Solidaritatea la romani

Nu exista solidaritatea la romani.
Pana si grevele acestea firave sunt motive de ingrijorare pt putinii participanti, oare nu vor avea de pierdut daca participa?
Ma uitam zilele trecute la televizor si era o stire despre muncitorii din Grecia care au trecut la atacuri de strada dupa ce li s-au micsorat salariile.
Nu vom vedea niciodata asa ceva in Romania.
Noi suntem generati de lasitate, instinctul de supravietuire, sa moara capra vecinului...

Acu' ma gandeam daca eu ma simt solidar cu alti romani (da, inafara de numele si prenumele meu care poate va par ciudate, sunt la fel de roman ca si voi care va numiti Popescu, Georgescu ori Ionescu, Vasile, Ioan sau Petru) :oops: daca afirm ca sunt la fel de roman ca si voi nu cumva am un oarecare sentiment de ... frustrarea/inferioritate/ nu este cumva vorba aici de hipercompensatie (adica eu, care am un nume polonez, un prenume germanic si unul ebraic imi inchipui ca sunt mai roman decat voi, cei care va numiti Ion Ionescu ori Petre Petrescu?) ?
Aaaa, vorbeam despre solidaritate. Eu nu ma simt solidar cu ... unii pentru cateva motive:
a)Solidaritatea ar impune ca eu sa ma simt apropiat de cel care are aceeasi profesie cu mine chiar daca o face "la misto" "in gluma" "la ciupeala" etc. NU, nu suntem solidari. Fiecare cu treaba lui. Era cat pe ce sa scriu altceva.
b) Viata m-a invatat ca solidariatea este sentimentul pe care cei multi (dar prosti) il simt atunci cand isi dau seama ca problema lor este ignorata de cei mari si ca cineva o sa hotarasca peste capul lor. Nu, nu suntem solidari chiar daca eu doar ma pretind destept pentru ca cei care nu doar pretindeti ca sunteti prosti ci chiar sunteti nu sunteti apropiati de mine. Asa sper eu!!!
c) D'aia!

Cand vom reanvia virtutea si patriotismul, cand vom recunoaste valorile umane si vom urma adevaratele modele de viata, atunci vom redescoperii si solidaritatea umana fara de care o natiune se pierde cu timpul.

Solidaritatea romanilor e fragila ca un ou. Din alchimia solidaritatii lipsesc tocmai acele elemente de baza care ar face din ea ceva adevarat. E vorba de multa iubire.
Ca sa stii sa iubesti un necunoscut trebuie sa fii intelept, sa ai limite, sa fii bun, sa fii nebun, sa stii cand sa te joci si cand sa fi serios, sa-l faci sa te iubeasca ( inseamna ca deja ati facut un pas spre solidaritate )...de la doua persoane in sus putem incepe sa vorbim de solidaritate. EXISTA !!!:)


[ link extern ]

Solidaritate exista, dar la… scara mica… Nestiind sa invart frumos cuvintele ofer unele exemple:
- medic de tzara (tanar) care nu pretinde “atentii speciale” si care a invatat si invata toata viata pentru ca ii place profesia, ii place sa vada ca oamenii zambesc putin mai mult dupa ce le acorda ingrijiri (o vorba buna poate face, uneori, mai mult decat un medicament);
- pacient (foarte tanar) accidentat in timpul muncii, cu dureri - era legat de pat, sa nu se ridice pentru a nu-si agrava rana de la coloana vertebrala; infirmiera ii aducea mancare si o lasa pe noptiera si venea dupa o jumatate de ora: “n-ai mancat” zicea si lua mancarea (stiind ca tanarul are incheieturile mainilor legate! Pana cand, un vizitator la alt bolnav, a inteles ce se intampla! A reclamat infirmiera (despre care nu stiu sa fi “suferit” altceva decat un avertisment - lipsa personal, deh! ) si venea zilnic la ora pranzului (dupa ce ruda lui a fost externata) si il hranea si pe tanarul care nu avea voie sa se miste. Un alt vizitator a platit medicamentele de care acesta avea nevoie - mama tanarului fiind in alta localitate si avand in grija doi copii minori - nu avea bani si nici nu avea cu cine lasa ceilalti copii pentru a-l ingriji pe unicul sau sprijin financiar; aceasta familie a fost ajutata de vizitatorii celorlalti pacienti (oamenii au ajutat alti oameni, fara sa se uite la nuanta pielii);
- barbat cazut in mijlocul strazii, in zona intens circulata - era ocolit (pentru ca - isi ziceau toti - nu putea fi decat beat); o tanara s-a oprit si l-a intrebat ce i s-a intamplat… hipocalcemie, a zis… a chemat ambulanta - iar pana sa vina ambulanta s-au adunat si altii iar barbatul a fost mutat din mijlocul strazii. Altfel spus, e nevoie ca macar un om sa se opreasca langa un seaman cazut si ceilalti ii vor urma exemplu… Poate cu alte ocazii vor fi ei primii care se opresc langa un om cazut;
- betiv cazut langa trotuar, pe carosabil, seara - evident ca nimeni nu se inghesuia, dar s-a oprit o femeie si se caznea sa-l ridice pe trotuar… Lasa-l naibii, ca-i beat - ziceau unii - dar femeia isi vedea de ale ei… Este fiul cuiva, ar putea fi tatal cuiva - le-a zis. Ati ghicit: au intervenit si altii… Ceea ce ma determina sa cred ca si solidaritatea se invata.
Mai am exemple - multe-multe - dar ma opresc aici.

Solidaritate exista - sunt multi oameni care simt, gandesc, actioneaza, traiesc cam dupa aceleasi principii, doar ca nu se cunosc intre ei, sunt risipiti in toata tzara… in toata lumea…
Oricum, cred in solidaritate… Multi cred, dar isi dau seama ca nu au… pe cine sa se bazeze daca doresc sa schimbe ceva in bine, la scara... nationala, sa zicem: cei mai multi oameni - nu doar romanii - se gandesc in primul rand la confortul personal, la familie - si e firesc sa fie asa…

Cele exemplificate de @r.gabi as zice ca provoaca durere dar si frustrare: cum sa ajuti un om care nu se lasa ajutat? Ma refer aici la asa-numitii “copii ai strazii”. Nu vor in centrele amenajate pentru ei! Fug daca ii duc acolo politistii; fug pentru ca nu sunt lasati sa fumeze, li se pretinde un anumit program si au anumite activitati si - majoritatea - nu vor sa se “acomodeze” (viata pe strada li se pare mai “distractiva” - se cred liberi…

Chiar am vazut la “urgente” medic sa se agite pentru un bolnav - si nu cred ca ii era ruda si in mod sigur nu a fost timp sa i se “plaseze” ceva…

Apoi, chiar daca vad ca unii fura mancarea (si imbracamintea) adusa pentru cei aflati in nevoie mai trebuie sa si pot dovedi… pentru ca - din pacate - as reclama degeaba “sefilor”.
Foarte multe camine de batrani, orfani, spitale etc nu accepta voluntari de teama ca nu se mai pot “desfasura” cum vor sub ochii oamenilor dezinteresati de avantaje materiale dar interesati de oameni…

Am fost “voluntar” suficient de mult timp sa imi dau seama ca exista solidaritate, dar am mai inteles ceva: cei ajutati de unii si de altii sunt invidiati de ceilalti… care nu sunt bogati, dar care nu au, de exmplu, bicicleta pentru copiii lor… iar cel “neajutorat” primeste una… Si iata cum se duce naibii solidaritatea din cauza invidiei unora. Oare cat de greu e sa te bucuri de bucuria altuia? Nu am bicicleta, dar ma bucur ca celalalt a primit una – mi-o va imprumuta si mie, sa ma bucur macar ca ma plimb cu bicicleta, chiar daca nu e a mea…
Si acum, intrebare: oare cei care au avut dovada solidaritatii semenilor vor fi, la randul lor, solidari cu altii? Zau ca nu indraznesc sa aflu raspunsul…