Cenzurarea onorariilor avocatiale de catre instantele de judecata

Logic, contractul de asistenta juridica, fiind incheiat intre avocat si parte, semnat de acestia, Maria Sa, Statul prin functionarii sai-judecatorii, nu ar trebui sa poata interveni.
Dar de la logic la faptic...e cale lunga....
E drept si ca sunt destul de multi avocati care percep niste onorarii...lipsite complet de bunul simt, insa chiar si asa...ele reprezinta vointa partilor, iar judecatorul nu are dreptul moral sa le reduca. Din pacate insa, il are pe cel legal.
av.M.Hornea

Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat (art.274 alin.3 C.proc.civ.).
Pornind de la acest text, în doctrină s-a apreciat că instanţele de judecată au dreptul de a mări sau micşora cheltuielile de judecată ce reprezintă onorariul de avocat , însă în jurisprudenţă s-a decis că instanţa nu este îndreptăţită să reducă sau să majoreze onorariul convenit de avocat cu clientul său .
Pentru soluţionarea conflictului aparent, care există între prevederile art.274 alin.3 C.proc.civ. şi cele ale art.30 din Legea nr.51/1995privind organizarea şi exer-citarea profesiei de avocat, în literatura juridică s-a făcut o disociere între cele două raporturi conexe cu instituţia analizată: raportul juridic civil dintre părţile contractului de asistenţă juridică şi raportul juridic de drept procesual civil dintre părţile contractante. Problema supusă discuţiei vizează raportul juridic procesual . În cadrul acestui raport, problema esenţială este aceea a determinării cuantumului cheltu-ielilor de judecată, sens în care legiuitorul se referă prin art.274 alin.3 C.proc.civ. şi la posibilitatea diminuării cheltuielilor de judecată, ori de câte ori judecătorul constată motivat că acestea sunt nepotrivit de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat . Altfel spus, raportul juridic dintre avocat şi clientul său nu este stânjenit în nici un fel, deoarece activitatea instanţei se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată . Contractul de asistenţă juridică se menţine în integralitate, astfel că clientul va plăti avocatului onorariul convenit. Însă cealaltă parte va fi obligată să plătească adversarului numai onorariul în cuantumul fixat de instanţă .
Prin urmare, instanţele de judecată au dreptul de a reduce onorariile avocaţilor
în cadrul operaţiunii de determinare a cheltuielilor de judecată , în funcţie de situaţia concretă din speţă .

Pentru freelis. Intrebarea este buna =D> Dar mai exista o intrebare. Avocatul se poate juca de-a dumnezu cu onorariul pentru o cauza minora ? Intr-o cauza oarecare, fara miza - in obligatia de a face - punere in posesie cu 1 ha arabil, avocatul angajat de parata comisia locala de fond funciar a cerut 5000 lei/ron, iar instanta, fara sa cenzureze cheltuielile de judecata a obligat reclamantul la plata acestei sume. Deci, in Romania, te judeci cu statul - esti obligat sa o faci pentru ca statul nu-si indeplineste obligatia de a te pune in posesie dupa reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului de care ai fost deposedat abuziv - , statul isi angajeaza avocat, desi are consilieri juridici care sa-l reprezinte, instanta de fond judeca stramb iar tu, din reclamant, ajungi " parte cazuta in pretentii" - ca Stan Patitul - si esti obligat sa platesti o suma de doua ori mai mare decat contravaloarea terenului pe care statul este obligat sa ti-l atribuie . Cu 5000 de lei, cumperi 2 ha. de teren arabil. Daca tragi linie si faci socoteala ajungi la concluzia ca statul te si fura, dar iti sparge si capul pentru ca ai indraznit sa-l chemi in judecata. Deci, intr-un asemenea caz, cenzurarea cheltuielilor de judecata este un act de minima dreptate ?X-( Poate sa-mi dea cineva un raspuns rezonabil - nu din perspectiva avocatului, ci din perspectiva dreptatii, a dreptatii ca notiune ... filozifica:stunned:

Pai deducerea cheltuielilor de catre firme se face in baza chitantei si facturii, care confirma plata efectuata in executarea contractului de asistenta.

avocat_deliachirila a scris:

Pai deducerea cheltuielilor de catre firme se face in baza chitantei si facturii, care confirma plata efectuata in executarea contractului de asistenta.

Da, dar intr-un proces civil nu sunt parte numai firmele, ci si persoane fizice.
Acestea din urma, din cauza unor contracte de asistenta cu sume uneori "nesimtite" (scuze pentru cuvant, dar este la moda!!) nici nu mai au curajul sa se adreseze instantei de judecata si mor cu "dreptatea in mana", cum se spune.

Alineatul 3 al art. 274 C. proc. civ., daca nu ar fi existat trebuia... inventat.

O factura depusa la un dosar, pe care l-am vazut azi, m-a determinat sa particip la cest topic.

Iata ce am consatat:
- doua termene. (la care avocatul nu s-a prezentat la nici unul!!)
- o intampinare de o pagina si jumatate depusa de avocat in care erau, fata de cerere si actele depuse de reclamant, 4 (patru) neadevaruri, poate doar sa imprezioneze instanta.
- o copie a unei facturi in suma de 2.000 lei reprezentand c/v unui contract de asitenta juridica.

Pentru munca depusa (dosarul este incheiat) mie mi se pare ca este un onorariu, nu numai nesimtit, ci unul care fizeaza ridicolul si sfideaza bunul simt.

De aceea este foarte bine ca Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat (art.274 alin.3 C.proc.civ.).