Cheltuieli de judecata - exista o limita maxima pentru plata onorariului avocatului partii adverse ?

Practica instantelor, precum si doctrina juridica considera ca, ori de cate ori se constata ca, in cadru cheltuielilor de judecata, onorariul de avocat este excesiv de mare, fata de valoarea pricinii sau de munca indeplinita de avocat, acesta se poate reduce, pana la o limita rezonabila.

Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat (art.274 alin.3 C.proc.civ.). Prin urmare, instanţele de judecată au dreptul de a reduce onorariile avocaţilor în cadrul operaţiunii de determinare a cheltuielilor de judecată , în funcţie de situaţia concretă din speţă .

Eu cred ca judecatorul nu trebuie sa intervina asupra onorariului. Exista o decizie a Curtii Supreme in care Curtea asa solutioneaza, in sensul ca nu trebuie sa intervina intr-un contract de asistenta intrucat onorariul a fost stabilit prin negociere intre avocat si client. pe de alta parte, numai avocatul este in masura sa aprecieze valoarea muncii sale. si chiar daca avocatul e foarte scump, daca el castiga procesul clientului sau, foarte bine, ca de aia a fost platit, ca sa isi faca treaba foarte bine.

ader la decizia Curtii Supreme nr. 914/11.06.1996 conform careia onorariul unui avocat nu poate fi stanjenit sau ingradit de nici un organ al statului, prin urmare nici de instanta.

Pentru soluţionarea conflictului aparent, care există între prevederile art.274 alin.3 C.proc.civ. şi cele ale art.30 din Legea nr.51/1995privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, în literatura juridică s-a făcut o disociere între cele două raporturi conexe cu instituţia analizată: raportul juridic civil dintre părţile contractului de asistenţă juridică şi raportul juridic de drept procesual civil dintre părţile contractante. Problema supusă discuţiei vizează raportul juridic procesual . În cadrul acestui raport, problema esenţială este aceea a determinării cuantumului cheltuielilor de judecată, sens în care legiuitorul se referă prin art.274 alin.3 C.proc.civ. şi la posibilitatea diminuării cheltuielilor de judecată, ori de câte ori judecătorul constată motivat că acestea sunt nepotrivit de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat . Altfel spus, raportul juridic dintre avocat şi clientul său nu este stânjenit în nici un fel, deoarece activitatea instanţei se limitează doar la reducerea corespunzătoare a cheltuielilor de judecată . Contractul de asistenţă juridică se menţine în integralitate, astfel că clientul va plăti avocatului onorariul convenit. Însă cealaltă parte va fi obligată să plătească adversarului numai onorariul în cuantumul fixat de instanţă .

Eu am avut în acest sens mai multe speţe în instanţă, prin care instanţa de fond a diminuat onorariul pe motiv că acesta nu se justifica faţă de munca avocatului sau de obiectul cauzei, iar în recurs, clientul şi-a câştigat întreg onorariul achitat pentru care a făcut dovada.
Consider că instanţele nu au nici un drept de a modifica cuantumul onorariului... Este ca şi când se solicită de către o parte reducerea preţului dintr-un contract de vânzare-cumpărare semnat de alte părţi pe motiv că preţul este exagerat de mare faţă de valoarea imobilului...;)
În acest sens, s-a pronunţat instanţa supremă în Decizia nr. 6142/2005 din care spicuiesc:
Principiul general al acordării cheltuielilor de judecată este înscris în art. 274 C. proc. civ.: „partea care cade în pretenţii, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată”.
Prin urmare, la baza acordării cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală a părţii care a pierdut procesul.
...............................................................................................................................................................................
Chiar dacă potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ. judecătorii au dreptul să mărească sau să micşoreze onorariile de avocat, ori de câte ori vor constata că sunt nepotrivit de mici sau de mari, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, totuşi aceste dispoziţii nu sunt imperative, fiind lăsate la latitudinea judecătorului.
Pe de altă parte, instanţa de judecată nu este îndreptăţită să reducă onorariul convenit de avocat cu clientul său, căci, potrivit art. 30 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat contractul dintre părţile raportului juridic de asistenţă juridică nu poate fi controlat, direct sau indirect, de nici un organ al statului, iar potrivit art. 94 alin. (2) şi (3) din aceeaşi lege, onorariul se stabileşte prin negociere între avocat şi client.