o opinei este in sensul ca...Dreptul de superficie asupra terenului se constituie prin convenţia dintre părti sau dacă acest drept a fost constituit în baza unei legi.
Întrucât în actul de achiziţie publică nu este precizat dreptul de superficie şi nici nu vi s-a pus la dispoziţie convenţia încheiată în acest sens de către reprezentanţii Cooperativei de Consum Dobrotesa putem deduce că nu s-a constituit un drept de superficie, motiv pentru care nu au avut cum sa-l transmită odată cu dreptul de proprietate asupra magazinului pe care l-aţi achiziţionat.
Dacă proprietarul terenului este persoană fizică sau terenul face parte din domeniul privat al statului, atunci, aceştia sunt singurii în măsură să încheie o convenţie prin care să vă ofere dreptul de superficie pe durata existenţei construcţiei, însă nu pot fi const
Jurisprudenţa reţine că în situaţia în care dreptul de superficie nu a fost constituit prin convenţia proprietarilor celor două imobile ( proprietarul construcţiei şi proprietarul terenului) şi nici nu rezultă dintr-o lege, el nu poate fi solicitat. ( Cauza CEDO - Bock şi Palade contra României).
Intr-o alta opinie....Dreptul de folosinţă mai este denumit drept de superficie, astfel, art. 577 din Codul Civil dispune că servituţile se nasc din situaţia naturală a locurilor, din lege sau din convenţia părţilor. În acest sens, dumneavoastră nu aţi putut dobândi un astfel de drept, având în vedere că nu are o bază legală, de aceea instanţa va respins acţiunea. Nici constructorul nu dobândise la rândul său dreptul de superficie asupra terenului, prin urmare nu s-a putut trece în actul de vânzare cumpărare o menţiune cu privire la dreptul de folosinţă al terenului.
Dacă proprietara terenului, Comisia Locală nu doreste să vă acorde acest drept, dvs. nu o puteti obliga.
Curtea Europeană a drepturilor omului, în cauza Bock şi Palade împotriva României, a constatat în legatură cu dreptul de superficie că: conform jurisprudenţei constante în sistemul de drept românesc, dreptul de superficie nu se poate naşte decât din lege, prescripţie achizitivă, legat sau acordul părţilor iar “simplul fapt de a ridica construcţii pe terenul altuia, nu ar putea duce la constituirea unui drept de superficie pe terenul altuia, în lipsa unuia din cele patru elemente menţionate. Concluzionând, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a reţinut că în speţa pe care a analizat-o, fosta Curte Supremă de Justiţie, constatând, contrar practicii judiciare constante, naşterea dreptului de superficie dintr-o simplă “situaţie de fapt care nu a fost urmărită sau cunoscută de cei interesaţi”, dând efect juridic “aparenţei de drept”, care nu se încadrează în niciuna din cauzele care pot duce la naşterea dreptului de superficie, a pronuntat o hotărâre prin care s-a adus atingere dreptului de proprietate fără ca aceasta să aibă temei în dreptul intern.