Activitate m_dima

Inatrenarea intr-un camin de batrani este exclusa - tine, precum spuneam, de conceptiile familiei respective, care nu doreste sa fie stigmatizata de cunoscuti etc, si mai ales de reactia persoanei in cauza - aceasta ar refuza clar orice fel de limitare a libertatilor sale.

In ceea ce priveste punerea sub interdictie judecatoreasca - cu riscurile necesare, familia nu doreste sa limiteze dreptul persoanei respective de a dispune dupa cum doreste de averea sa, chiar daca bolnavul este intr-o stare imperfecta, ca sa spun asa, din punct de vedere mental. Oricum, din cate mi s-a povestit si chiar discutand direct cu batranul, este clar ca nu are capacitate de discernamant.

Se pune, insa, problema de a gasi o cale prin care acestui batran sa fie ajutat si ingrijit corespunzator de familie si ferit de situatia in care este gasit, iarasi, la spitalul de urgenta, fara acte si fara nimic. Situatia este complicata, atat cat o vad eu din exterior, insa voi intreba aici daca trebuie angajat un avocat care sa se ocupe de "interdictia judecatoreasca" sau daca lucrurile pot fi facute, cumva, cu propriile forte.

Multumesc pentru raspunsuri.

Buna ziua,

Un caz care tine, cred, la limita de acest domeniu, insa nu am gasit un "sertar" mai potrivit unde sa las aceste randuri. Incerc sa ajut un bun prieten care nu se pricepe cu calculatorul.

Asadar, este vorba despre un unchi al acestuia, care are 75 de ani. Anul trecut, acesta a suferit un accident - a alunecat pe gheata si s-a lovit foarte rau la cap. A fost dus la urgenta, a fost operat, a stat in convalescenta circa sase luni de zile. Nu au ramas sechele fizice majore, insa in ceea ce priveste capacitatea de gandire, lucrurile stau destul de rau. Persoana respectiva locuieste singura, singurele sale rude aflate in Romania fiind prietenul meu - nepotul batranului - si o sora care este si ea in varsta, ambii locuind in alte orase, la mare departare. Batranul are cativa prieteni care il mai ajuta, il suna. Problemele de "comportament" ca sa spun asa, tin de incapacitatea de a mai rationa in materie de bani - persoana are o pensie destul de buna (circa 2000 de RON) insa in 2-3 zile de la primirea pensiei pare ca nu mai are niciun ban. Cum anume pierde el banii atat de repede nu se stie, nepotul nu poate sa stea cu unchiul sau din motive lesne de inteles (familie, serviciu), vecinii nu pot nici ei sa stie ce face batranul cu banii de ramane atat de repede fara o letcaie. Tot ce se stie, din telefoanele zilnice pe care batranul le da sorei sale si din ceea ce spun prietenii care il mai viziteaza este ca acesta cere permanent bani imprumut - lucru total necaracteristic inainte de accident. Nu urmeaza tratamentul medical prescris de medic, umbla noaptea pe strada, cumpara lucruri absolut inutile, nu mai are grija de casa... s-a lovit recent iarasi, insa in interiorul locuintei... Problema nu este ce face el cu banii lui, ci faptul ca a ajuns sa fie dator la multa lume - prieteni, evident - si nu este normal.

In acest context, este exclusa orice internare intr-un "azil" sau cum s-or mai fi numind ele, nici nepotul nici sora nu doresc sa faca acest lucru din motive care tin de conceptiile lor invechite sau nu. Oricum, batranul ar refuza o asemenea varianta, este o fire extrem de independenta, a trait toata viata singur, are tabieturi si tine foarte mult la deplasarile sale zilnice. Sa angajeze pe cineva care sa stea permanent cu el si sa aiba grija este dificil din doua motive - batranul locuieste intr-o garsoniera si, pe de alta parte, este extrem de reticent fata de orice persoana care ar incerca sa il ajute.

O varianta ar fi ca pensionarul sa se mute in orasul sorei sale, unde exista un apartament disponibil, unde ar putea locui fara sa cheltuiasca ceva. Din pacate, batranul refuza si aceasta varianta. Intrebarea pe care o pun este urmatoarea - exista procedura astfel incat, dupa un examen medical si o decizie luata de catre medici in ceea ce priveste starea batranului, nepotul sa poata lua decizii in locul unchiului sau si sa il aduca in orasul unde ar avea familia aproape si ar putea sa fie ingrijit corespunzator ? Nepotul, dincolo de legatura de rudenie, nu cauta neaparat sa faca un gest caritabil, insa anul, trecut, din cate stiu chiar direct, el a fost cel care si-a luat concediu fara plata timp de aproape o luna, ca sa se duca in orasul unchiului sau la spital, sa il scoata de acolo, sa il duca in celalalt oras, sa aranjeze cu medicii de acolo tratamentele necesare... si acum se teme sa nu pateasca iarasi o chestie similara.
Prietenul meu m-a rugat sa mentionez si ca nu este vorba despre vreo manevra pentru ca unchiul sau sa fie deposedat de garsoniera, deci nu se pune problema de asa ceva - fiind vorba despre o modalitate legala de a impune unei persoane incapacitate mental sa accepte un tratament adecvat.

Multumesc.

Prima sugestie pe care v-o pot face tot in calitate de vizitatoare, doamna, este sa nu confundati un forum de discutii juridice serioase cu preotul satului sau, mai stii, cu postul OTV.

Buna ziua,

Am rugamintea sa fiu lamurita in legatura cu o problema. Am discutat cu mai multi avocati, am primit raspunsuri destul de contradictorii si as aprecia daca as gasi o solutie pe care sa o pricep.

In urma cu aproape 25 de ani, bunica mea a decedat. Dupa cateva luni, s-a facut un act de mostenire in care era incluse cele doua fiice in viata (mama si matusa mea), un nepot (mostenitor dupa un unchi de-al meu, fiu al bunicii, care murise de mai demult), precum si... un fiu vitreg de-al bunicii. Fiecare a primit cate o patrime dintr-un teren si o casa care erau nu mai existau in fapt, fiind in curs de demolare. Deci masa succesorala in sine nu exista sub forma in care a fost inscrisa in actul de mostenire (teren si casa), din moment ce deja se facuse demolarea. Dupa vreo cateva luni, fiecare a primit de la stat doar niste bani despagubire, impartiti cate un sfert la fiecare.

Dupa o mica perioada de timp de la eliberarea acestui act notarial de mostenire, a aparut si decretul de expropriere in care statul o expropria pe... bunica mea. Deci decretul a fost emis la sase luni dupa moartea acesteia, insa exproprierea a fost facuta pe numele bunicii, si nu a mostenitorilor.

Acum, apar doua probleme.

1. Fiul vitreg care este mentionat in actul de mostenire nu avea nicio legatura de sange cu bunica - era din prima casatorie a bunicului, care lasase la moartea sa, cu multe decenii in urma, toata averea, prin testament, sotiei sale. Acel fiu vitreg al bunicii (cu varsta de vreo 60 de ani la data emiterii actului de mostenire) a fost inclus pe actul de mostenire pentru a primi o locuinta cu chirie de la stat. Ceilalti trei mostenitori legali nu aveau nevoie de locuinta, si ca atare au agreat ca fratele lor vitreg sa apara in actul de mostenire, desi exista testamentul bunicului care lasa totul bunicii, inca de prin anii '30.

Intrebarea care se pune este daca acest act de mostenire care este contine un mostenitor ce nu trebuia sa apara acolo poate fi atacat in justitie. Am sa explic imediat si motivul pentru care ar fi necesara aceasta initiativa.

2. In anul 2002, dintre cei patru mostenitori mai traiau doi. Mama mea si varul meu (nepotul bunicii). Murise, intre timp, matusa mea - fara sa aiba urmasi sau sot, la fel cum murise intre timp si unchiul meu vitreg. Acesta a avut copii, insa ei sunt plecati de prin anii 90 in America, nu stie nimeni nimic despre ei. Dintre cei doi aflati in viata - mama si varul meu - doar mama a depus o cerere de retrocedare a terenului expropriat care apartinuse bunicii si fusese luat de catre stat imediat dupa moartea ei.

Acum, din interpretarile pe care le-am auzit la aceasta situatie de la avocatii cu care m-am consultat, una suna asa: decretul de expropriere trebuia sa faca referire la cei patru mostenitori, si nu la decedata. Adica, statul a comis o eroare (sau poate ca asa era procedura legala pe vremea aceea, nu stiu), si in loc sa exproprieze mostenitorii aflati in viata, a expropriat-o pe proprietara care murise recent. Acum, ca urmare a faptului ca mostenitorii - cei patru - erau de drept cei expropriati, faptul ca numai unul dintre ei a depus cerere de retrocedare cf. legii 10 ar insemna ca restul proprietatii expropriate NU a fost revendicat. Altfel spus, daca este vorba despre o negociere in vederea despagubirii, statul va avea obligatia sa dea singurei petente (mama mea) doar o treime din terenul pe care l-a expropriat, avand in vedere ca urmasii fiului vitreg, varul meu si sora (decedata intre timp) nu au depus cerere pe legea 10/2001. In comparatie, daca situatia ar fi comentata ca bunica a fost pe drept cea expropriata, atunci mama - chit ca este singura care a depus cerere de retrocedare - are dreptul sa primeasca de la stat despagubire completa (intreaga) a terenului, urmand ca orice litigii ulterioare sa fie discutate intre mama si ceilalti mostenitori.

Intrebarea este daca e corecta aceasta interpretare. Eu gasesc ca DACA a fost eroare in acel decret de expropriere, aceasta eroare a apartinut statului. Statul cunostea situatia de drept, exista un certificat de deces al bunicii, un act de mostenire deja inregistrat la notariatul de stat, deci eroarea a fost facuta de catre stat in buna cunostinta de cauza. Mai mult - nu exista procedura legala prin care sa fi putut ataca, pe timpul lui Ceausescu, un decret care oricum avea caracter secret.

Asadar, din hatisul asta unde vina principala cred eu ca o are statul, cum se poate iesi ? Statul poarte vreo responsabilitate pentru faptul ca a emis un decret care este in mod clar si indiscutabil fals, din moment ce a fost expropriata o persoana decedata ? Daca poarta o asemenea responsabilitate, poate fi atacat in justitie acel decret si anulat ?

Si in final, actul de mostenire care este iarasi fals din moment ce contine o persoana care nu era normal sa fie in actul acela, poate fi atacat in justitie acum, dupa 25 de ani ?

Cu speranta sa nu va fi iritat cu acest lung discurs, va multumesc anticipat.