conceptul de normal / normalitate

nu, nu gresiti, din pacate aveti dreptate, insa normalitatea ar putea fi definita daca am cunoaste exact sistemul de referinta la care sa ne raportam...;) , daca acesta il cautam in natiunea din care facem parte, este greu de gasit, aproape inposibil...chiar imposibil, acesta lipseste cu desavarsire, precum lipseste si normalitatea... :confused: Daca sistemul de referinta este unul din afara ( afara din tara sau din afara umanitatii) atunci lucrurile se schimba cu desavarsire...:yes:
poate mai revin...:wave:

Am aceeasi senzatie. Ne adancim din ce in ce mai mult , intr-o anormalitate , pe care va trebui intr-un final sa o acceptam ca si normalitate? ma intristez la acest gand.

Din nefericire am ajuns in momentul tragic al existentei noastre,cand anormalul devine normal,iar normalul anormal.
Motivele sunt cele clasice:
-de ordin social
-de ordin politic
-de ordin economic

-chiar si de ordin istoric

Scria scriitorul american Kurt Vonnegut in lucrarea "Abatorul nr.5:

"Vreau sa am seninatatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba,curajul de a le schimba pe cele pe care le pot schimba,si intelepciunea de la distinge intotdeauna"

E anormal in primul rand sa ne cerem scuze pentru trairile noastre. Suntem unici si, prin urmare, sortiti unei vieti solitare, desi suntem inconjurati de semeni / prieteni. In fata greutatilor insa, ramanem doar noi si lupta de a adapta normalul nostru la anormalul care ne tot ataca in fiecare zi. Cine castiga? Cei care gasesc ECHILIBRUL.

Intreba cineva, intr-o seara: care normalitate?
Un concept extrem de… vast… Unde incepe normalitatea si unde se termina? Ne referim la normalitatea societatii in care traim sau ne raportam si la normalitatea unor triburi ratacite prin jungla amazoniana? Pentru ca ceea ce noua ni se pare normal lor le-ar putea parea anormal – si invers…

Cu acel 30% efort nu gresesti deloc… O alta dovada ca nu stim - cu adevarat - ce e normal si ce nu e… Incercam sa… ne integram in ceea ce altii (majoritatea) considera normalitate - dar, oare, de ce o facem, daca nu e si “normalitate” asa cum o intelegem noi? Nu dorim sa fim respinsi de societate, sa fim marginalizati si sa fim considerati… anormali? Cine e mai normal: acela care isi pastreaza identitatea sau acela care si-o modeleaza dupa tiparele impuse de societate la un moment dat?

E normal sa faci dragoste zilnic - inclusiv in zilele de sarbatoare religioasa? Toti ar raspunde: “da, e normal, dar nu e moral sa faci dragoste in zilele de sarbatoare religioasa”. Si atunci, e normal sa gandim in acesti termeni sau e… anormal - o chestiune impusa de societate?!

E normal ca un sofer sa scoata pistolul la alt sofer doar pentru ca al doilea a demarat cu intarziere cand culoarea semaforului s-a schimbat in galben? Probabil ca nu e normal – in viziunea majoritatii, dar pentru cel in cauza a parut gestul cel mai… normal cu putinta… Aceea a fost reactia lui in acel moment, o reactie - as zice - normala gandindu-ma la ce educatie o avea, la temperament etc…Nu? O proasta educatie, un slab control al creierului asupra trupului pot conduce la reactii exagerate dar... normale in asemenea circumstante. E normal ca un om prost educat sa reactioneze violent in anumite situatii… Violenta este manifestarea unei “trairi”, dar una pentru care “violentul” ar trebui ca macar scuze sa-si ceara, daca nu mai poate schimba ceea ce a facut… Ar fi normal sau nu sa-si ceara scuze in aceste circumstante?

Sa luam ca exemplu ceea ce se intampla in RO: politicieni de doi bani, violenta, economie la pamant… E normal? Pai… daca e sa fim sinceri cam este. Pentru ca: majoritatea a ales prin “vot democratic” ceea ce a ales (o punga de malai il face pe hraparetz sa sara cand zice cineva hop); unii aleg sa fie politai pentru ca… nu la place munca, de fapt, nu pentru ca in sufletul lor sunt iubitori ai dreptatii, aparatori al semenilor mai slabi etc… - asadar, e normal sa avem parte de violenta cand politaii sunt asa cum sunt (iar atunci cand chiar sunt politai nu au cum sa prinda infractorul pentru ca cei alesi prin “vot democratic” nu aloca bani la bugetul institutiei); e normal ca economia sa fie la pamant daca cei alesi prin “vot democratic” se spetesc sa prospere - personal - economic; e normal sa nu existe locuri de munca daca cei alesi prin “vot democratic” fac tot ce pot pentru a elimina concurenta de pe piata (sa ramana numai unele societati iar oamenii sa devina dependenti de ajutoare de stat - mase mai usor de manevrat prin amenintarea cu taierea ajutoarelor sociale); e normal sa nu fie bani suficienti pentru plata indemnizatiei de crestere a copilului (un exemplu din multe altele) (si) pentru ca femeia primeste indemnizatia dar mai si lucreaza (la negru) - exemple gasiti chiar pe acest forum: o multime vor sa stie cum ar putea lucra si, in acelasi timp, ar putea beneficia si de indemnizatie…
Mai pe scurt: daca ne furam singuri caciula traim intr-o societate cat se poate de normala - normala prin prisma efectelor pe care atitudinea noastra o are… Cauza si efect… normal, pentru cauza respectiva
Nu mai scriu exemple, le aveti cu totii…

Cred ca… integrarea in “normalitate” a devenit un… scop in viata. Dar, care normalitate?
Zau ca nu pot defini ce e normal si ce nu…