Existenta unui Certificat de casatorie confera titularilor drepturi in plus, pe care nu le-ar avea in lipsa acestuia, responsabilitati, dar si... necazuri.
Se spune ca un copil in viata unui cuplu este un liant, sudura cu care eu nu sunt de acord. Trainicia unui cuplu este data de capetele celor doi soti.
Cu multi ani in urma, o buna amica imi cere un sfat. Urmare a casatoriei trebuia sa predea un apartament si nu stia ce sa faca pentru a nu-l pierde. Am intrebat-o in ce relatii este cu sotul. Dupa ce mi-a spus ca sunt in al noualea cer, i-am spus sa divorteze. Si astazi sunt fericiti, dar dupa '89 si-au vandut apartamnetul si s-au recasatorit.
In concluzie: divortul "prin acordul partilor", nu este intotdeauna... divort.
Am banuit ca se poate chestia cu acordul partilor, chiar daca exista copii minori desi nu am practicat-o.
Se pare ca sunt instante care pe baza interogatoriului ( din oficiu in cauza respectiva) s-a dispus desfacerea casatoriei si incredintarea minorului, fara audierea de martori.
Prin urmare, in fata instantei, daca sotii se inteleg se poate sa se rezolve amiabil problema si fara martori chiar daca exista copii minori.
Deci, medierea ar cam fi fara sens.
Doar daca sotii nu se inteleg mediatorul aravea sens pentru a-i convinge...
avocat Claudiu Lascoschi
Acelasi lucru s-ar putea intampla si daca divorteaza din “culpa comuna”… :) Efectele desfacerii casatoriei sunt aceleasi – indiferent care litera din codul familiei este invocata.
Ideea ar fi urmatoarea: nu au nevoie de mediator doi adulti care se inteleg… care inteleg ca nu e cazul sa mai convietuiasca impreuna…
In general, nu au nevoie de mediere adultii care au suficienta intelepciune sa se inteleaga pentru a evita instantele – unde pierd timp si bani.
Medierea nu e utila nici atunci cand o parte vrea si celalalta nu vrea… sa cedeze ceva din pretentii. Ar fi doar bani cheltuiti in plus.
Din aceste motive (si altele) cred ca nu ar fi in regula sa se ajunga la “mediere obligatorie” inainte de a se ajunge la judecata – asa se zvoneste :"> Taxele sunt deja – oricum – prea mari iar obligativitatea medierii ar ingradi si mai mult accesul cetatenilor la justitie.
stimate domnule mediator, cu deosebita stima si respect, fara a va schimba parerea, incerc sa va spun ca modul dv. de a gindi este gresit, mod asemanator cu a altor confrati care isi cauta clienti pe site. consider medierea conflictelor binevenita, in sensul descongestionarii instantelor de judecata de numarul imens de dosare, pe de o parte si,pe de alta parte, rezolvarea unor probleme litigioase mult mai simplu, costuri reduse, ca sa nu mai vorbim de timpul pierdut prin instante, cai de atac ordinare si extraordinare, etc. sa incercam sa gasim partea utila a acestei proceduri si sa nu mai vedem partea goala a paharului... discutii pro si contra, argumentate, poate in privat. cu stima,
Toata stima, @catalin ciobanu, dar nu sunt mediator sunt moderator (in aceasta sectiune a forumului). :) Asadar sunt doar o persoana care intelege rolul medierii dar nu intelege eventualitatea obligativitatii acesteia in toate materiile – inainte de a ajunge in instanta!
Am scris - nu o data: oamenii care se inteleg se descurca si fara mediator (a se vedea tranzactiile, intelegerile); cei care nu se inteleg - cum ar fi doi viitori fosti soti care, fiecare, vor sa li se incredinteze minorul - nu se vor intelege nici in fatza unui mediator! Pentru ca nu vor! Prietenii stiu de ce…
Asadar, acesti doi fosti soti - daca ar fi obligati sa treaca prin procedura medierii - ar cheltui in plus doar pt a indeplini o procedura obligatorie. Ar plati mediatorul - pt ca acesta sa “constate” ca cei doi nu reusesc sa se inteleaga - si tot in instantza ar ajunge, ca si pana acum: cercetarea din partea autoritatii tutelare, martori si multe altele. Altfel spus: in asemenea cazuri (care nu sunt putine) nu se decongestioneaza instantele de judecata de numarul imens de dosare, pe de o parte si,pe de alta parte, rezolvarea unor probleme litigioase mult mai simplu, costuri reduse, ca sa nu mai vorbim de timpul pierdut prin instante, cai de atac ordinare si extraordinare, etc
Exista "intelegeri" intre soti cu privire la incredintarea minorului (intelegeri acceptate de instante), dreptul de vizitare etc fara a fi fost necesara medierea - pur si simplu au fost in cauza oameni maturi care au inteles ca interesul copilului este sa pastreze o legatura stransa cu amandoi parintii si cu rudele pe care le-a cunoscut pana la acea data...
Apoi, permiteti-mi o alta intrebare: de ce sa nu se discute public despre mediere, despre o eventuala obligativitate?