avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 510 soluții astăzi
Forum Discuţii juridice Drept civil - moşteniri, drept de ... (2) Imposibilitatea de a-mi apara proprietatea
Discuție deschisă în Drept civil - moşteniri, drept de proprietate şi altele

(2) Imposibilitatea de a-mi apara proprietatea

Buna ziua,
Am mare nevoie de ajutor constand in sfaturi sau chiar mai mult.
Problema mea este urmatoarea: Am mostenit un imobil compus din casa si teren, imobil care dateaza in familia tatalui meu de prin anii 1870. Din anul 1959 imobilul a fost lucuit de diverse persoane fie din ordinul primariei fie cu acordul tatalui meu si dupa decesul sau cu acordul meu. Ultima a fost o vecina care pretinde ca suntem rude undeva cu 6-7 generatii in urma. In anul 1997 i-am cerut sa elibereze imobilul si am intentionat sa-l vand. De aici a inceput tot calvarul. Proprietatile noastre nu erau delimitate si pentru a reface gardul desfiintat in timp, m-am lovit de o impotrivire agesiva. Asa am ajuns sa apelez la primarie pentru a ma ajuta sa-mi delimitez proprietatea si la politie. Tot de la primarie ,in naivitatea mea de atunci , am cerut autorizatie de vanzare , m-am prezentat cu certificatul de mostenitor si am aflat ca nu am act de proprietate. Mi s-a recomandat sa fac cerere pe Legea nr 18/91 pentru a obtine titlul care imi lipsea si pentru a putea vinde. Initial am fost contrariata stiind ca statul nu ne confiscase nimic si nici nu vandusem sau cumparasem nimic din 1914 pana in 1997. Neavand incotro am depus cererea.
Pe scurt, s-a facut un simulacru de masuratoare si mi s-a eliberat doar un proces verbal de punere in posesie pe o suprafata calculata aproximativ.( terenul are o forma neregulata cu segment de cerc) datorita unei strazi laterale care s-a tot modoficat. La insistentele mele mi s-a inmanat si o schita cu masuratorile.
Dupa primirea procesului verbal de punere in posesie am aratat inginrului de la biroul de cadastru al primariei si acrul de cumparare al bunicului meu. Un act din anul 1913, olograf, original, autentificat la tribunal. Acest act nu m-a mai ajutat cu nimic, proprietatea fiind delimitata doar prin nominalizarea vecinilor nu si prin mentionarea expresa a suprafetei de teren. Tot atunci am gasit si un act de vanzare prin care bunicul meu , in anil urmator cumpararii, vinde suprafata de 80 stanjeni patrati ( aproximativ 1/4 din proprietatea cumparata.
A urmat o actiune in granituire cu cei doi vecini la 1/2 din hotarul de Nord si vecina din EST . Pe celelalte laturi, 1/2 N, la Sud si Vest ma invecinez cu domeniu public (strazi). Asa am aflat ca si vecina mea a primit un proces verbal de punere in posesie in baza a trei acte dresate unul din altul (doua certificate de mostenitor si un act de vanzare cumparare) toate viciate prin fals material , fals in declaratii si uz de fals. Timp de 6 ani am promovat numeroase actiuni civile si penale pentru a anula cele doua procese verbale emise si ele ilegal. Au urmat 10 ani de procese si drumuri lungi. Cu fiecare actiune pe care o promovam mai descopeream la dosar un act viciat. Cu mare greutate am reusit sa obtin anularea totala a procesului verbal de punere in posesie emis pe numele meu si partial pe acela emis pe numele oponentei mele . Deasemenea s-a anulat partial si primul sau certificat de mostenitor declarat falsificat la masa succesorala - suprafata de teren. Tot in decursul celor 10 ani de procese am abtinut de la primarie unele documente ale imobilului meu, cum ar fi copie matricole de rol fiscal si registru agricol. Cat despre istoricul de rol fiscal mi s-a spus ca dosarul bnunicului meu nu mai exista ci doar faptul ca a detinut respectivul imobil. Am inteles ca ceva nu este in regula si am verificat calculul impozitului plecand de la suma finala . Asa am constatat ca in perioada anilor 1965-1970 s-a marit artificial impozitul pe casa si s-a micsorat impozitul pe teren bineinteles tocmai pentru a se modifica suprafata reala. Am mai obtinut de la arhivele de stat copie de pe recensamantul din anul 1948. Stupoare si la dimensiunile din aceste acte " se umblase".
Astfel, am pierdut peste tot iar bucata de teren trecuta in plus in actele vecinei mele, "cu care aceasta fusese ilegal improprietarita de primarie si cu care plecase din casa mea", a ramas in posesia sa dar fara acte legale, dar cu foarte mult ajutor de la primarie. Vecina a invocat in instanta un drept de proprietate pentru terenul inscris in procesul verbal de punere in posesie (de 2,5 ori mai mult decat avea dreptul conform certificatului de mostenitor nefalsificat)
Am intervenit in actiunea sa si a obtinut drept doar pentru cat i se cuvenea. In prezent are pentru acelasi teren si in baza acelorasi acte doveditoare o sentinta prin care i se recunoaste dreptul de proprietate (uzucapiune) si o sentinta prin care ramane partial valabil, procesul verbal de punere in posesie pe aceiasi suprafata din actele reale, nefalsificate. In ambele acte s-au mentinut aceleasi vacinatati si aceeasi configuratie a terenului diminuat cu acelea ale terenului initial si anulat partial.
Precizez ca dupa 9 ani de la emiterea proeselor verbale de punere in posesie am solicitat Oficiului Judetean de Cadastru si Prefecturii sa mi se elibereze Titlul de proprietate. Raspunsul a fost ca nu se vor elibera titluri.... pe numele meu si al vecinei pentru ca nu avem dreptul si respectivele procese vervbale nu figureaza inscrise in evidentele specifice Lg 18/91. Deci ele au fost , scuzati expresia, niste acte fictive, aparent fara valoare. Cu toate acestea au generat numeroase sentinte judecatoresti care sunt considerate temeinice si legale, acte valabilie si in prezet. Principiul " un act nul genereaza efecte nule" nu se aplica.
Povestea este mult mai lunga dar e greu sa redai 10 ani de procese in cateva randuri.
La aparitie Legii nr 247/2005 am aflat de modificarile facute la Lg.18/91 respectiv art 27 al 2 ind 1 si am incercat sa obtin titlul de proprietate. Am adresat cererea prefectului si am anexat actele pe care le aveam: act de cumparare din anul 1913, act de vanzare din 1914, certificate de mostenitor al tatalui meu si al meu, copie Registru Agricol. Cererea mea a fost trmisa la primaria locala si pusa in discutia comisiei locale. . Am contestat hotararea comisiei locale si pe aceea a comisie judetene. Dosarul s-a judecat, la recurs s-a admis si s-a dispus rejudecarea si o expertiza topografica conform actelor de proprietate. S-a
intors la instanta de fond pentru rejudecare dar expertiza s-a facut doar la mine pentru ca vecinii nu au permis masurarea proprietatilor lor, si de altfel si primaria s-a opus la efectuarea expertizei.
.Mi s-a respins pe motiv ca nu am dreptul la reconstituirea pe care nici nu am cerut-o . Fostul consilier juridic de atunci este actualul secretar al primariei.
Instanta a hotarat ca cererea mea nu se justifica, ca nu am nevoie de titlu de proprietate , iar dovada dreptului de proprietate o pot face cu certificatul de mostenitor.
Am uitat sa precizez ca in certificatele mele de mostenitor suprafata de teren mentionata este mai mica decat aceea reala, eroare plecata tot de la o adresa a primariei emisa in anul 1977 la cererea tatalui meu. Fraudarea terenului nostru se pregatea inca de atunci. In plus intre timp intervenise si legea nr 58/1974 cand nu putea nimeni sa lupte cu statul. Minusul aproximativ din proprietatea mea este acelasi cu plusul din procesul verbal de punere in posesie emis ilegal pe numele vecinei.
Ajunsesem sa ma resemnez , dar in prezent iar m-am gandit sa vand. Am incercat ca comand o documentatie cadastrala dar orasul este mic si totul se stie, cu atat mai mult ca cat cei doi vecini care si-au vandut proprietatile au intocmit si ei documentatii cadastrale, deasemenea in care s-au inscris alte dimensiuni decat cele reale ale terenurilor masurate. Eu nu am incercat sa ascund faptul ca am avut litigii cu vecinii si ca urmare mi s-a refuzat masuratoarea pe motiv ca documentatia nu va fi semnata de oficiul judetean de cadastru daca hotarele mele nu vor coincide cu hotarele vecinilor. In aceasta situatie , singura sansa este sa -i rog frumos pe vecinii mei sa-mi dea o declaratie notariala prin care declara ca sunt de acord cu hotarele subsemnatei si ca nu le afecteaza in nici un fel, culmea, proprietatile lor.
Am cerut din nou ajutor primariei si am solicitat sa-mi faca ei documentatia pe terenul pe care il am. Din nou stupoare: Secretarul mi-a transmis sa contactez o firma particulara, cu instrumente ultraperformante de masurat, sa-mi faca calculul EXACT al suprafetei de teren, sa fac o noua cerere (n temeiul Legii 18/91 ?!) si sa mi se elibereze Titlul de proprietate. Cu alte cuvinte sa reiau totul de la capat, sa recunosc ca nu am avut dreptate cand i-am acuzat ca m-au furat si sa le fiu si recunoscatoare ca ma ajuta sa vand.
Aceste sunt motivele pentru care apelez,la toti aceia ca intra pe acest forum ,
cu rugamintea fiebinte sa ma ajute cu sfaturi si de ce nu cu un avocat care m-ar putea reprezenta daca mai am vreo sansa sa evit o noua umilinta. Eu nici pana acum nu am evitat avocatii dar, o spun cu durere si parere de rau, in loc sa apere intersele mele, au procedat din contra. Unul singur a reusit sa obtina admiterea recursului dar apoi a renuntat la lupta. Va rog inca o data. Spunati-mi ce sfat imi dati. Mai merita sa lupt? Dreptatea mai conteaza in Romania? Proprietatea mai este garantata? Cat de adevarat si de real mai este dictonul " Nimeni nu este mai presus de lege!" ?
Cu incredere si stima va multumesc, anla2 :worthy:
Cel mai recent răspuns: anla2 , utilizator 13:26, 21 August 2019
anla2 a scris:

unde sa gasesc un avocat mai putin preocupat de onorariu si mai mult de dreptate?
Am angajat un avocat... care mi-a promis ..." marea cu sarea", am acceptat onorariul fara comentarii...



Nu-l veţi găsi câtă vreme umblaţi după promisiuni "marea cu sarea". Asemenea promisiuni ascund preocuparea pentru onorariul acceptat fără crâcneală.

În vreme ce, discursul avocatului pe care-l căutaţi (acum - deşi e posibil să-l fi ocolit întâiaşi dată) este periculos de aproape de: Nu promit câtuşi de puţin şi ar fi criminal să promit aşa ceva.

1 din 1 utilizatori consideră
acest răspuns util
romascanu a scris:

anla2 a scris:

unde sa gasesc un avocat mai putin preocupat de onorariu si mai mult de dreptate?
Am angajat un avocat... care mi-a promis ...\" marea cu sarea\", am acceptat onorariul fara comentarii...



Nu-l veţi găsi câtă vreme umblaţi după promisiuni \"marea cu sarea\". Asemenea promisiuni ascund preocuparea pentru onorariul acceptat fără crâcneală.

În vreme ce, discursul avocatului pe care-l căutaţi (acum - deşi e posibil să-l fi ocolit întâiaşi dată) este periculos de aproape de: Nu promit câtuşi de puţin şi ar fi criminal să promit aşa ceva.




Cu tot respectul va rog sa fiti putin mai explicita si poate mai putin ironica.
Precizez: 1 Nu am umblat dupa promisiuni "marea cu sarea". Stiti foarte bine, poate mai bine decat un justitiabil, fie el si cu mai putina experienta ca subsemnata, ca avocatii nu-si atrag clientii spunandu-le <nu ai dreptate sau nu ai nici o sansa>.
2 Nu am acceptat onorariul fara cracneala. L-am acceptat foarte simplu pentru ca eram pregatita sa risc acea suma cand inca mai credeam in dreptate in Romania. Adevaratele motive pentru care am angajat acea persoana au fost mult mai profunde. Ex. Nu a trebuit sa-i explic cu mii de argumente situatia. A fost atent si foarte receptiv. Singurul lucru pe care i-l reprosez este acela ca nu m-a anuntat ca la al doilea recurs nu ma mai reprezinta. Asa am pierdut recursul.
In ceea ce priveste a doua remarca pe care o faceti..., (acum -deşi e posibil să-l fi ocolit întâiaşi dată), imi cer scuze daca nu imi amintesc de dv si de faptul ca mi-ati facut o oferta dupa ce ati citit mesajul meu initial.
Ar fi interesant pentru mine sa-mi spuneti daca in anii de practica ati empatizat vreodata cu un justitiabil care simte ca "moare cu dreptatea in mana" .
Ironia sau cu atat mai putin sarcasmul nu va face niciodata justitia "mai justa".
Cu stima
SS. un justitiabil curajos dar profund dezamagit.
Ultima modificare: Duminică, 14 Aprilie 2013
anla2, utilizator
Stimat forumist @anla2,

Din punctul meu de vedere, vă războiți cu cine nu trebuie.

Colega mea nu a făcut decât să arate un adevăr evident: când auzim de promisiuni de genul enunțat - marea cu sarea - se deșteaptă anumite suspiciuni. Poate ar trebui să căutați sfaturi obiective, în loc promisiuni frumoase, dar fanteziste.

Iar în ceea ce privește preocuparea unui avocat pentru dreptate, nu și pentru onorariu, este o utopie. Majoritatea avocaților muncim pentru bani, nu doar pentru dreptatea altora și nu este nimic reprobabil aici. Avocatura este o meserie, iar ideea de remunerație adecvată nu contrazice cu nimic profesionalismul apărătorului.

Astfel, dacă munca este satisfăcătare profesional, este tot ce ar trebui să conteze.

Cu stimă.
Aveti dreptate partial. Eu sunt constienta de cele afirmate de dv. Tocmai de aceea am cautat avocat curajos si cu rezultate dovedite. Tot de aceea am acceptat onorariul propus si nu a fost unul nici f mic nici exagerat de mare. Eu nu ma lupt cu colega dv pentru ca nu am nici un motiv. Nu am facut altceva decat sa incerc sa inteleg ce a dorit sa spuna si sa o fac sa inteleaga ca un om ranit are nevoie intai de ajutor si apoi daca te satisface poti sa fii si putin ironic.
Precizez inca o data. Persoana in cauza a fost singura care a inteles situatia si care nu s-a dat inapoi de a lupta alaturi de mine cu un sistem .... asa cum este cel din tara noastra.
Poate expresia mea a fost putin nefericita "marea cu sarea" dar nu cred ca in mesajele mele era singura care sa atraga atentia. Dupa umila mea parere asi fi fost recunoscatoare oricarui navigator pe un forum juridic daca mi-ar fi dat in principal un sfat oricare ar fi fost el, dar nu ironie si repros :
În vreme ce, discursul avocatului pe care-l căutaţi (acum - deşi e posibil să-l fi ocolit întâiaşi dată) este periculos de aproape de: Nu promit câtuşi de puţin şi ar fi criminal să promit aşa ceva.
.
Si inca ceva: Repet , sunt intrutotul de acord cu faptul ca avocatura este o meserie si ca munca fiecaruia trebuie platita, dar... cand nu doar un singur avocat pe care il angajezi te abandoneaza pentru ca in cauza trebuia sa lupte mai mult cu sistemul..., mi se pare ca nu este chiar moral. Eu am mai mult reaspect ptr acei profesionisti care m-au refuzat motivat decat ptr aceia care mi-au creat sperante si ulterior au constatat ca-i depaseste situatia.
Departe de mine dorinta de a solicita ajutor pro bono sau de a aduce un afront intregii bresle dar...., asa cum am mai spus ironia nu se potriveste intotdeauna. Am mai citi si alte postari ale colegei dv si abia dupa aceea am hotarat sa raspund.
Sper ca am reusit sa ma fac inteleasa si sa nu mai provoc alte acuzatii la adresa mea prin ceea ce am scris.
Astept insa in continuare sugestii sau sfaturi profesioniste de la profesionisti care isi amintesc mai des ca si domniile lor sunt oameni si ca oricui i se poate intampla ceea ce mi se intampla mie. De altfel ... s-a demonstrat ca necazurile si moartea nu aleg nici dupa profesie nici dupa bogatie.
Cu stima...

PS Observ ca sunteti preocupat de drepturile omullui. Oare dreptul meu de justitiabil nu numai nemultumit dar si foarte dezamagit de "justitia" care nu cauta in principal sa afle si sa restabileasca adevarul, ba din contra de multe ori, nu conteaza deloc?!
Ce parere aveti?
Multumesc pentru atentie.
Ultima modificare: Luni, 15 Aprilie 2013
anla2, utilizator
anla2 a scris:

Eu nu ma lupt cu colega dv pentru ca nu am nici un motiv. Nu am facut altceva decat sa incerc sa inteleg ce a dorit sa spuna.



Feriti-vă de cei care promit marea cu sarea!

Asta am vrut sa spun (atât pentru dvs., cât şi pentru toţi cei care citesc acest forum public).


Iar finalul paragrafului doi aparţine (cu aproximatie) unui medic la care m-am intors după ce am umblat pe la vreo 8 pomi laudaţi într-o vreme în care ...între Viaţa de Apoi şi ziua de mâine nu eram sigură care dintre ele va veni mai intâi.

În profesiile care impun diligenţă, adevăraţii profesionişti nu promit rezultate, ci promit să facă tot ce le stă în putinţă, potrivit naturii cazului, experienţei şi crezului lor profesional.

Si încă ceva:

Dacă eu nu aleg oftalmologul care să mă vadă doar ca pe o pereche de ochi şi ginecologul doar ca pe o pereche de ţâţe, atunci mă gândesc că nici avocatul nu trebuie ales pe bază de oferte pe speţă, care fac abstraţie de elementul uman.
Daţi ochii cu profesionistul şi vedeţi dacă nu cumva, ca-n chimie, elementele tind să se atragă ori să se respingă într-o clipă.
Ultima modificare: Marți, 16 Aprilie 2013
romascanu, moderator

Alte discuții în legătură

Imposibilitatea de a-mi apara proprietatea anla2 anla2 Detin in proprietate un imobil dobandit prin mostenire, de la familia tatalui meu. Bunicul meu l-a cumparat de la soacra sa in anul 1913 iar terenul este ... (vezi toată discuția)
Titlu de proprietate cf legii 18 ElenaPElena ElenaPElena Bunicul meu a detinut conform registrului agricol din ani 196-1968 o suprafata de teren agricol de 5,14 ha si 0,10 ha curte.In realitate curtea era de 0,25 ... (vezi toată discuția)
Legea 247 privind retrocedarea nonamamaia nonamamaia Buna seara! Am si eu o problema am un teren cu suprafata de 5000 mp. A apartinut mamei mele (eu avand in acest moment 70 de ani), a fost trecut in anul 1930 in ... (vezi toată discuția)