ce sa fac?

Se pare ca raspunsul a venit de la dvs. Din moment ce convietuirea nu mai este posibila unica solutie este divortul.
Daca dvs. stiti ca ati facut tot ce este omeneste posibil sa salvati aceasta casnicie, insa nu ati reusit, relatiile dintre dvs. sunt grav si iremediabil destramate, atunci singura solutie este sa divortati.
Va trebui sa va consultati cu un avocat care sa va redacteze macar actiunea (daca nu va permiteti sa-l angajati), pentru ca vor fi cateva capete de cerere obligatorii. Va trebui sa solicitati incredintarea micutei, obligarea tatalui la plata pensiei de intretinere, reluarea numelui avut anterior casatoriei si probabil ca el va cere un program de vizitare.
Exista o vorba veche care spune ca boala lunga...moarte sigura...
Decizia va apartine.
Cu stima,
av.M.Hornea

Ar trebui sa incercati intai sa descoperiti cauza comportamentului sotului dvs. Acest comportament a fost de la inceputul casniciei? s-a modificat pe parcurs? Poate l-ati neglijat, dat fiind faptul ca trebuie sa acordati mai multa atentie fetitei?
Sfatul meu este sa nu luati decizii pripite, chiar daca acum treceti prin momente dificile, ci sa gasilti solutiile potrivite, aceasta fiindca aveti un copil, iar parintii, in special mamicile, trebuie sa se gandeasca la interesul, la binele copilului, la viitorul lui. Puneti-i in vedere, daca in urma unor discutii mai serioase va ramane constant in acest comportament, ca in viitor veti fi nevoita sa luati decizii privind separarea si ca nu glumiti. Eventul, luati fetita si plecati un weekend la parintii dvs. ..la niste rude , motivand ca aveti nevoie sa fiti singura si sa meditati . succes.

Buna ziua!
Cred ca raspunsul la intrebarea dvs. se afla chiar in cuprinsul mesajului, respectiv "sa divortez sau sa stam separat". In aceasta situatie totul se reduce la curajul dvs. de a lua viata de la capat, impreuna cu copilul dvs. care are nevoie sa fie inconjurat de o lume frumoasa, calma, linistita... si nu de certuri continue, amenintari sau injurii (pe care, chiar daca nu le intelege neaparat, le simte cu siguranta).
Asadar, curaj si luati atitudine cat mai curand!
Si stati linistita, amenintarea ca "o patiti" daca plecati cu fetita este una foarte la indemana sotilor, pentru ca stiu cu totii ca nici o mama nu si-ar pune in pericol copilul, preferand sa se sacrifice pe ele.
Important este sa aveti curaj sa luati atitudine, totusi nu inainte de a analiza foarte bine cauzele care au dus la aceasta prapastie intre sotul dvs. si dvs. Incercati sa aveti o discutie calma, sincera si sa stabiliti de comun acord ce faceti mai departe cu familia dvs. Iar daca nu mai exista cale de intoarcere, faceti exact cum va dicteaza inima, deoarece cai legale sunt pentru a va proteja atat pe dvs, cat si pe fetita de o eventuala furie a sotului.