Conventii civile de prestari servicii vs. contracte individuale de munca

Care mai este regimul juridic al conventiilor civile de prestari servicii?

Exista o urma de reglementare in Legea 130/1999 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca:
"
ART. 2
Prevederile art. 1 nu se aplica:
a) in cazul in care, potrivit legii, munca este prestata in temeiul unei conventii civile de prestari de servicii;
b) in cazul membrilor consiliilor de administratie, cenzorilor, consilierilor locali si judeteni, expertilor, arbitrilor, mediatorilor si al altor persoane care presteaza diferite servicii in baza unor legi speciale, ei fiind platiti in temeiul acestora;
c) in cazul persoanelor care executa lucrari pentru care primesc drepturi de autor.

ART. 3
Munca poate fi prestata prin incheierea unor conventii civile de prestari de servicii, in urmatoarele situatii:
a) pentru desfasurarea, cu regularitate, a unor activitati care nu depasesc, in medie, 3 ore pe zi in raport cu programul lunar de lucru;
b) activitatea este prestata in folosul asociatiilor de proprietari sau, dupa caz, de locatari, cu exceptia cazurilor pentru care se incheie contracte de munca.

ART. 4
(1) Persoanele juridice care folosesc personal incadrat cu conventie civila de prestari de servicii au obligatia sa intocmeasca aceste conventii in forma scrisa si sa le inregistreze intr-un registru special.
(2) In cazul societatilor comerciale si al regiilor autonome, activitatile pentru care se foloseste personal incadrat cu conventie civila de prestari de servicii se stabilesc de consiliile de administratie.
(3) Angajatorii prevazuti la alin. (1) au obligatia sa inregistreze conventiile civile de prestari de servicii la directiile generale de munca si protectie sociala, in termen de 20 de zile de la incheierea acestora.
"

Problema este ca prin Legea 577/2003 (privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 9/2003 pentru modificarea si completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurari sociale) articolele mai sus mentionate au fost abrogate.

De asemenea, Codul muncii nu contine absolut nici o prevedere legata de conventii civile de prestari servicii si nici nu impune vreo reglementare ce poate fi interpretata ca excluzand implicit posibilitatea acestora (in favoarea contractului individual de munca, indiferent de forma sa).

Ubi lex non distinguit, nec nos debemus... asadar, revenim la reglementarea (generica si inadecvata epocii noastre) data de Codul civil (cu 61 de ani mai "tanar" decat Codul Napoleon din 1804); devine astfel posibil ca, in sfidarea spiritului legislatiei muncii, un angajator sa incheie o conventie civila al carei obiect sa fie munca unei persoane dispuse la orice compromis pentru a obtine un venit. Compromis foarte costisitor pentru ca o astfel de conventie nu are relevanta pentru cel putin doua aspecte esentiale: vechimea in munca si contributiile la fondurile de protectie sociala (somaj, pensie, sanatate).

Ironia este ca abrogarea articolelor ce prevedeau conditiile conventiilor civile de prestari servicii a fost facuta de un guvern social-democrat (prin definitie, orientat spre masuri protectioniste).

As vrea sa stiu daca exista, totusi, o alta solutie juridica la dilema descrisa (evident, argumentele juridice conteaza mai mult decat opiniile personale).