Concediul de odihna

Este o reglementare interna in cadrul armatei!

Cred ca in baza art. 18:


HOTÃRÂRE Nr. 250 din 8 mai 1992 *** Republicată
privind concediul de odihna şi alte concedii ale salariaţilor din administraţia publica, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare
EMITENT: GUVERNUL ROMÂNIEI
PUBLICATA ÎN: MONITORUL OFICIAL NR. 118 din 13 iunie 1995

*) Republicată în temeiul art. III din Hotărârea Guvernului nr. 314 din 9 mai 1995, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 17 mai 1995.
Hotărârea Guvernului nr. 250 din 8 mai 1992 a fost publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 17 mai 1992 şi a mai fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 578 din 22 septembrie 1992, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 254 din 12 octombrie 1992.

CAP. 1
Concediul de odihna

ART. 1
(1) Salariaţii din administraţia publica au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihna plătit, cu o durată de 21 sau 25 zile lucrătoare, în raport cu vechimea lor în munca, după cum urmează:

Vechimea în munca Durata concediului
----------------- ------------------
- până la 10 ani 21 zile lucrătoare
- peste 10 ani 25 zile lucrătoare

(2) Salariaţii din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare au dreptul, în fiecare an calendaristic, la un concediu de odihna plătit, cu o durată de 18-25 zile lucrătoare, în raport cu vechimea în munca, după cum urmează:

Vechimea în munca Durata concediului
----------------- ------------------
- până la 5 ani 18 zile lucrătoare
- între 5 şi 15 ani 21 zile lucrătoare
- peste 15 ani 25 zile lucrătoare

(3) Pentru tinerii în vârsta de până la 18 ani, durata concediului de odihna este de 24 zile lucrătoare. La stabilirea duratei concediului de odihna se ia în considerare vârsta pe care aceşti tineri au avut-o la data de 1 ianuarie din anul calendaristic respectiv.
(4) Personalul din activitatea de cercetare ştiinţifică atestat, încadrat în unităţile bugetare, are dreptul la un concediu de odihna plătit, stabilit în raport cu vechimea în munca, după cum urmează:
- 24 zile lucrătoare pentru salariaţii cu o vechime în munca de până la 5 ani;
- 26 zile lucrătoare pentru salariaţii cu o vechime în munca de 5-15 ani;
- 28 zile lucrătoare pentru salariaţii cu o vechime în munca de peste 15 ani;
ART. 2
Salariaţii care sunt încadraţi în posturi cu fracţiuni de norma (4 sau 6 ore pe zi) au dreptul al concediu de odihna cu durata integrală stabilită potrivit art. 1, corespunzător vechimii în munca.
ART. 3
(1) Salariaţii care îndeplinesc prin cumul, pe lângă funcţia de baza, cu o normă întreaga, o altă funcţie, au dreptul la concediul de odihna plătit numai de la unitatea în care au funcţia de baza. Unitatea în care salariaţii cumulează le va acorda, la cerere, un concediu fără plata pentru zilele de concediu de odihna primite de la cealaltă unitate.
(2) Salariaţii care sunt încadraţi cu jumătate de norma la două unităţi au dreptul la concediu de odihna la ambele unităţi, proporţional cu timpul lucrat.
(3) Salariaţii care cumulează, la unităţi diferite, fracţiuni de norma care depăşesc o normă întreaga, îşi aleg unităţile de la care beneficiază de concediu de odihna, în aşa fel încât drepturile cuvenite potrivit acestuia sa nu depăşească pe cele cuvenite salariaţilor încadraţi cu o normă întreaga.
ART. 4
(1) Vechimea în munca ce se ia în considerare la determinarea duratei concediului de odihna este aceea pe care salariaţii o împlinesc în cursul anului calendaristic pentru care li se acordă concediul, stabilită potrivit Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială.
(2) Pentru salariaţii care se încadrează în munca în timpul anului, durata concediului de odihna se va stabili proporţional cu perioada lucrată de la încadrare la sfârşitul anului calendaristic respectiv, în raport cu vechimea în munca stabilită potrivit alin. (1).
ART. 5
(1) Salariaţii care au lipsit de la serviciu întregul an calendaristic, fiind în concediu medical sau în concedii fără plata acordate potrivit art. 25 alin. (3), nu au dreptul la concediul de odihna pentru acel an.
(2) În cazul în care perioadele de concedii medicale şi de concedii fără plata prevăzute la art. 25 alin. (3), însumate, au fost de 12 luni sau mai mari şi s-au întins pe 2 sau mai multi ani calendaristici consecutivi, salariaţii au dreptul la un singur concediu de odihna, acordat în anul reinceperii activităţii, în măsura în care nu a fost efectuat în anul în care s-a ivit lipsa de la serviciu pentru motivele prevăzute la alin. (1).
ART. 6
(1) Concediul de odihna se efectuează în fiecare an calendaristic, integral sau fracţionat.
(2) Concediul de odihna poate fi fracţionat, la cererea salariatului, cu condiţia ca una dintre fracţiuni sa nu fie mai mica de 15 zile lucrătoare.
ART. 7
(1) Pe durata concediului de odihna, salariaţii au dreptul la o indemnizaţie calculată în raport cu numărul de zile de concediu înmulţite cu media zilnică a salariului de baza, sporului de vechime şi, după caz, indemnizaţiei pentru funcţia de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihna.
(2) Media zilnică a veniturilor prevăzute la alin. (1) se stabileşte în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare luna în care se efectuează zilele de concediu.
(3) Pentru salariaţii încadraţi cu fracţiuni de norma, indemnizaţia de concediu de odihna se calculează avându-se în vedere veniturile prevăzute la alin. (1), cuvenite pentru fracţiunea sau fracţiunile de norma care se iau în calcul.
(4) Prevederile alin. (1)-(3) se aplică şi în cazul efectuării concediului restant din anul 1991.
(5) Indemnizaţia de concediu de odihna se plăteşte cu cel puţin 5 zile înaintea plecării în concediu.
ART. 8
(1) Conducerea unităţii are obligaţia sa ia măsurile necesare pentru ca salariaţii sa efectueze, în fiecare an calendaristic, concediile de odihna la care au dreptul.
(2) Persoanele care nu au efectuat, integral sau parţial, concediul de odihna în anul calendaristic respectiv, cu excepţia celor care, conform programării sau reprogramarii, au început concediul de odihna în luna decembrie şi îl continua în luna ianuarie a anului următor, vor primi o despăgubire egala cu indemnizaţia de concediu calculată în raport cu numărul de zile de concediu neefectuate, înmulţit cu media zilnică a salariului de baza, a sporului de vechime şi, după caz, a indemnizaţiei pentru funcţia de conducere, luate împreună, corespunzătoare lunii decembrie.
Despăgubirea prevăzută mai sus, acordată în baza art. 111 din Codul muncii, urmează a fi suportată de cel din vina căruia nu s-a efectuat concediul de odihna.
(3) Nu există vina şi deci nu se impută despăgubirea plătită salariaţilor care s-au aflat în următoarele situaţii:
a) au fost reţinuţi la serviciu, existând în acest sens o dispoziţie scrisă a conducerii unităţii sau instituţiei, după caz, cu acordul ordonatorului principal de credite. În cazul miniştrilor şi al altor conducători ai instituţiilor de specialitate ale administraţiei publice centrale, aprobarea se da de primul-ministru;
b) nu au putut efectua concediul de odihna programat sau reprogramat în ultimele două luni ale anului, întrucât în aceasta perioada au fost în concediu medical;
c) s-au aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 10.
ART. 9
(1) Programarea concediilor de odihna se va face la sfârşitul anului, pentru anul următor, de către conducerea unităţii, cu consultarea sindicatelor sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor.
(2) La programarea concediilor de odihna ale salariaţilor, conducerea unităţii va ţine seama, în măsura în care este posibil, şi de specificul activităţii celuilalt soţ.
ART. 10
(1) Programarea concediilor de odihna va fi modificată, la cererea salariatului, în următoarele cazuri:
a) salariatul se află în concediu medical;
b) salariată cere concediu de odihna înainte sau în continuarea concediului de maternitate;
c) salariatul este chemat sa îndeplinească îndatoriri publice;
d) salariatul este chemat sa satisfacă obligaţii militare, altele decât serviciul militar în termen;
e) salariatul urmează sau trebuie sa urmeze un curs de calificare, recalificare, perfecţionare sau specializare, în tara ori în străinătate;
f) salariatul are recomandare medicală pentru a urma un tratament într-o staţiune balneoclimaterică, caz în care data începerii concediului de odihna va fi ce indicată în recomandarea medicală;
g) salariată se află în concediu plătit pentru îngrijirea copilului în vârsta de până la 1 an.
(2) Programarea concediului de odihna poate fi modificată de conducerea unităţii, dacă salariatul solicită acest lucru.
ART. 11
(1) Dacă în timpul concediului de odihna intervine una dintre situaţiile menţionate la art. 10 alin. (1) lit. a), c), d) şi e), efectuarea acestuia se întrerupe.
(2) Efectuarea concediului de odihna se întrerupe în cazul în care salariată intră în concediu pentru maternitate, precum şi în cazul în care salariatul este rechemat, prin dispoziţia scrisă a conducerii unităţii, numai pentru nevoi de serviciu neprevăzute, care fac necesară prezenta salariatului în unitate. În situaţia rechemarii, cei în cauza au dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport şi a cheltuielilor legate de efectuarea concediului în alta localitate, egale cu sumele cheltuite pentru prestaţia de care nu au mai putut beneficia din cauza rechemarii.
(3) Pentru cazurile de întrerupere a concediului, menţionate la alin. (1) şi (2), salariaţii au dreptul sa efectueze restul zilelor de concediu după ce au încetat situaţiile respective sau, când aceasta nu este posibila, la data stabilită printr-o nouă programare în cadrul aceluiaşi an calendaristic.
ART. 12
(1) În cazul în care concediul început la o anumită data este întrerupt, indemnizaţia nu se restituie. În aceasta situaţie se va proceda la regularizarea plăţilor în raport cu indemnizaţia de concediu aferentă zilelor de concediu neefectuat şi cu salariul cuvenit salariatului pentru perioada lucrată după întreruperea concediului, sau cu drepturile cuvenite pe aceasta perioada, după caz, potrivit legii.
(2) La data programată pentru efectuarea părţii restante a concediului de odihna se acordă salariatului indemnizaţia de concediu cuvenita pentru aceasta parte, în condiţiile prezentei hotărâri.
ART. 13
(1) Concediul de odihna cuvenit salariaţilor detaşaţi la unele unităţi se acordă de unităţile la care aceştia îşi desfăşoară activitatea.
(2) Salariaţii detaşaţi la o altă unitate având sediul în alta localitate au dreptul la rambursarea cheltuielilor de transport dus şi întors, din localitatea unde sunt detaşaţi în localitatea unde se află unitatea la care sunt angajaţi, pentru cazul în care concediul se efectuează în timpul detaşării.
ART. 14
(1) În cazul în care, după ce salariatul a efectuat concediul de odihna, contractul sau de munca a încetat din motivele prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. i), j), k), l) şi art. 135 din Codul muncii, acesta este obligat sa restituie unităţii partea din indemnizaţia de concediu corespunzătoare perioadei nelucrate din anul pentru care i s-a acordat acel concediu.
(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică:
a) salariaţilor care au desfăcute contractele de munca în baza art. 135 din Codul muncii, din cauza stării sănătăţii, constatată prin certificat medical, iar unitate nu le-a putut oferi o altă munca corespunzătoare stării sănătăţii şi calificării profesionale;
b) femeilor care au desfăcute contractele de munca în baza art. 135 din Codul muncii, pentru creşterea şi îngrijirea copilului în vârsta de până la 7 ani;
c) salariaţilor pentru care, după desfacerea contractului de munca în temeiul art. 130 alin. (1) lit. j) din Codul muncii, a intervenit achitarea, anularea urmăririi penale sau încetarea procesului penal ori a urmăririi penale.
(3) Concediul de odihna neacordat salariaţilor transferaţi, de către unitatea de la care s-a efectuat transferarea, se va acorda acestora de unitatea la care au fost transferaţi. Indemnizaţia de concediu va fi suportată de către cele două unităţi, proporţional cu timpul lucrat la fiecare dintre acestea în cursul anului calendaristic respectiv; în acelaşi mod se va proceda şi în cazul în care concediul de odihna a fost efectuat înainte de transferare.
ART. 15
(1) Concediile de odihna neefectuate, cuvenite salariaţilor cărora le-a încetat contractul de munca, vor fi compensate în bani. Sumele cuvenite sunt egale cu indemnizaţia de concediu aferentă perioadei efectiv lucrate.
(2) Au dreptul la compensarea în bani a concediului de odihna cuvenit pentru perioada lucrată de la începutul anului calendaristic şi salariaţii chemaţi să-şi satisfacă serviciul militar în termen.
(3) În cazul decesului salariatului, suma reprezentând compensarea în bani a concediului de odihna neefectuat se va acorda membrilor săi de familie- soţ, copii, părinţi.
ART. 16
Orice convenţie prin care se renunţă în total sau în parte la dreptul la concediu de odihna este interzisă.
ART. 17
Modul de efectuare a concediului de odihna cuvenit personalului didactic se va stabili de Ministerul Învăţământului, iar pentru personalul trimis în misiune permanenta în străinătate, de către Ministerul Afacerilor Externe.

CAP. 2
Concediul de odihna suplimentar

ART. 18
(1) În afara concediului de odihna, prevăzut la art. 1, salariaţii din administraţia publica, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare, care prestează muncii grele, periculoase sau vătămătoare, ori lucrează în locuri de munca în care există astfel de condiţii, stabilite potrivit Legii nr. 31/1991, au dreptul în fiecare an calendaristic la un concediu de odihna suplimentar, cu o durată cuprinsă între 3-10 zile lucrătoare.
(2) Salariaţii nevăzători şi cei încadraţi în grade de invaliditate beneficiază de drepturile de concediu de odihna suplimentar prevăzute la art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 6/1992 privind concediul de odihna şi alte concedii ale salariaţilor.
(3) Concediile de odihna acordate potrivit art. 1 din aceasta hotărâre se cumulează cu cele stabilite la alin. (1) sau, după caz, la alin. (2) din prezentul articol.
ART. 19
Stabilirea categoriilor de personal, a activităţilor şi a locurilor de munca pentru care se acordă concediu de odihna suplimentar, precum şi existenta condiţiilor de munca vătămătoare, grele sau periculoase se fac potrivit prevederilor art. 2 şi art. 3 alin. 1 din Legea nr. 31/1991.
ART. 20
În cazul în care salariatul, potrivit programării, a efectuat integral concediul de odihna suplimentar cuvenit şi ulterior, în cursul aceluiaşi an calendaristic pentru care a primit acel concediu suplimentar, nu mai lucrează în condiţii deosebite, nu este obligat sa restituie unităţii cota-parte din indemnizaţia primită, aferentă timpului nelucrat din acel an calendaristic.
ART. 21
(1) În baza criteriilor şi a determinărilor făcute în condiţiile art. 19, durata efectivă a concediului suplimentar de odihna se aprobă după cum urmează:
- de miniştrii sau de conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu avizul Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, pentru salariaţii din aparatul propriu şi din unităţile subordonate;
- de prefectul judeţului, cu avizul Departamentului pentru Administraţia Publica Locală, pentru salariaţii aparatului prefecturii;
- de consiliul judeţean sau local, pentru salariaţii din serviciile publice judeţene, respectiv locale, precum şi din unităţile subordonate;
- de consiliul de administraţie al regiei autonome cu specific deosebit, cu avizul ministerului de resort, pentru salariaţii din aceste unităţi;
- de conducătorul instituţiilor publice bugetare neguvernamentale, pentru salariaţii din aparatul propriu şi unităţile bugetare subordonate.
ART. 22
Pentru salariaţii din ministere, alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi din celelalte unităţi bugetare, trimişi sa lucreze în străinătate, în tari cu clima greu de suportat, durata efectivă a concediului de odihna suplimentar, diferenţiat pe tari şi zone geografice, se aprobă, în limitele prevăzute de art. 18 alin. (1), de miniştrii sau secretarii de stat, şefi ai departamentelor subordonate Guvernului, cu avizul Ministerului Sănătăţii şi al Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.
ART. 23
Prevederile cuprinse la cap. I din aceasta hotărâre se aplică în mod corespunzător şi salariaţilor care beneficiază de concedii de odihna suplimentare.

CAP. 3
Concediul plătit pentru evenimente familiale deosebite

ART. 24
(1) În afara concediului de odihna, salariaţii din administraţia publica, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare au dreptul la zile de concediu plătit, în cazul următoarelor evenimente familiale deosebite:
a) căsătoria salariatului - 5 zile;
b) naşterea sau căsătoria unui copil - 3 zile;
c) decesul soţului sau al unei rude de până la gradul II a salariatului - 3 zile.
(2) Concediul plătit, prevăzut la alin. (1), se acordă, la cererea solicitantului, de conducerea unităţii. Indemnizaţiile cuvenite se stabilesc potrivit art. 7 alin. (1).

CAP. 4
Concediul fără plata

ART. 25
(1) Salariaţii din administraţia publica, din regiile autonome cu specific deosebit şi din unităţile bugetare au dreptul la concedii fără plata, a căror durata însumată nu poate depăşi 90 de zile lucrătoare anual, pentru rezolvarea următoarelor situaţii personale:
a) susţinerea examenului de bacalaureat, a examenului de admitere în instituţiile de învăţământ superior, curs seral sau fără frecventa, a examenelor de an universitar, cât şi a examenului de diploma, pentru salariaţii care urmează o formă de învăţământ superior, curs seral sau fără frecventa;
b) susţinerea examenului de admitere la doctorat, a examenelor de doctorat sau a tezei de doctorat, în cazul salariaţilor care nu beneficiază de burse de doctorat;
c) prezentare la concurs în vederea ocupării unui post în alta unitate.
(2) Salariaţii au dreptul la concedii fără plata, fără limita prevăzută la alin. (1), în următoarele situaţii:
a) îngrijirea copilului bolnav în vârsta de peste 3 ani, în perioada indicată în certificatul medical; în acest drept beneficiază atât mama salariată, cât şi tatăl salariat, dacă mama copilului nu beneficiază, pentru aceleaşi motive, de concediu fără plata;
b) tratamentul medical efectuat în străinătate pe durata recomandată de medic, dacă cel în cauza nu are dreptul, potrivit legii, la indemnizaţia pentru incapacitate temporară de munca, precum şi pentru însoţirea soţului sau, după caz, a soţiei ori a unei rude apropiate - copil, frate, soră, părinte, pe timpul cât aceştia se află la tratament în străinătate -, în ambele situaţii cu avizul obligatoriu al Ministerului Sănătăţii.
(3) Concedii fără plata pot fi acordate şi pentru interese personale, altele decât cele prevăzute la alin. (1) şi (2), pe durate stabilite prin acordul părţilor.
ART. 26
(1) Pe durata concediilor fără plata, persoanele respective îşi păstrează calitatea de salariat.
(2) Concediile fără plata acordate în condiţiile art. 25 alin. (1) lit. a) nu afectează vechimea în munca.

CAP. 5
Dispoziţii finale

ART. 27
Pe durata concediilor plătite nu pot fi încadrate alte persoane, urmând ca sarcinile de serviciu ale titularilor posturilor sa fie redistribuite.
ART. 28
Pe durata concediilor fără plata mai mari de 30 de zile lucrătoare se pot încadra alte persoane cu contracte de munca pe durata determinată.

----------------------

Va multumesc pentru raspunsul prompt.