Poate te ajuta materialul urmator publicat azi pe un site.
Mai putem incheia o conventie civila (contract de prestari servicii, contract de colaborare) ca alternativa la un contract de munca?
Conventie civila sau contract de prestari servicii? Contract de colaborare? Mai sunt ele valabile acum, cand contractul de munca pare a "inghiti" toate formele de prestare a muncii? Raspunsul este pozitiv – dar e nevoie de interpretarea corecta a Codului civil pentru a gasi o solutie pe care Ministerul Muncii incearca sa o ascunda.
Contractul de servicii – o evolutie sinuoasa
In materie de conventie civila sau de prestari servicii prin contract Codul civil roman din 1864, in afara dispozitiilor art. 1471-1472, nu are reglementari aparte, materia cazand sub incidenta dispozitiilor referitoare la conventii. Aceste dispozitii au ramas in vigoare pana la punerea in aplicare a “Legii asupra contractului de munca“ din 1929.
Codul muncii din 1972 nu cunostea notiunea de „conventie civila”, aceasta aparand dupa Revolutie, prin Legea 130/1999. Legea mai exista in prezent, dar fara a reglementa conventiile civile.
Codul muncii din 2003 a avut de asemenea o evolutie contradictorie. Initial art. 101 vorbea despre contractul individual de munca cu timp partial ca fiind cel incheiat pentru minim doua ore pe zi – sub doua ore fiind „terenul” pe care au inflorit conventiile civile. Insa in septembrie 2006 conceptia legiuitorului s-a schimbat: in prezent art. 101 din Codul muncii arata ca „Salariatul cu fractiune de norma este salariatul al carui numar de ore normale de lucru, calculate saptamanal sau ca medie lunara, este inferior numarului de ore normale de lucru al unui salariat cu norma intreaga comparabil”. Cu alte cuvinte, nu se mai limiteaza numarul minim de ore la doua, ci se considera contract de munca chiar daca se lucreaza doua minute pe saptamana!
Asa fiind – si o data cu abrogarea prevederilor referitoare la conventia civila din Legea nr. 130/1999 – la Inspectoratele teritoriale de munca NU s-au mai inregistrat conventii civile, pe motivul ca legea nu le mai permitea.
Dar aceasta e conceptia Ministerului Muncii. Gresita si abuziva. Si, dupa cum vom vedea, nimic nu impiedica munca prin conventii civile si nicaieri nu se mai cere ca acestea sa fie inregistrate undeva.
Codul civil despre conventia civila – interpretarea care "a scapat" Ministerului Muncii
Conventia civila sau contractul de prestari servicii este in continuare reglementat(a) de Codul civil (art. 1410, art. 1412, art. 1413 si art. 1470-1490), cata vreme nici actualul Cod al muncii (si nici vechiul Cod din 1972 sau Legea nr. 130/1999) nu au abrogat prevederile Codului civil cu privire la contractul civil de locatiune a lucrarilor[1].
O conventie civila – sa fim bine intelesi – este o activitate ce nu se supune Codului muncii, asa cum multe altele nu se supun: contractul de prestari servicii incheiat intre persoana fizica autorizata si orice alta persoana; contractul de drept de autor; contractul privind activitatea inventiva. Toate acestea reclama prestarea unei munci, DAR nu sunt supuse Codului muncii. De ce ar trebui sa faca exceptie conventia civila?
Si de ce ar trebui prestarea unei munci sa fie neaparat aferenta unui contract de munca? Dupa cum vedem, nu este. Si atunci conventia civila isi pastreaza caracterul de alternativa la contractul de munca. Sa vedem in ce conditii
Conventia civila – nicio legatura cu Codul muncii
Codul civil contine cateva articole absolute lamuritoare:
Art. 1410. Obiectul contractului de locatiune este un lucru sau o lucrare.
Orice conventie civila se incadreaza in ultima ipoteza, respectiv locatiunea de lucrari. Iar explicatia Codului civil aduce cel mai clar indiciu de corectitudine pentru ca o conventie civila sa nu fie considerata ilegala:
Art. 1412. Locatiunea lucrarilor este un contract prin care una din parti se indatoreste drept un pret determinat a face ceva pentru cealalta parte.
Art. 1471 este si mai clar: Nimeni nu poate pune in serviciul altui lucrãrile sale decat pentru o intreprindere determinatã sau pe un timp marginit.
Cu alte cuvinte, acolo unde obiectul contractului consta intr-o lucrare (de la proiect de cercetare de piata pana la udarea unei gradini in perioada – "timp marginit” - de vara) NIMIC nu impiedica incheierea unei conventii civile!
Cu o conditie: sa nu se specifice nicaieri timpul de munca, ci numai obligatia de a executa un produs, o lucrare sau un serviciu. Un exemplu:
• este conventie civila cea prin care „numitul X are obligatia de a intretine gradina prin stropirea periodica a acesteia, intre 1 iunie – 30 august, contra remuneratiei de ........... lei” – deci se cere un o lucrare determinata, intr-un timp determinat (aplicandu-se asadar art. 1412 si 1471 Cod civil), dar NU se face referire la orele de munca necesare si nici la subordonarea prestatorului;
• este contract de munca – evident pe perioada determinata (art. 81 lit. c) din Codul muncii) si cu durata partiala (art. 101 Codul muncii) - daca se specifica la obiectul contractului „intretinerea gradinii prin stropirea periodica a acesteia”, la „meserie/functie” – „gradinar”, la „perioada” - intre 1 iunie si 30 august si se vorbeste de „salariu lunar”, iar nu de „remuneratie pentru o lucrare”[2].
Poate ca este vorba de aceeasi activitate, ce poate fi incadrata diferit. Si atunci...
O conventie civila elimina din ecuatie Codul muncii, prin acordul partilor
"Ceea ce legea nu interzice este permis” – iata un dicton de drept perfect aplicabil in materia prestarii de servicii prin conventie civila. Intre cele doua alternative – contract de munca si conventie civila – pentru prestarea unei munci, partile pot alege, prin acord, una sau alta dintre variante. Aceasta deoarece art. 969 din Codul civil spune limpede ca "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”. Ori, o conventie civila este legal facuta daca se refera la o lucrare sau la un timp determinat. Deci daca respecta aceste conditii este legala si are putere de lege intre parti – putere pe care nu o poate desface nicio interpretare a Ministerului Muncii.
Daca partile aleg pentru o activitate contractul de munca este in regula. Daca aleg conventia civila, din nou este in regula. Dar cele doua tipuri de contracte se deosebesc esential prin multe aspecte:
a) Subordonarea
Potrivit art. 10 din Codul muncii salariatul isi desfasoara activitatea nu numai “pentru” angajator, ci si “sub autoritatea unui angajator”. Ca urmare, intre angajator si salariat se naste un raport de subordonare, cerinta intrinseca oricarui proces de munca[3]. (Termenul traditional folosit in doctrina este cel de "subordonare", care asa cum s-a aratat, reflecta mult mai bine decat cel de "autoritate" una din trasaturile fundamentale ale contractului de munca care acorda angajatorului posibilitatea de a dispune de trei prerogative importante: normativa, organizatorica si disciplinara[4]).
Aceasta subordonare este inexistenta in cadrul conventiei civile. Desigur, prestatorul trebuie sa respecte anumite reguli fixate de beneficiar (inclusiv pentru a nu perturba starea de disciplina), trebuie sa execute lucrarea la care se obliga (adesea fiind indrumat de client, indrumarile si cerintele clientului avand caracter obligatoriu), dar, cum am aratat, aceasta subordonare este minima.
b) Vechimea in munca, concediul de odihna, modalitati tip de incetare, contributii sociale – contractul de munca le are ca si consecinta, conventia civila – nu.
c) Posibilitatea de tranzactionare
Tranzactia este contractul prin care partile sting un proces inceput sau preintampina nasterea unui proces prin concesii reciproce, constand in renuntari reciproce la pretentii, ori in prestatii noi promise sau savarsite de o parte in schimbul renuntarii de catre cealalta parte la dreptul ce este litigios sau indoielnic[5]. Prin art. 38 Codul muncii interzice tranzactiile referitoare la drepturile salariatilor sau exercitarea lor.
Spre exemplu, cu privire la salariu: ca orice drept nascut in derularea unui raport de munca, salariul nu poate face obiectul unei tranzactii, renuntari sau limitari, chiar daca face obiectul negocierii. Indeplinirea unei activitati onorifice nu poate avea loc, prin ipoteza, in temeiul unui contract individual de munca, intrucat salariul reprezinta obiectul si cauza oricarui contract de munca[6]. Atat munca cat si salariul sunt cunoscute de la inceput, contractul de munca fiind comutativ si personal cu privire la fiecare dintre partile sale[7].
Evident, in cazul conventiei civile prestatorul poate fi remunerat in functie de cantitatea si calitatea lucrarilor, pretul (tariful, onorariul) fiind stabilit adesea prin cateva coordonate, ceea ce nu exclude, ba adesea chiar implica, tranzactia, asa cum este definita in Codul civil.
Concluzia: liber pentru orice conventie civila sau contract civil de prestari servicii!
Exista multe deosebiri fata de Codul muncii - dar aceasta nu inseamna ca conventia civila este in afara legii. Dimpotriva, argumentele pentru legalitatea ei sunt zdrobitoare.
Asa incat se pare ca, incercand sa distruga conventiile civile prin refuzul de a le mai inregistra la ITM prin modificarea art. 101 din Codul muncii, Ministerul muncii a realizat contrariul: tocmai posibilitatea ca o conventie civila sa se poata incheia nestingherit. Nu mai e nevoie, pentru a produce efecte, de inregistrare la ITM (nu mai e ceruta nicaieri) si nici la Finante (idem).
La Finante se inregistreaza doar o declaratie fiscala (in 30 de zile de la data inceperii activitatii sau de la data obtinerii primului venit, potrivit art. 72 alin. 6 lit. b) din Codul de procedura fiscala, cu aplicarea art. 83 din Codul de procedura fiscala[8]); conventia civila este doar un document doveditor ce insoteste declaratia fiscala, fara a trebui inregistrat la Finante de sine statator.
Deci iata rationamentul prin care conventia civila, prea putin "promovata”, este in continuare un instrument legal, interesant pentru parti si util.
avocatnet.ro explicăm legislația
elena138 
Gheorgheni Alina G 
Andreea Istrate