buna ziua .
intrucat casatoria a fost oficializata in statul respectiv iar nu in romania, si ultimul domiciliu comun al sotilor a fost in acel stat , consider ca , ar fi competenta in acest caz judecatoria din statul respectiv.
in romania se poate incerca investirea instantei de judecata cu o actiune in constatarea nulitatii absolute a casatoriei.
Daca sotii au avut ultimul domiciliu comun in Bahrain, iar acum locuieste in Romania, instanta competenta este cea din acel stat, in opinia mea.
Art. 607 C.pr.civ. prevede:
Art. 607. - Cererea de divorţ este de competenţa judecătoriei în circumscripţia căreia se află cel din urmă domiciliu comun al soţilor. Dacă soţii nu au avut domiciliu comun sau dacă niciunul din soţi nu mai locuieşte în circumscripţia judecătoriei în care se află cel din urmă domiciliu comun, judecătoria competentă este aceea în circumscripţia căreia îşi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în ţară, este competentă judecătoria în circumscripţia căruia îşi are domiciliul reclamantul.
Cum niciuna din cazurile prevazute aici nu sunt incidente in speta, competenta apartine instantei statului in care s-a incheiat casatoria.
In speta sunt aplicabile dispozitiile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat:
Art. 18. - Condiţiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei sunt determinate de legea naţională a fiecăruia dintre viitorii soţi.
Dacă una dintre legile străine astfel determinată prevede un impediment la căsătorie care, potrivit dreptului român, este incompatibil cu libertatea de a încheia o căsătorie, acel impediment va fi înlăturat ca inaplicabil în cazul în care unul dintre viitorii soţi este cetăţean român şi căsătoria se încheie pe teritoriul României.
Art. 19. - Forma încheierii căsătoriei este supusă legii statului pe teritoriul căruia se celebrează.
Căsătoria unui cetăţean român aflat în străinătate poate fi încheiată în faţa autorităţii locale de stat competente ori în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular fie al României, fie al statului celuilalt viitor soţ.
Căsătoria care se încheie în faţa agentului diplomatic sau funcţionarului consular al României este supusă condiţiilor de formă ale legii române.
Art. 20. - Relaţiile personale şi patrimoniale dintre soţi sunt supuse legii naţionale comune, iar în cazul în care au cetăţenii deosebite, sunt supuse legii domiciliului lor comun.
Legea naţională comună sau legea domiciliului comun al soţilor continuă să reglementeze efectele căsătoriei în cazul în care unul dintre ei îşi schimbă, după caz, cetăţenia sau domiciliul.
În lipsă de cetăţenie comună sau de domiciliu comun, relaţiile personale sau patrimoniale dintre soţi sunt supuse legii statului pe teritoriul căruia au ori au avut reşedinţa comună sau cu care întreţin în comun cele mai strânse legături.
.................................
Art. 22. - Divorţul este cârmuit de legea aplicabilă potrivit art. 20.
Dacă legea străină, astfel determinată, nu permite divorţul ori îl admite în condiţii deosebit de restrictive, se aplică legea română, în cazul în care unul dintre soţi este, la data cererii de divorţ, cetăţean român.
Art. 23. - În cazul în care soţii sunt în drept să ceară separaţia de corp, condiţiile acesteia sunt supuse legii prevăzute de art. 20, care se aplică în mod corespunzător.
Art. 24. - Legea care reglementează cerinţele legale pentru încheierea căsătoriei se aplică nulităţii căsătoriei şi efectelor acestei nulităţi. ;)