divortul meu a avut loc in Germania in anul 2001 si minorul nu a fost incredinatt nici uneia din parti,el raminind zece ani la mama lui. Am avut dreptul de stabilire a resedintei minorului si in anul 2006 am venit in Romania cu minorul,fostul sot acuzindu-ma de rapire internationala minor,ascunzind ca aveam dreptul de stabilire a resedintei si a aranjat in Germania sa primeasca incredintarea intr-o ordonanta presedentiala in lipsa mea si a minorului,dupa plecarea noastra din Germania.In martie 2006 am pus un proces de incredintare pe rol in Romania,la care s-a ajuns la concluzia ca Romania nu este competenta sa judece acest proces,desi minorul are cetatenia si romana si mama a avut toti acesti ani domiciliul in Romania.Acuma am ajuns la tribunal si ma intreb care este situatia acuma cind suntem stat EU si conform fenomenului de litispendenta primul proces de incredintare a fost facut in Romania in martie 2006,deci Romania este competenta sa judece si germania nu mai are drept de a mai judeca (Regulament nr.44/2201 art.27). Incredintarea printr-o ordonanta presedentiala (mai mult nu a putut obtine pina azi) a primit-o tatal intr-un proces care avea ca obiect luarea dreptului de stabilire a resedintei copilului de la mama catre tatal si nu incredintarea minorului. Tatal a recunoscut competenta Romaniei si prin alegerea unui avocat din Romania. Ce parere aveti referitor la competenta?
De un real folos v-ar fi sa cunoasteti continutul Conventiei de la Haga din 25.10.1980 asupra aspectelor CIVILE ale rapirii internationale de copii (cred ca am mai vazut un topic deschis de dvs si pe la Dreptul penal - nu are nici o legatura, in opinia mea), ratificata de Romania prin Legea 100/1992. (asta ca sa o puteti gasi mai usor - M. Of. - 243/1992).
Sunt cateva aspecte (doar aparent, poate) contradictorii in expunerea dvs:
- minorul nu a fost incredintat nici unui din parinti
- am avut dreptul de stabilire a resedintei copilului
In intelesul Conventiei, dreptul privind incredintarea include dreptul de a hotara asupra resedintei copilului... (punandu-se intrebarea daca aveati numai dvs. acest drept, ori, in egala masura si fostul sot).
Faptul ca fostul si-a ales un avocat din Romania nu inseamna ca a recunoasut competennta instantei romane, daca primul lucru pe care l-a facut acest avocat a fost sa conteste competenta instantei romane...
Nu am suficiente elemente in expunerea dvs. pentru a formula o parere...dar sfatul meu este ...nu va bazati pe balbaiala instantelor romane...astora, cand aud de Conventia de la Haga, le e frica si de umbra lor. Intr-o speta similara s-a pierdut pe toata linia in Romania, dar culmea..s-a castigat in Italia, unde nici macar nu ne-am dpelasat ca n-aveam bani..am trimis inscrisuri...(ma refer aici la fondul procesului privind incredintarea).
Avocatul ce va spune? Ca intr-adevar, sunt contradictorii sustinerile dv. Spuneti ca sotul a ascuns faptul ca dv. aveti dreptul de a stabili resedinta minorului dar spuneti apoi ca in Germania a obtinut luarea acestui drept dv. Deci... unde a ascuns dreptul? Doar la partea penala sau unde?
Oricum, daca incredintarea minorului cuprinde si stabilirea resedintei, viceversa nu e valabila, Nicoleta, deci nu e acolo o contradictie... Stabilirea resedintei este o parte dintre atributele ce se pot exercita in cadrul incredintarii.
Am subliniat cuvantul "include", dar n-am avut intentia de a scoate de acolo vreo reciproca valabila.
Exista state in care nu se pronunta incredintarea (ceea ce cunoastem noi din legea romana). Ea ramane, in baza unor dispozitii legale exprese a statului in cauza (de drept), in seama ambilor parinti (un fel de "custodie comuna" cum spun americanii). Daca ar fi asa, atunci, amandoi aveau in mod egal dreptul de a stabili resedinta copilului si nu numai mama. Nu rezulta foarte clar de unde anume rezulta pentru autoarea topicului acel drept de a stabili resedinta. Nu cumva trebuia consultat si celalalalt parinte? Aceasta era nedumerirea mea. Nu cunosc dispozitiile de drept material din legea germana.
dupa legile germane dreptul de stabilire a resedintei nu este egal cu cel al incredintarii...
a ascuns dreptul de stabilire a resedintei la plingerea penala..
la civila se stie de acest drept pentru ca a fost obiectul dosarului in Germania: transferul dreptului de stabilire a resedintei minorului de la mama la tatal...in acest dosar s-a luat intr-o ordonanta presedentiala hotarirea de a incredinta copilul tatalui...hotarirea nu este definitiva,este facuta miseleste,fara a fi informata de acest dosar,fara a fi de fata,eu fiind in romania si copilul de asemenea..urmare reclamatiilor facute s-a oprit totul si nu s-a mai dat nici o hotarire in germania...procesul de fond deci cu obiect luarea dreptului de resedinta de la mama si transfer la tatal a fost oprit in urma reclamamtiilor si protestelor facute de mine..
eu consider romania competenta pentru ca primul proces de incredintare s-a facut in romania in martie 2006 ...in germania a existat procesul de stabilire a resedintei care nu este acelasi lucru cu incredintarea..deci eu opresc procesul din germania..si tatalincearca sa opreasca cel din romania...sa vedem pina la urma cine are competenta? datorita litispendentei aici este un proces nu accept deschiderea sau continuarea vre-unui proces ingermania...prima tara este romania...am dreptate nu am???nu stiu...daca nici judecatorii par sa nu stie....
ma intreb ce va fi?copilul refuza sa plece...cu forta nu il duce nimeni....aici nu e competenta..in germania iar nu-i...oare ce facem pina la urma?tinem copilul pina are 18 ani si o tinem tot asa...chestia cu umbrele sunt de acord suta la suta....
~ final discuție ~
Alte discuții în legătură
Competenta???
MELLYSCH
buna,
divortul meu a avut loc in Germania in anul 2001 si minorul nu a fost incredinatt nici uneia din parti,el raminind zece ani la mama lui. Am avut ... (vezi toată discuția)