E nevoie de un stâlp al infamiei în afaceri?

Trecând în revistă numeroase cazuri în care "firme de renume" se află la baza unor incidente care dezvăluie o uriaşă lipsă de profesionalism în relaţiile cu clienţii, cu partenerii de afaceri, cu salariaţii sau cu persoanele care candidează pentru posturi în aceste firme, m-am gândit că trebuie găsit un remediu. Adică, totuşi, nu e cinstit să pretinzi în marketing-ul tău că eşti profesionist bla-bla... şi în realitate să practici nişte mârlănii de o josnicie incredibilă.

De altfel, toate cele trei "experienţe profesionale" pe care le-am avut au conţinut astfel de situaţii - ba nu s-au ţinut de cuvânt în privinţa încheierii contractului de muncă, ba mi-au pretins să lucrez o "perioadă de probă" fără nici cea mai mică urmă de îndeplinire a cerinţelor legale, ba scriau în toate materialele lor de prezentare că ei sunt "profesionişti" şi aveau prostul obicei de a nu-şi informa şi respecta clienţii etc.

De ceva vreme am renunţat la mai multe oferte de lucru, în urma unor cercetări pe care le-am făcut în legătură cu incidentele în care au fost implicate firmele potenţial angajatoare. Cine ar vrea, spre exemplu, să fie jurist al unei firme care acum câţiva ani a avut probleme din cauza unor returnări ilegale de TVA? Eu nu sunt atât de disperat, totuşi...

Remediul la care m-am gândit nu este neapărat ceva nou, însă, cu siguranţă ar fi ceva foarte util (le-ar prinde foarte bine jurnaliştilor însetaţi după anchete, însă ar cam lua din pâinica detectivilor particulari). Să ne gândim că, în ideea de transparenţă şi de facilitare a accesului la informaţiile de interes general privitoare la riscuri, există o centrală a incidentelor de plăţi (în legislaţia bancară, bineînţeles). Să ne mai gândim că pe site-ul ministerului de finanţe există o bază de date (ce-i drept, cam neglijată, pentru că ultimele informaţii sunt din anul fiscal 2005) care conţine informaţii legate de profituri, pierderi, datorii etc. ([ link extern ] ).

Prin Legea 252/2003 privind registrul unic de control fiecare contribuabil persoană juridică (mai simplu, fără a intra în nuanţe, firmele) este obligat să ţină o evidenţă a controalelor primite din partea diverselor instituţii competente (sau incompetente).

Propunerea mea e simplă: informaţiile consemnate în registrul unic de control (eventual, ceva mai detaliate decât prevede legea) să fie centralizate într-o bază de date (asemănătoare cu cea deja pomenită) şi să fie disponibile public şi gratuit oricui e interesat. În felul ăsta s-ar putea observa mai multe lucruri, cum ar fi cât de conştiincios îşi fac treaba instituţiile publice competente să efectueze controale (şi, eventual, pe cine protejează ele) sau cât de "profesioniste" sunt în realitate anumite firme. Ar fi un fel de cazier care să atârne ca o talangă la gâtul celor lipsiţi de scrupule în afaceri şi ca o carte de vizită pentru cei care sunt ceea ce pretind a fi. Cred că e nevoie să ne întoarcem la valorile unei societăţi mai tradiţionale în care ruşinea să fie repusă în drepturi ca mijloc de coerciţie, în care încălcarea cuvântului dat sau minciuna să nu atragă neapărat şi exclusiv proceduri formale (care să tindă să dovedească, uneori, evidenţa), ci simplul şi firescul oprobriu public.

M-am gândit şi la un fel de alternativă, dar ea ar aduce cam prea multe probleme.
Dacă aş face un site pe care oricine a avut de suferit vreo mârlănie din partea unui angajator/partener de afaceri etc. să-şi povestească experienţele pentru ca toată lumea să cunoască pe cei cu care au de a face? Partea proastă e că nu toţi sunt de bună credinţă şi cu siguranţă ar exista abuzuri (fie ale unor "hipersensibili", procesomani sau reclamanţi de serviciu, fie ale unor concurenţi neloiali care ar dori să murdărească imaginea cuiva). În plus, aş fi expus acţionării în judecată pentru prejudicii aduse imaginii unor persoane... Păcat... aş fi avut destule de spus despre câteva firme drăgălaşe pe care le-am întâlnit (psss, nu zic nimic despre Euroaptitudini, Sorin International Spedition, Lero Advanced Consulting, Elta Due, Verasys)... nu de alta, dar ar fi servit unor naivi absolvenţi de facultăţi educaţi în sferele 'înalte" ale regulilor bunului simţ, respectului, onoarei...