Obligatia de inregistrare la ITM a actelor aditionale privind formarea profesionala

Am găsit pe forum discuţii în care se afirma fie că ITM Bucureşti nu înregistrează actele adiţionale pentru formarea profesională pe motiv că acestea nu ar constitui "o modificare a contractului individual de muncă", fie că actele respective nu se înregistrează, ca practică a unor angajatori.

De aici problema pe care aş vrea să o discutăm:
este obligatorie înregistrarea la ITM a actelor adiţionale privind formarea profesională?

Am deja o opinie argumentată, însă nu strică niciodată o dezbatere.



Sunt convins că actele adiţionale pentru formarea profesională trebuie înregistrate de ITM, asemeni tuturor celorlalte acte adiţionale.

Norma care prevede obligaţia de înregistrare este Legea 130/1999 privind unele măsuri de protecţie a persoanelor încadrate în muncă:

"Articolul 2
(2) Angajatorii sunt obligaţi să depună la inspectoratele teritoriale de muncă la care se păstrează şi se completează carnetele de muncă ale salariaţilor:
a) actele privind executarea, suspendarea, modificarea şi încetarea contractelor individuale de muncă, în termen de 5 zile de la perfectarea acestora;"

E foarte adevărat, dacă luăm în considerare dispoziţiile articolului 41 (3) din Codul muncii, că actele adiţionale privind formarea profesională nu sunt modificări ale contractului individual de muncă:

"Articolul 41
(3) Modificarea contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente:
a) durata contractului;
b) locul muncii;
c) felul muncii;
d) condiţiile de muncă;
e) salariul;
f) timpul de muncă şi timpul de odihnă."

Dar cine spune că e obligatoriu ca actele adiţionale înregistrabile la ITM să se refere numai la modificări ale contractului individual de muncă? În afară de ITM, evident...

Conform articolului mai sus menţionat din Legea 130/1999 primul caz de acte înregistrabile se referă la cele privind executarea contractelor individuale de muncă (înţelegeţi "acte înregistrabile" în sensul de "acte care trebuie prezentate autorităţii administrative competente pentru ca aceasta să ia act de ele", adică să le "înregistreze" - ''depună", în expresia utilizată de lege).

În această situaţie, apelez la Codul muncii:

"CAPITOLUL II - Executarea contractului individual de muncă

Articolul 37
Drepturile şi obligaţiile privind relaţiile de muncă dintre angajator şi salariat se stabilesc potrivit legii, prin negociere, în cadrul contractelor colective de muncă şi al contractelor individuale de muncă.

Articolul 39
(1) Salariatul are, în principal, următoarele drepturi:
a) dreptul la salarizare pentru munca depusă;
b) dreptul la repaus zilnic şi săptămânal;
c) dreptul la concediu de odihnă anual;
d) dreptul la egalitate de şanse şi de tratament;
e) dreptul la demnitate în muncă;
f) dreptul la securitate şi sănătate în muncă;
g) dreptul la acces la formarea profesională;
h) dreptul la informare şi consultare;
i) dreptul de a lua parte la determinarea şi ameliorarea condiţiilor de muncă şi a mediului de muncă;
j) dreptul la protecţie în caz de concediere;
k) dreptul la negociere colectivă şi individuală;
l) dreptul de a participa la acţiuni colective;
m) dreptul de a constitui sau de a adera la un sindicat."

Întreg capitolul II (Titlul I) al Codului muncii (privind executarea contractelor individuale de muncă) vorbeşte exclusiv de drepturile şi de obligaţiile salariaţilor şi ale angajatorilor. Nu sunt în mod necesar de acord cu această calificare întrucât prin executare a unui contract aş înţelege ducerea la îndeplinire a obligaţiilor reciproc asumate, deci o acţiune. Nu văd în executarea contractului simpla existenţă a drepturilor şi a obligaţiilor, deci o posibilitate (v. diferenţa între conţinutul unui act juridic - drepturile şi obligaţiile prevăzute - şi efectul/executarea actului juridic - îndeplinirea acelor drepturi şi obligaţii). Dar, rămânând la ceea ce spune legea nu la ceea ce spun eu...

Codul muncii înţelege prin executarea contractului individual de muncă şi dreptul salariatului la acces la formarea profesională. Aşa cum poate observa oricine, toate drepturile înşiruite de cod sunt detaliate pe parcursul său, inclusiv cel de acces la formarea profesională (v. Titlul VI).

Cu alte cuvinte, un act adiţional care priveşte formarea profesională implică o îndeplinire a unui drept al salariatului, considerat de legiuitor ca fiind element de executare a contractului, deci priveşte în mod nemijlocit executarea contractului individual de muncă şi deci este înregistrabil la ITM potrivit articolului 2 din Legea 130/1999.

În plus, actul adiţional la contractul de muncă este un act juridic accesoriu contractului. El nu ar putea avea o existenţă independentă faţă de cauza sa. Or, căutând scopul legiuitorului prin impunerea obligaţiei de înregistrare a actelor, nu găsesc decât intenţia sa de a avea un control asupra dinamicii relaţiilor angajator-salariat, iar formarea profesională ţine de acest domeniu în mod incontestabil. Astfel, este clar că s-a dorit controlul asupra legalităţii actelor adiţionale la contractul de muncă, accesorii acestuia - printre care şi cele privind formarea profesională.

Acum, nici nu vreau să-mi închipui cam în câte situaţii ITM Bucureşti nu a respectat legea refuzând înregistrarea tuturor actelor adiţionale (perfect justificată, în opinia mea). E o vorbă: quieta non movere (să nu mişcăm ceea ce este aflat în linişte)... :)