banii publici ar trebui sa fie pentru proiecte de utilitate publica - adica o autostrada, o scoala care sa nu se darame peste copii, spitale in care sa nu te imbolnavesti si aceasta enumerare ar putea continua. in concluzie deci, ma intereseaza ce se intampla cu banii pe care ii dau ca impozit pentru ca imi afecteaza viata de zi cu zi.
referitor la actiunea in revendicare - nu ma contrazic deloc, doar ca dumneavoastra sunteti fixat (si va inteleg deplin) pe varianta ca ramaneti fara casa ca un revendicator dubios o cere inapoi. mai cititi din sentintele cedo in ceea ce priveste aspectele cu ingerintele care trebuie sa fie legale, justificate si proportionale. desigur ca statul v-a vandut si ma repet - daca sunteti in perfecta concordanta cu prevederile legii 112 atunci nu ar trebui sa aveti de ce va teme (asta din punctul de vedere formal al legii, atit al codului civil cat si al legilor speciale). dar traim in romania si din pacate abuzurile nu s-au incheiat in 1989! va inteleg nelinistea, dar dumneavoastra ii blamati pe revendicatori pentru aceasta si nu pe cei care au dat legile strambe si au facut posibila aceasta situatie!
repet - sunt convins ca exista multi falsi revendicatori, dar aceasta portita li s-a deschis tocmai din pricina acelor legi speciale.
va doresc mult succes, rabdare si perseverenta - daca adversarii nu au acte in regula, acela este aspectul pe care trebuie batut moneda si in cele din urma veti avea castig de cauza. nu va bazati pe legea lui voiculescu, caci nu aduce nimic nou in peisaj! este doar o iluzie care a mai adunat ceva voturi - in acest context imi permit sa va aduc aminte ca se spunea ca un milion de oameni ar fi afectati, dar vad ca nu au nici o graba sa dea norme metodologice, cu toate ca au trecut 5 luni de la publicarea legii in monitorul oficial. stimabilii s-au vazut cu sacii in caruta - adica cu voturile luate! prostimea mai poate sa astepte asa cum asteapta si profesorii salariile, etc., etc.
problema este aparent mult mai delicata - daca eu, proprietar abuziv deposedat - as recunoaste titlul statului si implicit validitatea contractului intre dumneavoastra si stat, nu as mai avea dreptul la despagubire. deci una este ce se cere si alta este ce prevede legea (cea din 1864 si nu imbecilismele recente!) ca se mai poate da in anumite situatii.
eu am avut un 112ist care mai cumparase si locuinta de serviciu, ca daca era el pe vremuri un mic bashtanutz avea si locuinta de serviciu si locuinta de la icral in acelasi oras. deci eu cu asta ce sa fac - omul a dobandit ilegal in raport cu legea 112 deci contractul sau nu este valabil ca a incalcat insasi prevederile legale.
mai am unul care a inchiriat in 97 si pentru ca era tot bashtan (nu bashtanutz!) a si cumparat trei zile mai tarziu. cu asta ce sa fac? eu am cerut initial despagubiri si el imi da cu nulitatea certificatului de mostenitor ca vezi doamne nu as fi acceptat in termen, cu toate ca din cartea funciara reiese cu totul altceva. decat sa nu iau nimic mai bine sa stea el in strada (nu-mi fac griji ca tocmai ce a cumparat pe trei lei 750mp de la primarie in centrul orasului - deci nu trebuie sa-i plang de mila - oameni simpatici dealtfel, doar ca au incaput pe mana unor avocati "celebri" care vor sa-i mulga inca vre-o 10 ani de acum incolo, 4 au trecut deja si ne apropiem de finele celui de-al cincilea!).
atat legea 112 cat si ulterioara lege 10 cu toate amendamentele ei au fost, sunt si vor ramane legi strambe, iar acum este mult prea tarziu sa se mai repare ceva, caci raul inceput de comunisti a fost desavarsit de actualii alesi ai poporului. ceea ce inteleg cei mai putini este ca tot poporul plateste, si anume diferenta dintre valoarea actualizata pe care o vor primi cei care raman deposedati (sau chiriasii cumparatori evacuati) si suma care s-a platiti pe 112. deci, pentru ca. 85000 de cumparatori pe 112 (eu asa am inteles ca ar fi) trebuie sa plateasca 22 de milioane.
eu nu contest ca unii cumparatori pe 112 chiar au fost de buna credinta (am intalnit doar aici pe forum cativa - pe cei intalniti in realitate si cumparatori pe kiseleff, aviatorilor si dorobanti capitale care vroiau sa vanda prin tertipuri cu gaj imobiliar si altele ii trec la mafia imobiliara) si de asemenea sunt convins (prin instante chiar am intalnit cazuri "dragute" asteptand sa-mi vina randul) ca unii au devenit mostenitori prin coincidenta de nume, cert este ca in jurul acestui subiect se face mai multa tevatura decat merita - cei direct implicati, ca dumneavoastra si mine desigur au suferintele, nemultumirile si stresurile lor - dar vasta majoritate a populatiei acestei tari nu are nici o legatura cu acest fenomen.
daca dumneavoastra credeti ca si-a bagat cineva "coada" (ceea ce este perfect posibil), atunci puteti incerca sa dovediti aceste lucruri, asa cum eu in spetele mele am reusit sa dovedesc incalcarile prevederilor legale - desigur necesita rabdare si nervi de otel, dar in cele din urma cred ca merita. este fie o datorie pe care o avem fata de antecesorii nostri si pentru copii nostri, fie o datorie fata de noi insine care cum corect spuneti dumneavoastra au muncit cinstit pentru banii lor si nu au nici cel mai mic motiv sa le fie rusine de aceasta.
revenind la tema initiala - si cererea de despagubiri este o actiune in revendicare!, asadar daca actiunea in revendicare per se nu mai este admisibila, am calca in picioare legile fundamentale. portita este stabilirea despagubirii in echivalent in cazurile in care cei ce au cumparat pe 112 au cumparat in conformitate cu prevederile legale! deci ne intoarcem la codul civil din 1864 si constatam ca nu-i nimic nou sub soare, adica principiile sunt aceleasi si doar unii incearca sa ne aiureasca, asa cum au facut si fac de mii de ani - sa nu uitam ca in roma antica se spunea panem et circensis - adicatelea le dai de-o paine si le asiguri circul, situatie in care masele devin manipulabile, adica acelasi lucru pe care il traim si noi astazi in eterna si fascinanta romanie, the land of choice.
nu am nici cea mai mica intentie sa-l combat. daca cititi un pic prin carti, veti constata ca dansul pur si simplu nu duce ideea pana la capat pentru ca probabil nu considera necesar sa detalieze lucruri pe care ar trebui sa le stie orice student de anul 1 la drept.
problema incepe prin faptul ca acolo unde pot cere realizarea unui drept nu pot cere doar constatarea acestuia. realizarea dreptului meu de proprietate recunoscut de stat - caci doar el zice pe buna dreptate ca mi-a luat abuziv! - se poate face fie prin restituirea in natura fie prin despagubire, deci tot la realizare ajung si atunci am o actiune in revendicare. o actiune in revendicare nu trebuie sa fie o restituire in natura! deci daca eu cer in echivalent iar imobilul a fost cumparat pe 112 de catre un tert, nu afectez nici un drept de proprietate al nimanui si nici stabilitatea raporturilor juridice.
deci problema de fapt este doar una artificiala pentru ca astfel tin ocupati diversi oameni si nu mai au timpul sa se gandeasca de ex. la tiparnita cu avertizarile de gripa porcina sau la spectacolele de 2 mai in toate judetele - avem buget de austeritate dar cheltuim cu doua maini sau mai bine zis cu basculanta.
sper ca m-am facut inteles: revendicare nu este neaparat restituire in natura. in aceasta lumina va rog sa recititi ultimul aliniat al ril-ului, care este in perfecta concordanta si cu principiile conventiei - v-am spus ca unii chiriasi au castigat la cedo iar altii in mod corect au fost indrumati sa cheme in judecata statul pentru evictiune!
problema nu este intre chiriasii improprietariti si proprietarii deposedati - problema este a fiecaruia impotriva statului, care de fapt ar trebui sa fim tot noi, caci din taxele noastre platim pe cei care dau astfel de legi imbecile.
:Dsi mai vedeti ca intre timp au mai invatati si cei de la cedo ceva - s-a schimbat un pic perceptia referitor la definitia bunului (cred ca in cauza filipescu - dar nu bag mana in foc). ideea de baza este ca din momentul in care s-a dat o lege speciala (adica in 2001) de restituire, orice revendicator CU ACTE IN REGULA (nu mai discutamde mafie!) are o speranta legitima!
speranta legitima de a fi despagubit - caci la cedo asa spune: ori dai casa ori dai banii = este la latitudinea statului si are posibilitatea sa nu incalce un alt drept! deci chiriasul cumparator ramane cu casa si eu ar trebui sa iau niste bani. teoretic cel putin, caci cu "proprietatea" e jale mare, dar mai avem si nepoti si stranepoti ....:D
stimate domn/doamna dudas,
nu intrati in jocul lor - daca eu nu imi pot primi proprietatea inapoi trebuie sa-mi primesc macar contravaloarea. problema nu este de intre fostii proprietari si chiriasii cumparatori ci intre fostii proprietari (care prin efectul legii au ramas in continuare proprietari!) si stat. ca ei vor sa ne batem intre noi este o realitate in mod paradoxal acceptata de "combatantii" care nu aveau nimic de impartit.
deci statul recunoaste ca m-a deposedat abuziv, iar eu acum sa nu mai pot primi nici macar contravaloarea? eu nu vreau sa incalc dreptul nimanui - adica sa dau afara chiriasul (daca a respectat prevederile legii!) - eu vreau doar sa fiu despagubit. mi se pare ca sunt un vampir burghezo-mosieresc care vrea sa suga din singele poporului! e curios, dar tare mi se pare cunoscuta pozitia asta.
va fac urmatoarea propunere: presupun ca aveti o masina. o "imprumut" si eu un pic, vre-o 5-7 ani, fac 200.000km cu ea si poate daca sunt intr-o pasa proasta nu o mai inapoiez deloc ci o vand unui fraier. aluia nu puteti sa i-o luati ca e dobanditor de buna credinta si mie imi luati boii de la bicicleta ca ati decazut din termen - trebuia sa ma dati in instanta la trei ani, termenul general de decadere (la legea speciala si asta a fost mai scurt!). va spun eu stimate domn / stimata doamna, nu stati bine.
totul depinde de cum motiveaza avocatul - daca intelege judele sau nu este oarecum secundar, caci in ultima instanta se judeca la cedo. desigur la cedo nu se judeca pe fond ci se judeca daca statul a incalcat sau nu conventia - caci doar statul a luat cand a nationalizat si nu chiriasul cumparator pe 112! deci aceasta invrajbire este complet artificiala si revin la demagogia semnalata anterior si in alte postari.
deci eu am o proprietate si statul si-a insusit abuziv posesia (cum dealtfel recunoaste prin lege - "imobilele abuziv preluate!!!!!), dar fiind nul titlul statului (de la 1864 incoace nu se poate constitui titlu pe abuz!!). statul intre timp vinde ceea ce nu-i apartine si sa prezumam ca ar fi de buna credinta cumparatorul. atunci doctrina si legea de la 1864 spune ca acel care a cumparat cu buna credinta poate pastra obiectul (imobilul in cazul nostru). desigur ca atunci nu intervine evictiunea si daca nu s-ar da curs cererii de revendicare atunci fostul proprietar ramane cu buza umflata, statul cu banii (multi/putini nu conteaza) in buzunar si chiriasul cu casa. nu vi se pare cumva stramb? pai atunci problema nu-i actiunea in revendicare ci compararea de titluri stimati domni si stimate doamne. trebuie sa pot revendica, sa mi se spuna ca nu mi se poate da inapoi si ca trebuie sa mi se dea in echivalent.
avand in vedere varianta initiala a legii 10 in care se stabilea competenta instantei de contencios pentru contestatii la decizii, dar in economia textului de lege se facea o distinctie clara intre drepturile celor care au fost deposedati fara titlu (valabil) si cei carora li s-a luat cu titlu valabil (au mai fost si din astia!), eu in principiu nu aveam ce sa caut pe aceasta imbecila lege cat timp doar o instanta de civil putea stabili asupra validitatii titlului - caci primarele, chiar si jurist sa fi fost, in exercitatea functiunii sale isi putea da doar cu parerea referitor la titlul meu, iar instanta de contencios nu avea competenta. asa ca nu aveam acces la un tribunal - si anume la unul cu plenitudine de competenta.
apoi vin unii care se cred tare destepti (dar cedo i-a mai ponderat) si spun ca procedura administrativa era obligatorie. pai in contra onorabilei constitutii fratilor unde se spune ca procedurile administrative sunt facultative??? ma faceti sa plang - ca rasul mi-a trecut de mult. mai mult, incercati sa ma decadeti din dreptul de a-mi cere dreptul urmand o procedura care (citez din academia catavencu) "ma duce catre undeva nicaieri!", caci nimeni nu este competent sa stabileasca valabilitatea titlului meu resp. nulitatea titlului statului.
vin unii apoi tare destepti (stoica si tova procuror macovei "sa traiti") si modifica competenta dar nu ma repun in termen - adica degeaba (legea din 2005!). un alt imbecilism - ma judec cu autoritatea administrativa in civil! da, acum am plenitudine de competenta pr probleme de titlu si de proprietate, dar nu mai sunt repus in termen.
sunt probleme simple si fundamentale care au fost cred eu cu cinica bunastiinta calcate in picioare. om fi noi poate chiar mai prosti decat ne cred ei, dar ei sunt definitiv mult mai putin destepti decat ar dori sa fie.
1. sunt perfect de acord cu faptul ca in jurul acestor legi ciudate s-a dezvoltat un fenomen care s-ar putea descrie generic prin formula "mafia retrocedarilor". singurul amendament pe care l-as aduce insa este ca in aceasta mafie nu sunt numai pretinsi fosti proprietari sau inchipuiti mostenitori, dar in jurul acestor retrocedari si a legii 112 s-a "instrumentat" un intreg arsenal de vanzari cu toate ca imobilul era deja in litigiu anterior aparitiei legii 112. deci eu personal as include in aceasta mafie nu numai pe revendicatori ci si o serie intreaga de chiriasi "cu greutate" in zonele primavaratice si insorite ale capitalei si ale altor orase importante.
2. treaba cu domnul voiculescu este o pura demagogie - acea lege nu inventeaza nimic nou, ci doar repeta principiile codului civil care este in vigoare din 1864!!! domnul voiculescu nu a avut niciodata intentia de a "extermina" vre-o mafie, ci doar de a culege capital electoral. cumparatorul de buna credinta a fost "inventat" in jurisprudenta romaneasca la 1864, iar daca revendicatorul poate dovedi ca nu-i de buna credinta atunci tot legile din 1864 se aplicau. toata circoteca asta nu-i decat praf in ochii alegatorilor creduli. va intreb eu practic: vi se pare ca s-a schimbat ceva?
inaintea acestei legi 1/2009 deja cistigasera unii cumparatori pe 112 la cedo, iar altii au fost corect sfatuiti de cedo in argumentarea respingerii actiunii lor in sensul ca nu actionasera statul pe evictiune - tot din codul civil de la 1864!
nu mai credeti toate balivernele pe care le spun tovarasii la televizor - in majoritatea cazurilor sunt tot aia care vindeau gogosi si inainte cu productii record la porumb si grau si porci si prosti care mureau de foame uitandu-se la televizor si credeau ca le merge bine, caci in occident se dadea lupta pentru supravietuire si erau oamenii stresati de grija zilei de maine.
oare la antwerp piratul avea grija zilei de maine? sau domnul voiculescu cu operatiunile speciale care le derula prin cipru? nu am nimic cu nici unul dintre domni - singurul lucru care ma deranjeaza este ca ne cred mai prosti decat suntem, si asta nu-i prea elegant, nu-i asa?
va rog frumos sa plecam de la premiza ca sunt imbecil si va rog totusi sa cititi pana la capat:
1. in faimosul ril se spune ca in principiu este inadmisibila, dar acolo unde se incalca un drept fundamental garantat de conventie si constitutia tarisoarei noastre, are prioritate conventia.
2. la cedo romanica a fost trantita in nenumarate randuri pentru incalcarea dreptului la proprietate, fie ca s-a vandut pe 112 si adevaratul proprietar a primit "felicitari", fie in spetele mai vechi ca s-a facut recurs in anulare, etc., etc. pe cale de consecinta, s-a decis in nenumarate cazuri ca drepturile fostului proprietar au fost incalcate - ma refer la drepturi aparate de conventie bineinteles, la care romanica a aderat in 94.
3. deci zic eu in imbecilismul meu nemasurat - actiunea, corect motivata si intemeiata in drept (adica in baza conventiei si a constitutiei si de abia dupa aceea pe art.480 cod civil!!!!) nu poate sa nu fie primita.
desigur ca este discutabil daca se mai primeste inapoi imobilul - dar miza nu este poate strict pe caramizi, ferestere si robineti ci pe posibilitatea de a primi o justa (caci de prealabila nu mai poate fi oricum vorba) despagubire.
nu are sens sa intram in polemici referitoare la buna credinta a cumparatorilor pe 112, problema este ca statul a vandut bunul altuia iar acel altul caruia ii apartinea bunul nu ar putea sa ramana cu buza europeana chiar asa de umflata si cu onoarea complet nereperata, chiar daca domn' mitica e traian.
4. justitia nu poate da ce nu se cere, deci trebuie sa stii sa ceri!
oug-urile in cauza au avut un termen clar defipt si eu nu am descoperit nicaieri in legislatie ca s-ar prelungi automat cu 5 ani de la data notificarii primariei ca s-a restituit imobilul.
va rog frumos domnule/doamna gabescu sa ma lamuriti si pe mine la care prevederi legale va referiti.
pentru o prelungire de contract este necesar acordul partilor dar nu are sens sa intram in delicateturi juridice.
de asemenea nimeni nu are nici o obligatie de a incheia un contract - exista doar posibilitatea de a incheia un contract, iar prevederile oug 40/1999 nu au fost niciodata prelungite peste termenul initial de 8 aprilie 2004!!!!
ah, daca-l pacaliti pe fostul proprietar proaspat retrocedat si el accepta o chirie care (functie de amplasamentul imobilului) este mai mica decat impozitul pe cladire, atunci va urez multa bafta si succesuri.
nu exclud ca se poate ajunge la o intelegere si asta in termeni rezonabili pentru ambele parti, dar daca negocierea incepe de la premize gresite, dupa umila mea parere esecul nu poate fi departe si va fi urmat de animozitati si actiuni in instanta, ceea ce ar fi totusi de evitat.
stimate domn,
nici un avocat pe lumea aceasta nu va poate garanta ce va face un judecator sau un complet de judecatori in cazul dumneavoastra la iccj.
pai daca va anula contractul, atunci ramaneati chiar complet cu buza umflata, caci nu mai puteati da in judecata statul pentru evictiune.
avocatnet.ro explicăm legislația
