Hotarea judecatoreasca este opozabila atat partilor din litigiu (proces)-principiul relativitatii,cat si celor care nu au luat parte la proces,adica tertilor.
Hotărârea trebuie să fie întocmită în formă scrisă şi se compune din trei părţi:
· practicaua;
· considerentele (motivarea);
· dispozitivul.
a) Practicaua este partea introductivă a hotărârii şi cuprinde:
1. indicarea instanţei care a pronunţat hotărârea şi numele judecătorilor care au luat parte la judecată;
2. numele părţilor, calitatea în care s-au judecat, numele mandatarilor sau reprezentanţilor legali şi al avocaţilor;
3. obiectul cererii şi susţinerile în prescurtare ale părţilor, cu arătarea dovezilor;
4. concluziile procurorului, dacă este cazul.
b) Considerentele sau motivarea trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor. Aceasta reprezintă partea cea mai extinsă a unei hotărâri şi în cuprinsul său instanţa va arăta fiecare capăt de cerere, apărările părţilor, probele care au fost administrate, motivele pentru care unele dintre acestea au fost reţinute iar altele au fost înlăturate, excepţiile invocate de părţi sau de către instanţa de judecată, din oficiu şi modul în care au fost soluţionate, textele de lege pe care le-a aplicat la situaţia de fapt stabilită. Motivarea trebuie să fie clară, exactă şi necontradictorie.
c) Dispozitivul este ultima parte a hotărârii şi cuprinde soluţia propriu-zisă pronunţată de către instanţa de judecată cu prilejul deliberării, fiind o reproducere a minutei.
În cuprinsul dispozitivului trebuie să se regăsească modul de soluţionare a fiecărui capăt de cerere, a excepţiilor, dacă este cazul, menţionarea părţii sau părţilor obligate să suporte cheltuielile de judecată, calea de atac şi termenul în care se poate exercita, menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică, precum şi semnăturile judecătorilor şi grefierului.