athe a scris:
si atunci de ce stimate coleg cu certificat de mostenire asupra unei case aceasta se vinde fara nicio alta hotarare judecatoreasca?
Desi voi fi un pic mai ...extins, voi raspunde totusi intrebarii initiale privind echivalenta certificatului de mostenitor cu notiunea juridica de titlu de proprietate, incercind sa argumentez juridic, mai ales pt. colegul meu specialist, convingerea mea ca aceste doua notiuni nu sunt echivalente, chiar daca unele nuantari sunt necesare, iar unele aspecte ale acestor nuantari pot conduce la o asemenea confuzie si mai ales pot
crea o asemenea aparenta.
Valoarea juridica a certificatului de mostenitor este un subiect destul de amplu. Dar fiindca mi s-a pus intrebarea, voi face cateva precizari, din care sa reiasă de ce totusi,
el nu are valoarea unui titlu de proprietate in intelesul total al acestei notiuni juridice. Conform dispozitiilor art. 88 alin. 1 fraza a II-a din Legea nr. 36/1995, „pana la anularea sa prin hotarare judecatoreasca,
certificatul de mostenitor face dovada deplina in privinta calitatii de mostenitor si a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecarui mostenitor in parte”. Certificatul de mostenitor constituie asadar un mijloc de dovada care atesta calitatea de mostenitor, cota-parte sau bunul (in cazul legatelor particulare) ce revine fiecarui mostenitor, precum si componenta masei succesorale .
Odata acceptata succesiunea in termenul prevazut de lege,
certificatul de mostenitor, care este un act constatator (probator), poate fi eliberat oricand, titlul translativ de proprietate mortis causa constituindu-l, dupa caz, mostenirea legala, testamentara sau conventionala, cu efecte de la data deschiderii mostenirii, iar nu instrumentul care probeaza acest lucru (certificatul de mostenitor) . Este motivul pentru care certificatul de mostenitor nu poate fi invocat ca just titlu pentru uzucapiunea de scurta durata .
Practica judiciara si literatura de specialitate au subliniat in mod constant faptul ca certificatul de mostenitor nu constituie un titlu de proprietate care sa poata fi opus ca atare tertilor . Cu toate acestea, nu se poate sustine pana la capat ca certificatul de mostenitor nu face proba dreptului de proprietate, respectiv ca nu constituie o dovada ca bunurile aflate in patrimoniul defunctului i-au apartinut acestuia in proprietate care apoi, prin efectul mostenirii, au fost transferate in patrimoniul succesorului. Intr-adevar, unele nuantari se impun. Nu se poate nega faptul ca certificatul de mostenitor constituie un document oficial, emis de notarul public in urma administrarii unor probe. Pe de alta parte, este adevarat ca
notarul public nu are cum sa verifice veridicitatea probelor administrate in cadrul procedurii succesorale notariale, existand pericolul ca mentiunile facute de el in certificatul de mostenitor sa se dovedeasca in cele din urma a fi nereale. De aceea cuprinsul sau poate fi contestat de cei interesati pe calea actiunii in anulare. Insa “pana la anularea sa prin hotarare judecatoreasca, certificatul de mostenitor face dovada deplina…” (art. 88 alin. 1 fraza a II-a din Legea nr. 36/1995). Cu alte cuvinte, pana la momentul administrarii probei contrarii de catre cei interesati in cadrul actiunii in anulare, certificatul de mostenitor
confera celor mentionati in cuprinsul sau calitatea de mostenitori aparenti, iar bunurilor mentionate in acesta aparenta ca au apartinut defunctului.
Orice persoana care se considera vatamata in drepturile sale prin mentiunile cuprinse in certificatul de mostenitor poate cere anularea acestuia.
Mostenitorul sau mostenitorii participanti la procedura succesorala notariala nu pot cere anularea decat daca fac dovada unui viciu de consimtamant sau a unui motiv de nulitate absoluta (frauda la lege, cauza ilicita, obiect ilicit etc.). Fara a se confunda cu un contract, certificatul de mostenitor este totusi rezultatul unui acord intre mostenitorii participanti la procedura succesorala notariala necontencioasa . Or, acest acord trebuie sa fie neafectat de vicii de consimtamant sau cauze de nulitate absoluta.
Mostenitorilor participanti la procedura succesorala notariala nu li se permite asadar sa faca „dovada contrara” mentiunilor cuprinse in certificatul de mostenitor, fata de ei acest act avand o forta probanta deplina.
Nu se poate insa sustine cu temei ca certificatul de mostenitor ar constitui o dovada expresa a acoperirii oricarui viciu al testamentului care confera anumite drepturi succesorale uneia din partile participante la procedura succesorala notariala. Participarea la procedura succesorala notariala si acordul implicit cu mentiunile cuprinse in certificatul de mostenitor nu echivaleaza cu renuntarea la invocarea motivelor de nulitate relativa (si cu atat mai putin de nulitate absoluta) care ar afecta testamentul, renuntarea neputand fi decat expresa si, in orice caz, facuta in cunostinta de cauza. Or,
este posibil ca la data achiesarii la actul care este certificatul de mostenitor sa nu fie cunoscute motivele de nulitate ale actului juridic distinct care este testamentul.
Fata de terti, categorie in care se includ si mostenitorii care din indiferent ce motive nu au fost citati de notarul public in cadrul procedurii succesorale notariale,
certificatul de mostenitor nu are decat o forta probanta relativa, mentiunile sale putand fi combatute prin orice mijloc de dovada admis de lege. Astfel, pot cere anularea certificatului de mostenitor persoanele straine de mostenire care au drepturi proprii asupra bunurilor incluse in certificatul de mostenitor ca facand parte din masa succesorala . In acest caz, actiunea in anulare a certificatului de mostenitor este dublata de actiunea in revendicare .
Daca tertul reclamant contesta calitatea de mostenitori a celor inscrisi in certificatul de mostenitor ori faptul ca acestia ar fi singurii mostenitori ai defunctului, anularea certificatului de mostenitor se combina cu actiunea in petitie de ereditate, daca bunurile succesorale se afla in posesia mostenitorilor mentionati in certificat, sau cu actiunea in constatarea calitatii de mostenitor, daca bunurile succesorale se afla in posesia reclamantului .
Intrucat actiunea in anulare a certificatului de mostenitor nu este niciodata o actiune de sine statatoare, ci una grefata pe actiunile care sanctioneaza drepturile celor interesati, din punctul de vedere al prescriptiei extinctive, se vor aplica regulile celor din urma actiuni, care dau consistenta actiunii in anulare, punandu-si amprenta pe acestea. Asa de pilda, actiunea in anulare pentru vicii de consimtamant este supusa prescriptiei in termenul general de 3 ani, care incepe sa curga dupa distinctiile prevazute la art. 9 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescriptia extinctiva, data de referinta fiind aceea a semnarii de catre mostenitori a incheierii de finalizare a procedurii succesorale notariale , pe cand cererile de desfiintare pentru motive de nulitate absoluta, pentru constatarea calitatii de mostenitor, pentru petitia de ereditate ori pentru revendicare vor fi imprescriptibile.
In practica judiciara s-a pus problema solutiei care trebuie adoptata in cazul in care anumite bunuri succesorale au fost omise din certificatul de mostenitor, iar mostenitorii solicita direct partajarea tuturor bunurilor, inclusiv a celor omise, fara a solicita un certificat de mostenitor suplimentar in conditiile art. 86 alin. 2 din Legea nr. 36/1995. Din ratiuni pragmatice lesne de inteles, solutia a a fost in sensul admiterii actiunii . De asemenea, pentru aceleasi considerente, s-a admis si luarea in considerare la partaj a pasivului mostenirii neinclus in certificatul de mostenitor .
Iata cateva argumente pentru care imi mentin (si la fel ca mine, majoritatea doctrinei juridice si a jurisprudentei) afirmatia inegalitatii (lipsei de echivalenta) dintre certificatul de mostenitor si notiunea juridica de titlu de proprietate!
:bow:
avocatnet.ro explicăm legislația
monicaa18