?!?!?!?!?!
Sa presupunem urmatorul scenariu: se naste un copil in afara casatoriei. Tatal recunoaste copilul, il ia acasa. Intre timp mama dispare pur si simplu si nu mai poate fi gasita. Cu cine se judeca tatal pentru incredintare ?! Se judeca in lipsa ?! Daca da, cat dureaza un astfel de proces ?
Ce inseamna "decide parintele care a primit minorul prin hotarare" ? Este vorba de situatii in care parintii nu se inteleg si prin judecata unul din parinti primeste dreptul de a decide in numele copilului, fara sa mai trebuiasca si acordul celuilalt parinte ? Cred ca nu este cazul nostru !
Daca rationamentul meu este gresit, va rog corectati-ma. Chiar nu pot intelege logica unui astfel de demers judecatoresc. Vor exista declaratii notariale in care toti trei (eu, sotia, mama naturala) vrem acelasi lucru.
Cu scuzele de rigoare pentru lungimea mesajului, va mai prezint o situatie: adoptia clasica ! In astfel de cazuri nu exista decat "procesul" de incuviintare a adoptiei ! Atata vreme cat parintii (sau unul din ei) si-au "luat mana" de pe copil, ce sa mai incredintezi si cui ?
In sfarsit, nu-mi ramane decat sa mai consult si alti avocati...poate pana la urma ma lamuresc ce si cum...
Repet gluma cu "scorul": dupa comentariul dvs., acum scorul este egal: 2 : 2 ! Adica doua opinii ca trebuie si proces de incredintare si doua opinii ca nu este necesara decat deschiderea unei actiuni de incuviintare a adoptiei.
Intram in prelungiri ?

adelaida_07 a scris:

Daca puteti sarii unele etape va priveste.
Romanul este inventiv.Ultima inventie : simplificare adoptiei. Procedeul : un cuplu doreste un copil, gaseste o femeie gravida care accepta sa declare ca viitorul tata este de fapt tatal natural. Sotia iubitoare il iarta si decide sa-i adopte copilul. Rezultatul : adoptia dupa modelul mai sus aratat. Un model indicat de catre persoanele de la serviciul de adoptii de care depinde in mare masura reusita adiptiei.
Va doresc succes si sa va traiasca copilasul.

Multumesc pentru urarile de bine !
Nu este vorba sa pot sari eu anumite etape ! Vreau ca totul sa fie legal !
Dar mi se pare putin ilogic sa deschid actiune pentru stabilirea domiciliului copilului, atata vreme cat micutul are declarat domiciliul la mine si mama este de acord cu acest lucru. Mai mult, am fost la primarie pentru acordarea alocatiei, impreuna cu mama naturala, si cei de acolo nu au avut nimic de comentat, fiind necesara prezenta mamei pentru a declara ca este de acord ca alocatia sa vina pe adresa mea.
Dar, avand in vedere ca 60 de zile de la nasterea micutului nu putem intreprinde nimic in vederea adoptiei, avem destul timp sa vedem cate actiuni trebuie pana la urma !
Foarte interesant procedeul descris de dvs., intr-adevar romanul este inventiv. Dar aceasta inventivitate este "fortata" de mirobolanta legislatie romana...Avand in vedere ca o adoptie "clasica" poate dura pana la 3 ani, nu e de mirare ca au aparut variante ocolitoare !
Stiu ca s-au facut imediat dupa '90 o gramada de porcarii, atat interne cat mai ales internationale cu copii adoptati. Oamenii aceia nu merita statutul de parinti ! Dar tu ca stat, chiar daca te-ai fript cu ciorba, nu inseamna ca acum trebuie sa bei un iaurt in 3 ani ! Ar fi trebuit gasita o cale de mijloc, suplimentat numarul personalului de la adoptii, creat un fel de birou unic unde sa poti obtine actele necesare (ma rog, o parte din ele...) etc., etc...
Legat de scenariul dvs., nu pot spune decat ca sotia mea nu este iubitoare, este inteleapta...:)