grupa munca

Pentru a înţelege dumneavoastră anumite aspecte, îmi permit să fac următoarele precizări, cu privire la eliberarea documentelor care să ateste încadrarea într-o grupă superiaoră de muncă:

In conformitate cu prevederile de la punctul 6 din Ordinul 50/1990 al Ministerului Muncii si Ocrotirii Sociale, Ministerului Sanatatii si Comisiei Naţionale pentru Protecţia Muncii, nominalizarea persoanelor care se încadrau in grupele I si a II-a de munca se făcea de către conducerile unitatilor împreuna cu sindicatele libere din unitati, ţinându-se seama de condiţiile concrete in care si-au desfăşurat activitatea persoanele respective.

Potrivit prevederilor alineatului al doilea al punctului 15 din ordinul menţionat, unităţile aveau obligaţia sa analizeze si sa precizeze, in termen de 30 de zile de la data aprobării ordinului, pe baza documentelor existente in unitate, situaţia încadrării personalului in grupele I si a II-a de munca începând cu 18.03.1969.

Conform prevederilor punctului 8 din ordinul amintit, perioada de timp in care o persoana a avut sarcina sa lucreze integral sau o parte din programul de munca in astfel de locuri se stabilea de către conducerea unitatii sau prin prevederile legale care reglementau atribuţiile de serviciu ce reveneau fiecărei persoane in raport cu funcţia îndeplinita.

Rezulta ca încadrarea activităţilor sau a locurilor de munca in grupe superioare de munca s-a efectuat sau trebuia sa se efectueze, in momentul apariţiei fiecărui act normativ care reglementa aceasta, iar nominalizarea persoanelor sa poată fi aprobata cu documente verificabile, existente in cadrul unitatilor angajatoare.

Atrag atenţia asupra faptului ca actele normative care reglementau încadrarea in fostele grupe I si a II-a de munca au fost abrogate la data intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000( art. 198 din lege).

După aceasta data nu mai exista baza legala pentru încadrarea locurilor de munca, activităţilor si categoriile profesionale cu condiţii deosebite in grupe superioare de munca, iar eliberarea adeverinţelor privind atestarea faptului ca in anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001, o persoana si-a desfăşurat activitatea in locuri de munca încadrate in grupele I si/sau a II-a de munca, se va face numai daca nominalizarea persoanei s-a făcut anterior datei de 01.04.2001 si numai pe baza documentelor întocmite in acea vreme, verificabile, aflate in evidenta angajatorului sau detinatorilor de arhive( proces-verbal, decizie, tabel, hotărârea consiliului de administraţie si a sindicatului, pontaje lunare, registrul de evidenta a intrărilor in subteran etc.).

Altfel spus, in prezent, angajatorii si cu atât mai mult detinatorii de arhive, nu au temei legal pentru a nominaliza noi persoane ori pentru a încadra activitati desfăşurate anterior datei de 01.04.2001, in grupe superioare de munca, ci doar pentru a atesta un fapt consumat anterior datei de 01.04.2001 – prin adeverinţe sau înscrieri in carnetul de munca, potrivit Decretului 92/1976.

Un ultim aspect ce se impune a fi EVIDENTIAT este ca in conformitate cu prevederile Decretului nr. 92/16.04.1976 privind carnetul de munca si ale Ordinului Ministrului Muncii nr. 136/29.07.1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare si evidenta a carnetului de munca, înregistrarea in carnetul de munca a activităţilor desfăşurate in grupele I sau a II-a de munca era obligatorie.

O zi bună vă doresc!