Intocmire testament

Nu este obligatorie mentionarea acestora in testament.
Incheiati testamentul la notar in forma autentica.

Definiţie. Caracter juridic şi cuprins


Testamentul este actul juridic unilateral, personal şi solemn, esenţialmente revocabil în timpul vieţii defunctului, prin care acesta dispune de averea sa în tot sau în parte pentru timpul când va înceta din viaţă.
În principiu, orice persoană capabilă are libertatea deplină de a dispune de bunurile pentru timpul de după moartea sa în limitele şi după reglementările legale. La acest drept nu se poate renunţa. Este nulă absolut o convenţie prin care o persoana se obligă să nu dispună de bunurile sale prin testament.
În ce priveşte interpretarea dispoziţiilor din cuprinsul testamentului, care uneori pot fi obscure sunt aplicabile dispoziţiile art. 977-985 C. civ. privitoare la interpretarea contractelor. Aşadar, interpretarea dispoziţiilor testamentare trebuie făcută potrivit intenţiei reale a testatorului şi nu după sensul literal al termenilor (art. 977 C. civ.). Această intenţie reală a testatorului urmează să fie decelată, pe cât posibil, din chiar conţinutul testamentului şi numai într-un plan secundar din împrejurări exterioare acestuia. În caz de îndoială clauza se interpretează în favoarea moştenitorilor legali, iar nu a legatarilor, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 983, pentru că în acest caz debitorii sunt moştenitorii legali, ei datorând plata legatelor. Pe de altă parte se consideră că succesiunea legală este regula iar cea testamentară excepţia, iar cine uzează de excepţie trebuie să o facă de o manieră clară şi neechivocă. Interpretarea trebuie făcută de aşa manieră încât să nu se anihileze regula potrivit căreia „când o clauză este susceptibilă de două înţelesuri ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar produce nici unul” (art. 978 C. civ.). Apoi, interpretarea clauzelor testamentare trebuie să se facă coroborat, „unele prin altele” cum spune legiuitorul (art. 982 C. civ.).



Condiţiile de formă



Testamentul el este un act juridic solemn. Pentru ca testamentul să fie valid şi să producă efecte juridice, testatorul trebuie să respecte condiţiile de formă prin care îşi exprimă voinţa. Condiţiile de formă nu constituie un scop în sine. Legiuitorul caută prin intermediul lor să asigure protejarea voinţei testatorului, având în vedere efectele sale de mare importanţă. Pe de altă parte, aceste condiţii înlătură îndoiala asupra manifestării de voinţă a defunctului şi asigură certitudinea în privinţa conţinutului dispoziţiilor testamentare. În dreptul nostru testamentul verbal este lipsit de efecte juridice. Devoluţiunea testamentară este privită de asemenea ca excepţia de la regulă. Regula este aceea a devoluţiunii legale, iar atunci dispoziţiile defunctului trebuiau, prin formele prefigurate de legiuitor, să fie neechivoce şi să exprime cu fidelitate manifestarea de voinţă a testatorului. Acestea sunt, aşadar, raţiunile pentru care, ad validitatemm testamentul trebuie să respecte formele pe care legea le reglementează. În principiu lipsa formei pe care normele legale o impun este sancţionată cu nulitatea absolută (art. 886 C. civ.).
Forma scrisă este obligatorie ad validitatem, indiferent de felul testamentului. Lipsa testamentului în formă scrisă reglementată de lege face imposibiliă dovedirea lui, chiar şi când testatorul nu a putut testa din cauză de forţă majoră sau pentru că o terţă persoană l-a împiedicat. Aceeaşi este situaţia chiar în ipoteza în care se dovedeşte că defunctul şi-a exprimat voinţa oral sau prin aprobarea unui proiect de testament nesemnat.
Sancţiunea care intervine pentru nerespectarea condiţiilor de formă instituite de legiuitor – fie a celor generale pentru toate testamentele, fie a celor cerute special pentru fiecare fel de testament – este nulitatea absolută. În practica judecătorească s-au admis anumite atenuări ale acestei sancţiuni. Astfel:
– un testament nul ca testament autentic sau secret poate fi valabil ca testament olograf;
– testamentul nul pentru vicii de formă dă naştere la o obligaţie morală pentru moştenitori. Din această obligaţie derivă unele consecinţe: ea se constituie într-o cauza valabilă pentru o nouă obligaţie juridică pe care moştenitorii şi-ar asuma-o printr-un act juridic separat; executarea voluntară şi în cunoştinţă de cauză cu privire la caracterul ei moral nu dă dreptul la restituirea prestaţiilor executate; executarea voluntară şi în cunoştinţă de cauză a acestei obligaţii este o plată şi nu o donaţie;
– practica judiciară a extins aplicarea prevederilor art. 1167 alin. (3), privitoare la donaţii şi la testamentele nule pentru vicii de formă. Nulitatea testamentului, deşi absolută, poate fi înlăturată prin confirmare dacă moştenitorii execută voluntar şi în cunoştinţă de cauză testamentul nul pentru vicii de formă, după moartea testatorului.
În cuprinsul testamentului se pot include acte juridice de naturi diferite. Sancţiunea nulităţii pentru vicii de formă nu vizează acele acte juridice care pot fi efectuate şi în altă formă decât cea testamentară.



Testamentele ordinare


În afara acestor condiţii generale de validitate, legiuitorul impune anumite forme speciale pentru fiecare fel de testament. Testamentele sunt şi clasificate în funcţie de aceste forme. Există astfel trei feluri de testamente:
– ordinare sau obişnuite, care se încheie în condiţii de normalitate. Acestea sunt: testamentul olograf, autentic şi mistic sau secret;
– privilegiate sau extraordinare, care se încheie în anumite împrejurări excepţionale. Acestea sunt: testamentul militarilor, cel făcut în timp de boală contagioasă şi cel maritim;
– forme simplificate, permise special de legiuitor.De exemplu, testamentele ce privesc depozite de bani potrivit unor reglementări speciale sau cele ale cetăţenilor români aflaţi în străinătate.
Aceste forme testamentare au valoare juridică egală. Funcţionează, aşadar, principiul echivalenţei formelor testamentare. Forţa lor probantă este însă diferită. După ce s-a dovedit existenţa testamentului în forma reglementată de legiuitor, oricare ar fi felul acestuia, efectul lui juridic este acelaşi.

Testamentul olograv indeplineste conditiile de validitate daca este scris, semnat si datat de mana testatorului .
Prin urmare, nu este necesara mentionarea mostenitorilor rezervatari.
In privinta dezbaterii succesiunii sau a iesirii din invidiziune , omiterea mostenitorilor conduce catre savarsirea infractiunii de fals in declaratii, sanctionata de legea penala.;)

Propietatile obtinute de copil in timpul vietii, inainte de casatorie in caz de deces cu cine se impart ( copii acestuia, parintii acestuia, sot(ie)?
Multumiri anticipate!

Ma ajuta cineva cu un raspuns?:">