doanda 5%?

daca persoana ar fi autorizata sa dea bani cu imprumut si daca ar plati si impozit pentru castig ar putea fi legal

Orice contract de imprumut este un acord bilateral intre doua parti: una este finantatorul, iar cealalta este imprumutatul. Ambele parti au atat drepturi cat si obligatii: finantatorul se obliga sa puna la dispozitia imprumutatului la termenul convenit suma de bani, in schimbul primirii remunerarii capitalului investit, adica, incaseaza dobanda pentru suma plasata, calculata la valoarea imprumutata, in cota procentuala stabilita prin reglementari proprii ale politicii de creditare, in cazul bancilor si prin intelegere intre creditor si debitor, in cazul in care, ambele sunt persoane fizice.
Procentul de dobanda de 5% pe luna este unul enorm de mare, reprezentand modo groso 60% pe an.
In sprijinul afirmatiei mele si pentru o corecta intelegere a ordinului de marime, va dau exemplul urmator: Bancile comerciale, practica dobanzi la creditele pentru nevoi personale (cele mai riscante din punct de vedere al recuperarii) in moneda nationala, dimensionate in functie de referinta ROBOR 3M (azi, 6,74%) la care adauga o marja orientativa de 4 - 5% pe an, adica undeva la 16,2% pe an, DAE (dobanda si comisioanele aferente creditului).
Asadar, mai avantajos este sa apelezi la un credit bancar, decat la varianta imprumutului intre doua persoane fizice, la asemenea dobanzi. :sorry:

Ordonanta nr. 9 / 2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti, publicata in M. Of.nr. 26 din 25 ianuarie 2000, permite partilor sa stabileasca ele insele ce dobanda vor practica.

In art. 5 se prevede: Art. 5. - In raporturile civile dobanda nu poate depasi dobanda legala cu mai mult de 50% pe an. Dobanda trebuie sa fie stabilita prin act scris. In lipsa acestuia se datoreaza numai dobanda legala.

www.armariotbc@yahoo.com a scris:

Este legal ca intr-un contract de imprumut incheiat intre doua persoane fizice sa fie introdusa dobanda de 5% pe luna din suma imprumutata?

nu este legal. B-)



"Titlu Imprumut cu dobanda de 5% pe luna. Caracterul ilicit al cuantumului dobanzii
Institutie Inalta Curte de Casatie si Justitie
Data decizie 17-04-2003



Decizia nr.1633 din 17 aprilie 2003, Sectia civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Dobanda de 5% pe luna, convenita prin contractul de imprumut in valuta, are caracter camataresc, clauza respectiva fiind sanctionata cu nulitate absoluta.
Reclamantul P.N. a chemat in judecata pe paratii R.V. si R.A., solicitand obligarea acestora la restituirea contravalorii in lei a sumei de 12.000 DM, imprumut acordat la 18 aprilie 1999 si nerestituit, precum si a unei dobanzi de 5% pe luna, la care partile au convenit prin inscrisul sub semnatura privata, depus in copie la dosar.

Paratii au contestat scrierea si semnarea de catre ei a inscrisului constatator. S-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice.

Prin sentinta civila nr.27 din 12 februarie 2001 Tribunalul Suceava a admis actiunea, a obligat pe parati la plata in solidar a sumei de 12.000 DM sau a contravalorii in lei la data achitarii, cu dobanda aferenta.

In motivarea hotararii instanta a retinut ca prin probele administrate – inscris denumit „proces-verbal” s-a facut dovada ca cei doi parati au imprumutat suma de bani mentionata, fiind de acord, conform art.1507 C.civ. si cu plata unei dobanzi de 5% pe luna.

Apelul paratilor a fost respins prin decizia nr.43 din 16 octombrie 2001 a Curtii de Apel Suceava, sectia civila.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs paratii.

Recursul este fondat si va fi admis, cu consecinta casarii hotararilor pronuntate si trimiterii spre rejudecare la instanta competenta, in conditiile art.725 alin.2 teza a II-a C.proc.civ., pentru urmatoarele considerente.

Reclamantul a pretins, in motivarea actiunii, ca i-a imprumutat pe parati cu 12.000 DM la data de 18 aprilie 1999, convenindu-se achitarea unei dobanzi lunare de 5%, la fiecare 8 ale lunii, pentru ca debitul sa fie restituit apoi in doua transe a cate 6.000 DM in noiembrie 1999, respectiv ianuarie 2000.

Un inscris sub semnatura privata, semnat de cele trei parti, alaturi de doi martori, a fost depus in copie la dosar. Ca atare, a solicitat obligarea acestora la o suma totala de 18.000 DM, formata din 12.000 DM capital si 6.000 DM dobanzi datorate din mai 1999 – februarie 2000.

Contractul de imprumut este un contract real, unilateral, prin care imprumutatul se obliga sa restituie suma de bani primita (art.1578 C.civ.).

Cu privire la proba unui asemenea contract, sunt aplicabile dispozitiile art.1180 alin.1 C.civ.

Actul sub semnatura privata „trebuie sa fie scris in intregul lui de acela care l-a subscris, sau cel putin acesta, inainte de a subsemna, sa adauge la finele actului cuvintele bun si aprobat, aratand totdeauna in litere suma sau catimea lucrurilor si apoi sa iscaleasca”.

Fata de obiectiunile paratilor la raportul de expertiza, instanta ar fi trebuit sa observe ca a omis sa stabileasca - astfel cum prevede art.201 C.proc.civ. obiectivele expertizei, care sa concorde cu cerintele speciale de probatiune in materie de imprumut, redate anterior.

Cu incalcarea art.129 alin.4 C.proc.civ., ambele instante au respins probe care puteau fi pertinente si chiar concludente pentru lamurirea deplina a situatiei de fapt.

Curtea constata ca imprejurarile de fapt nu au fost pe deplin stabilite.

Cu ocazia rejudecarii, instanta va administra probele necesare cunoasterii exacte a faptelor, observand de asemeni ca – intre timp – moneda in care se pretinde ca s-a acordat imprumutul nu mai exista. Pe de alta parte, se constata fondata si critica din recurs vizand nedeterminarea cuantumului la care paratul poate fi obligat.

Formularea „dobanda aferenta”, mentionata in dispozitivul sentintei casate nu indeplineste cerinta de a fi determinata. De altfel, daca s-ar avea in vedere dobanda de 5% pe luna (consemnata in inscrisul contestat) care poarta asupra unei sume in valuta, se observa ca aceasta este ilicita, fiind lovita de nulitate absoluta, ca ascunzand un imprumut camataresc (art.5 C.civ.).

Pentru aceste considerente, recursul se priveste ca fondat, urmand a fi admis in sensul celor anterior aratate, instanta de trimitere fiind tinuta sa observe art.315 C.proc.civ."
Sursa materialului si autoarea textului: Inalta Curte de Casatie si Justitie - www.scj.ro