Cum zicea cineva ,Vinovatia se gaseste in cuvintele rostite sau in faptele savarsite, nu în tacere…”
Aveti ,, dreptul la tacere”.Este un drept al individului de a nu se autoincrimina, de a pastra tacerea si de a nu contribui cu nimic la propria incriminare. Acest drept este strans legat de dreptul la un proces echitabil. Dreptul la tacere presupune ca tacerea persoanei urmarite sa nu poata antrena condamnarea acesteia sau recunoasterea faptelor imputate. Acest drept este destinat sa-l protejeze pe inculpat impotriva coercitiei abuzive a autoritatilor. Invinuitului sau inculpatului , de-a lungul procesului penal,dupa intrebari prealabile, i se aduce la cunostinta fapta care formeaza obiectul cauzei, dreptul de a avea un aparator, precum si dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i-se totodata atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si impotriva sa.(art. 70 alin 2 teza I din Codul de procedura penala). Daca cel in cauza intelege sa se foloseasca de dreptul la tacere, optiunea sa se consemneaza intr-un proces verbal intocmit de organul de urmarire penala si semnat de acesta si titularul dreptului sau in incheierea de sedinta intocmită de instanta. Si in Titlul IV(Măsurile preventive si alte masuri procesuale), capitolul I (Măsuri preventive) sectiunea II( Retinerea) ale Codului de procedura penala se regasesc dispozitii constand in obligatia organului de cercetare penala de a-i aduce la cunostinta invinuitului ,, ca are dreptul de a nu face nici o declaratie, atragandu-i-se atentia ca ceea ce declara poate fi folosit si împotriva sa”(art. 143 alin. 3) . In virtutea rolului activ, organele de urmarire penala si instantele de judecata sunt obligate sa aduca la cunoştinta persoanei in cauza ( titular al dreptului la tacere) continutul textului legal corespunzator, dar si sa-i explice semnificatiile sale concrete. Invinuitul sau inculpatul are deci dreptul de a nu face nici o declaratie cu privire la o fapta ce i se atribuie ori invinuire ce i se aduce, fara a i se putea imputa anterior nesinceritatea ca circumstanţa agravanta;Are libertatea de a raspunde sau nu, in cunoştinta de cauza la toate întrebarile ( dreptul la tacere totala) sau numai la unele întrebari ( dreptul la tacere partiala). Are dreptul de a nu contribui la propria sa incriminar. Primele doua componente( dreptul de a nu face nici o declaratie si libertatea de a răspunde sau nu la intrebarile anchetatorilor, sunt reguli imperative ale procedurii de administrare a probelor, iar dreptul de a nu depune marturie contra lui insusi, de a nu se autoincrimina,este un element al dreptului la un proces echitabil, constituie un drept fundamental, cu baza constituţională, regasindu-se si in dreptul international al drepturilor omului.
Aveti dreptul de a nu declara nimic, nimeni nu va poate obliga asta.
Aveti si dreptul la aparare art.6 c.proc.pen. , aveti dreptul de a cere amanare pentru angajarea unui avocat sau de a cere amanare pentru ca avocatul ales nu se poate prezenta.In cazuri urgente, cand organul de cercetare penala considera necesar, va va sigura un avocat din oficiu. Puteti sa consultati avocatul din oficiu sau puteti sa nu declarati nimic. Dvs. hotarati.
Ai dreptul de a nu depune marturie contra ta insuti , de a pastra tacerea ,pe intreg parcursul urmaririi penale ,singurul moment in care esti obligat sa vorbesti este in fata judecatorului la tribunal ,orice avocat care iti spune altceva practic te minte !