decizia ICCJ

Curtea Suprema de Justitie, sectia comerciala, decizia nr.914 din 11 iunie 1996

CHELTUIELI DE JUDECAT A. ONORARIU AVOCATIAL. REDUCEREA CUANTUMULUI ONORARIULUI DE CATRE INSTANTA. INADMISIBILITATE.
-Potrivit dispozitiilor art.30 din Legea nr.51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat contractul dintre avocat si clientul sau nu poate fi stanjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, iar inconformitate cu dispozitiile art.94 alin.2 si 3 din Statutul profesiei de avocat, - onorariul se stabileste prinnegociere, fiind totodata exclusa obligatia avocatului de a justifica cuantumul sumelor cuvenite cu acest titlu, convenit cu clientul sau.
Totodata, prin art.95 dinStatututl profesiei de avocat, s-a statuat ca reclamatiile si contestatiile privind onorariile si cheltuielile facute in interesul clientului se solutioneaza potrivit dispozitiilor art.27 alin.2 din Legea nr.51/1995, adica de Consiliul baroului; deciziile acestuia pot fi atacate cu plangere la Comisia permanenta, a carei solutie este definitiva.
Din coroborarea acestor dispozitii, prevazute de legea speciala, rezulta ca instanta de apel nu era indreptatita sa reduca prin apreciere cuantumul onorariului stabilit de avocat prin negociere cu clientul sau, intrucat contractul dintre avocat si clientul sau ? care are ca finalitate pe de o parte prestarea asistentei juridice, iar pe de alta parte plata onorariului si eventual a altor cheltueili ? nu poate fi stanjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului.
Ca urmare, in eventualitatea existentei unor reclamatii sau contestatii cu privire la cuantumul onorariului sau al cheltuielilor facute de avocat in interesul clientului sau, acestea se rezolva, potrivit art.27 alin.2 din Legea nr.51/1995 de catre Consiliul baroului, ale carui decizii pot fi atacate cu plangere la Comisia permanenta, solutia acesteia fiind definitiva.
In consecinta, in mod gresit, fata de continutul acestor prevederi legale, instanta de apel a facut in cauza aplicarea dispozitiilor art.274 pct.l si 3 din Codul de procedura civila si a redus, prin apreciere, onorariul convenit de avocat cu clientul sau.

E foarte prost intelesa aplicabilitatea art. 274 (3) c. p.c. sau cel p[utin in speta de mai sus.

In acest caz, judecatorul nu intervine si nu controleaza contractul dintre avocat si clientul sau.

Ierati-mi exprimarea improprie, dar sugestiva. insa lucrurile se "traduc" cam asa:
Daca clientul A e suficient de fraier incat sa incheie un contract cu un avocat pe un onorariu nesimtit de mare, e treaba lui si trebuie sa-l platesca. Eu jude nu ma amestec in acest contract. Clientul A e bun de plata. Daca nu-i convine sa se adreseze organelor profesiei de avocat.

Dar eu sunt totusi un tert fata de acest contract si atunci cand se pune problema "convertirii" onorariului in chletuieli de judecata ce urmeaza a fi platite de partea prtrivnica B (cea care a pierdut procesul), eu jude, am posibilitatea (data de 274 alin 3) sa nu pun in sarcina ei onorariu nesimtit de mare (pe care tu, A ai vrut sa-l platesti). Si zic ca din cat ai platit tu A, eu consider ca numai o parte se justifica in raport cu valoarea pricinii si munca indeplinita de avocatul tau si doar partea asta o pun in sarcina partii adverse sub forma de cheltuieli.

Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat (art.274 alin.3 C.proc.civ.).
Pornind de la acest text, în doctrină s-a apreciat că instanţele de judecată au dreptul de a mări sau micşora cheltuielile de judecată ce reprezintă onorariul de avocat , însă în jurisprudenţă s-a decis că instanţa nu este îndreptăţită să reducă sau să majoreze onorariul convenit de avocat cu clientul său .
Pentru soluţionarea conflictului aparent, care există între prevederile art.274 alin.3 C.proc.civ. şi cele ale art.30 din Legea nr.51/1995privind organizarea şi exer-citarea profesiei de avocat, în literatura juridică s-a făcut o disociere între cele două raporturi conexe cu instituţia analizată: raportul juridic civil dintre părţile contractului de asistenţă juridică şi raportul juridic de drept procesual civil dintre părţile contractante. Problema supusă discuţiei vizează raportul juridic procesual . În cadrul acestui raport, problema esenţială este aceea a determinării cuantumului cheltu-ielilor de judecată, sens în care legiuitorul se referă prin art.274 alin.3 C.proc.civ. şi la posibilitatea diminuării cheltuielilor de judecată, ori de câte ori judecătorul constată motivat că acestea sunt nepotrivit de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat . Altfel spus, raportul juridic dintre avocat şi clientul său nu este stânjenit în nici un fel, deoarece activitatea instanţei se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată . Contractul de asistenţă juridică se menţine în integralitate, astfel că clientul va plăti avocatului onorariul convenit. Însă cealaltă parte va fi obligată să plătească adversarului numai onorariul în cuantumul fixat de instanţă .
Prin urmare, instanţele de judecată au dreptul de a reduce onorariile avocaţilor în cadrul operaţiunii de determinare a cheltuielilor de judecată , în funcţie de situaţia concretă din speţă .
A se vedea :
V.Ursa, V.Deleanu, Dreptul instanţelor de a mări sau de a reduce cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat, în „Revista română de drept” nr.6/1978, p.14-18.
C.S.J., S.com., dec.nr.1479/1996, în Buletinul jurisprudenţei 1996, p.369. În acest sens, a se vedea şi : L.Herghelegiu, Dreptul instanţei de judecată de a reduce onorariul de avocat şi în cauzele penale, în „Dreptul” nr.4/2004, p.111-113.
ª.Beligrădeanu, Dreptul instanţelor judecătoreşti de a face aplicarea art.274 alin.3 C.proc.civ. şi după intrarea în vigoare a Legii nr.51/1995, în „Dreptul” nr.6/1997, p.33.
C.Popa, Despre conţinutul real al dreptului pe care îl au instanţele de a reduce onorariile avocaţilor în lumina Legii nr.51/1995 şi a statutului profesiei de avocat, în „Acta Universităţii Lucian Blaga” nr.1-2/2001, p.28-31.
G.Boroi & O.Spineanu-Matei, Notă la dec.nr.1479/1996 a C.S.J., S.com. şi la dec.nr.1982/2000 a C.Ap.Timişoara, S.civ., în Codul de procedura civila, 2005, p.427-428.

Excelente ambele comentarii =D>. Altfel ajungem la abuzuri si cheltuieli de judecata flatulate. Decizia in cauza e o dovada in plus ca "daca asa a hotarat ICCJ " nu e un argument juridic ci un rationament viciat a.k.a. "argumentum ad autoritatem".

speta referitor la cheltuieli de judecata este urmaoarea: se introduce actiune pt. a se constata ca intre reclamant si parat a intervenit o vanzare-cumparare( pe scurt e vorba de hotarare care sa tina loc de act de vanzare cumparare) ulterior introducerii actiunii parataul decedeaza urmand ca mostenitoarea acestuia sa fie introdusa in proces. Acesta este introdusa in proces, pozitia ei este de respingere a actiunii. Actiunea este admisa si instanta obliga mostenitoarea la cheltuieli de judecata. Aceasta face recurs doar in ceea ce priveste cheltuielile de judecata motivand faptul ca nu i se poate retine culpa deoarece nu ea a determinat introducerea actiunii(declansarea procesului civil) Oare cum se va pronunta instanta de recurs?? Va multumesc pentru eventualele pareri/opinii?