Poate va ajuta:
Decizie nr. 1873/1996 - Imobil revendicat ce a aparţinut reclamantului până la emiterea de către fostul Comitet executiv al fostului Consiliu Popular al Municipiului Bucureşti a deciziei nr. 1806 din 8 decembrie 1981, prin care a fost trecut în proprietatea statului român.
Secţia civilă a Curţii supreme de justiţie
Decizie nr. 1873/1996
din 07/06/1996
Imobil revendicat ce a aparţinut reclamantului până la emiterea de către fostul Comitet executiv al fostului Consiliu Popular al Municipiului Bucureşti a deciziei nr. 1806 din 8 decembrie 1981, prin care a fost trecut în proprietatea statului român.
Imobilul revendicat a aparţinut reclamantului până la emiterea de către fostul Comitet executiv al fostului Consiliu Popular al Municipiului Bucureşti a deciziei nr. 1806 din 8 decembrie 1981, prin care a fost trecut în proprietatea statului român.
Decizia a fost emisă în temeiul prevederilor art. 2 alin. 2 din Decretul nr. 223/1974, ca urmare a faptului că reclamantul, proprietarul imobilului, fiind plecat în străinătate, nu s-a înapoiat la expirarea termenului stabilit pentru revenirea în ţară.
Decizia administrativă care constituie titlul de proprietate al statului, emisă în baza Decretului nr. 223/1974, nu a fost contestată de către reclamant potrivit dispoziţiilor Legii nr. 1 din 26 iulie 1967 cu privire la judecarea de către tribunale a cererilor celor vătămaţi în drepturile lor prin acte administrative ilegale, iar ulterior, după abrogarea acestui act normativ prin Legea nr. 29 din 7 noiembrie 1990 a contenciosului administrativ, atacarea nu mai este posibilă. Aceasta, deoarece prevederile Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ nu se aplică actelor administrative emise anterior intrării sale în vigoare (art. 19).
Decretul nr. 223/1974 privind reglementarea situaţiei unor bunuri, a fost abrogat prin Decretul-lege nr. 9 din 31 decembrie 1989, însă această măsură nu a avut ca efect desfiinţarea retroactivă a unor drepturi care s-au născut sub imperiul legii vechi, prin trecerea în proprietatea statului a construcţiilor şi terenurilor ce au aparţinut persoanelor care au plecat definitiv din ţară în străinătate.
Fără îndoială că efectele anterioare ale situaţiei juridice, produse în temeiul Decretului nr. 223/1974, sunt generate de legea în vigoare la data la care ele s-au produs, în timp ce efectelor prezente ale aceleiaşi situaţii juridice le este aplicabil regimul actual al proprietăţii prevăzut de Constituţie, care protejează dreptul de proprietate al statului în aceeaşi măsură ca oricare alt drept de proprietate identificat de titularul acestuia.
Aceasta, deoarece, potrivit prevederilor art. 15(2) din Constituţie, legea, cu excepţia legii penale mai favorabile, dispune numai pentru viitor.
Decizia administrativă, care constituie titlul de proprietate al statului, nu poate în speţă să fie înlăturată nici pe calea excepţiei de ilegalitate.
Aceasta, întrucât invocarea excepţiei de ilegalitate, care, în cazul în care ar fi fost admisă, ar fi permis instanţelor să procedeze la judecarea cauzei, fără desfiinţarea respectivului act administrativ de autoritate, ca şi cum acest act nu ar fi existat, nu este posibilă.
Valorificarea unui drept, pe cale de excepţie, este posibilă numai dacă acesta poate fi ocrotit pe calea acţiunii.
Or, aşa cum s-a arătat, atacarea actului administrativ, emis în temeiul Decretului nr. 223/1974, care constituie titlul de proprietate al statului, nu mai este posibilă pe calea acţiunii, deoarece prevederile Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ, nu se aplică actelor administrative emise anterior intrării sale în vigoare (18 decembrie 1991).
Formularea unei acţiuni având ca obiect anularea deciziei administrative nr. 1806 din 8 decembrie 1981 a fost posibilă, potrivit prevederilor Legii nr. 1 din 26 iulie 1967 cu privire la judecarea de către tribunale a cererilor celor vătămaţi în drepturile lor prin acte administrative ilegale, doar până la abrogarea acesteia prin intrarea în vigoare a Legii nr. 29/1990 a contenciosului administrativ.
În acelaşi interval de timp era posibilă invocarea excepţiei de ilegalitate, ţinând seama că în speţă nu s-a făcut dovada comunicării deciziei administrative către reclamant care a pretins că nu a cunoscut conţinutul acesteia.
Or, în situaţia în care actul administrativ, care constituie titlul de proprietate al statului, nu poate fi anulat pe calea unei acţiuni ori înlăturat prin invocarea în instanţă a excepţiei de ilegalitate, problema reparaţiilor pentru bunurile preluate cu titlu de către stat urmează să fie rezolvată, după adoptarea Legii nr. 112/1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 279/1995, lege ce a intrat în vigoare la 29 ianuarie 1996, pe baza dispoziţiilor privind condiţiile în care foştii proprietari vor fi despăgubiţi sau, după caz, vor redobândi dreptul de proprietate.
Întrucât instanţele, prin desfiinţarea în afara cadrului legal a dreptului de proprietate al statului au pronunţat o hotărâre nulă, cu depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, recursul în anulare urmează a fi admis, hotărârea atacată să fie casată, iar acţiunea formulată de reclamant respinsă.
Mai jos link-uri utile:
[ link extern ] #
[ link extern ]