Copia legalizata, forta juridica

Art. 55
La cererea partii de a i se da un duplicat al actului original, biroul notarial care a intocmit acel act poate incuviinta eliberarea duplicatului. In acest scop, notarul public va cita partile sau, dupa caz, pe succesorii acestora.
In textul duplicatului se reproduc, cuvant cu cuvant, cuprinsul inscrisului, cat si al incheierii prin care s-a constatat intocmirea inscrisului original. In locul semnaturilor originale se mentioneaza numele de familie si prenumele fiecarui semnatar.
Duplicatul are aceeasi forta probanta ca si originalul.



apoi:)

Subsectiunea 4: Despre copiile titlurilor autentice

Art. 1188

Cind originalul exista, copia legalizata nu poate face credinta decit despre ceea ce cuprinde in original, infatisarea carui se poate cere totdeauna.
Cind originalul nu exista, copiile legalizate de ofiterii publici (functionari publici) competenti se cred, dupa distinctiile urmatoare:
1.copiile scoase din ordinea magistratului (judecator), partile fiind fata sau chemate, cu formele legale, precum si copiile scoase fara interventia magistratului (judecator), dar de fata cu partile care au asistat de buna voiea lor, au aceiasi credinta ca si titlurile originale;
2.copiile care se vor fi dat de ofiterii publici (functionari publici) competenti, fara interventia magistratului (judecator) sau consimtamintul partilor, fac asemenea credinta dupa 30 de ani, socotiti din ziua in care s-au dat aceste copii. Cind asemenea copii vor fi date de mai putin de 30 de ani, nu fac decit un inceput de dovada;
3.copiile legalizate de un ofiter public (functionari publici) necompetent, nu pot face decit un simplu inceput de dovada;
4.copiile copiilor nu au nici o putere probatoare.

Duplicatele reprezintă al doilea exemplar al unui act, al unui document sau înscris, eliberat de către o autoritate la cererea părţii sau, după caz, a succesorilor ori reprezentanţilor acesteia sau a celor ce justifică un drept sau un interes legitim. Când vorbim de autoritate avem în vedere organul competent care a întocmit acel act sau organul care a preluat arhiva. Legea nr.36/1995 privind activitatea notarială se referă la duplicate în art.55 şi 97. Potrivit dispoziţiilor din aceste articole, duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi înscrisul original (art.55 alin.3 şi art.97 alin.3). În textul duplicatului se reproduc, cuvânt cu cuvânt, cuprinsul înscrisului, cât şi al încheierii prin care s-a constatat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturilor originale se menţionează numele de familie şi prenumele fiecărui semnatar (art.55 alin.2 şi art.97 alin.2 din aceeaşi lege). Dispoziţii similare avem şi în art.55 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti. Alin.3 al acestui articol stabileşte că duplicatul de pe actul original întocmit de executorul judecătoresc are aceeaşi forţă probantă ca şi originalul.
Copia este un înscris care reproduce întocmai cuprinsul unui alt înscris constatator al unui act juridic sau al oricărui înscris.
Copia pe care un organ de stat competent o atestă ca fiind conformă cu originalul se numeşte copie legalizată.
Copiile legalizate se pot elibera de pe orice înscrisuri originale, cu excepţia legitimaţiilor (buletine de identitate, paşapoarte, documente militare), după confruntarea copiei cu originalul şi trebuie să arate şi starea în care se află înscrisul.
În situaţia în care înscrisul cuprinde corecturi, ştersături, adăugiri, cuvinte tăiate, acestea trebuie confirmate mai întâi prin semnătura părţilor sau prin semnătura şi sigiliul organului care a întocmit actul, dacă e vorba de un înscris autentic şi numai după aceea se vor elibera copii legalizate de pe acesta.
Duplicatele şi copiile legalizate se deosebesc între ele prin aceea că duplicatele se eliberează numai de pe înscrisurile autentice şi cu citarea părţilor, iar copiile legalizate se eliberează fără citarea părţilor, de pe orice înscris original . De asemenea, duplicatele şi copiile legalizate se deosebesc de înscrisurile originale prin faptul întocmirii lor posterioare şi prin lipsa semnăturilor părţilor. Semnăturile sunt doar reproduse.
Codul civil reglementează copiile titlurilor (înscrisurilor) autentice în art.1188, deosebind (în ceea ce priveşte puterea doveditoare a acestora) între situaţia în care originalul există şi situaţia în care originalul nu există. Astfel, potrivit art.1188 alin.1 C.civ, când originalul există copia legalizată nu poate face credinţă decât despre ceea ce cuprinde originalul, înfăţişarea căruia se poate cere totdeauna . Cât timp nu se cere înfăţişarea originalului, duplicatul şi copia legalizată fac dovada în mod provizoriu, prezumându-se că ele corespund originalului.
Legea nr.36/1995, aşa cum am precizat anterior, prevede că duplicatele au aceeaşi forţă probantă ca şi înscrisul original, fără a face vreo referire la prezentarea originalului.