Expertiza Merceologica.(de bunuri)...va rog ajutor

SURSELE DE LITIGII GENERATOARE DE EXPERTIZE MERCEOLOGICE
În cadrul circuitului tehnico-economic al mărfurilor, între furnizori, transportatori şi beneficiari pot să apară unele divergenţe sau chiar litigii prin lezarea intereselor uneia dintre părţi. Asemenea divergenţe şi litigii sunt rezolvate, după caz, de către părţile implicate prin negocieri sau de către organele judiciare care, pentru soluţionarea corectă a cauzelor, recurg adeseori la sprijinul expertizei merceologice.
Practica efectuării expertizelor merceologice evidenţiază faptul că cele mai multe litigii la a căror soluţionare participă şi expertiza merceologică, au drept obiect substituirea produselor, denaturarea, înlocuirea sau deprecierea lor calitativă.
Substituirea de produs constă în livrarea unor produse având aceeaşi destinaţie şi acelaşi preţ cu al produselor contractate, dar cu alţi indici de calitate decât cei precizaţi în standarde sau alte documente la care părţile au făcut referiri în contract.
Cauzele ce pot favoriza substituirea de produse sunt:
• controlul tehnic de calitate defectuos executat;
• sortarea greşită a unor produse de calitate inferioară la calităţi superioare.
Expertiza calităţii mărfurilor
În practică pot fi întâlnite unele situaţii care se asimilează substituirii de produse, dintre care se menţionează:
• încadrarea greşită de la un model la altul a produselor, în cazul în care acestea necesită consumuri specifice diferite de materiale;
• livrarea produselor la calităţi inferioare celei reale;
• livrarea de loturi eterogene, care conţin produse obţinute din şarje diferite, având şi caracteristici de calitate diferite;
• livrarea loturilor conţinând produse care au alţi indici de calitate în raport cu cei înscrişi în buletinele de analiză sau în certificatele de calitate.
Denaturarea produselor constă în fabricarea şi livrarea unor produse ale căror caracteristici de calitate nu corespund valorilor prescrise şi nici preţului convenit.
În categoria denaturării produselor se încadrează următoarele situaţii:
􀂾modificarea reţetei de fabricaţie a unor produse în sensul diminuării proporţiilor unor componenţi valoroşi (şi deci mai costisitori) şi înlocuirea acestora cu componenţi sau constituenţi mai ieftini (prin aceasta calitatea produselor se reduce);
􀂾abaterile de la tehnologia de fabricaţie, în sensul diminuării unora dintre fazele tehnologice sau modificarea modalităţii de executare a altor faze tehnologice, cu implicaţii negative asupra calităţii sau stabilităţii produselor la păstrare, care provoacă anomalii în utilizarea produselor.
Falsificarea produselor (care constituie o formă de denaturare a acestora) reprezintă operaţia prin care se modifică valoarea de întrebuinţare a unui produs în scop fraudulos. Dintre procedeele de falsificare mai frecvent se întâlnesc:
■ extragerea unor componente naturale ale unui produs (exemplu cofeina din cafea);
■ înlocuirea unor componenţi valoroşi ai produselor cu substanţe inactive, indiferente sau chiar dăunătoare pentru utilizatorul produsului;
Sursele de litigii generatoare de expertize merceologice
■ fabricarea produselor din alte materii prime decât cele normale (de regulă, prin utilizarea unor materii prime de calitate inferioară).
Înlocuirea unor produse naturale cu produse sintetice este una dintre căile de diversificare sortimentală folosită în prezent pentru asigurarea consumatorilor cu bunurile necesare acestora, folosind însă procedura legală de omologare a produselor.
Această cale este folosită în prezent pe scară largă în unele domenii de activitate, mai ales în acelea în care materialele sintetice au unele caracteristici calitative superioare celor naturale. Această posibilitate nu trebuie înţeleasă în sensul prezentării produselor sintetice drept produse naturale în vederea obţinerii unor profituri necuvenite rezultate din diferenţa de preţ.
Deprecierea calitativă a produselor se poate produce în oricare dintre etapele circuitului lor tehnic, dar mai ales în timpul transportului şi depozitării.
În funcţie de intensitatea factorilor de degradare, aceasta poate fi totală, când produsul trebuie scos din uz, sau parţială, când poate primi alte destinaţii, mai puţin eficiente în raport cu destinaţia de bază.
Principalele etape ale circulaţiei tehnice a produselor sunt, de asemenea, surse potenţiale de litigii generatoare de expertize merceologice.
Astfel, cu prilejul livrării loturilor de produse, surse potenţiale de litigii pot apare în următoarele situaţii:
• din cauza livrării altor sortimente decât cele contractate;
• din cauza livrării loturilor necorespunzătoare calitativ;
• din cauza livrării unor loturi eterogene (conţinând produse din şarje diferite).
Transportul loturilor de mărfuri în esenţă înseamnă o păstrare de durată variabilă a acestora în spaţii mobile de depozitare. Influenţa transportului asupra calităţii loturilor de mărfuri poate fi în anumite cazuri
Expertiza calităţii mărfurilor
negativă. De aceea, prezintă importanţă alegerea judicioasă a mijloacelor de transport (care să asigure cât mai mult cu putinţă un microclimat adecvat), alegerea celor mai scurte trasee (pentru a reduce la minim acţiunea agenţilor mecanici - şocuri, trepidaţii etc.), alegerea unor ambalaje de transport corespunzătoare naturii produselor şi în concordanţă cu ceilalţi parametri ai transportului, amplasarea şi fixarea corectă a mărfurilor în spaţiul de transport, selecţionarea tehnicilor optime de încărcare-descărcare a mijloacelor de transport etc. Este firesc ca, în situaţia în care condiţiile de transport nu sunt corespunzătoare, această etapă să genereze vicieri însemnate ale mărfurilor şi ambalajelor acestora, pierderi peste normele legale, degradări sau alterări ale produselor, impurificări etc. în practică se constată că cele mai însemnate vicieri ale produselor, care pot genera litigii, au drept cauze următoarele:
• utilizarea unor mijloace de transport necorespunzătoare;
• deplasarea pe rute ocolitoare (mărirea traseelor de parcurs);
• folosirea unor ambalaje de transport necorespunzătoare;
• manipularea brutală a produselor.
Recepţia loturilor de produse reprezintă etapa în care pot apărea cele mai numeroase litigii, atât referitoare la calitatea produselor, cât şi la cantitatea lor. Aceste litigii pot avea la bază, în unele situaţii, efectuarea necorespunzătore a verificării la recepţie; însă, de cele mai multe ori, ele au la bază degradări calitative ale produselor, apărute în etapele premergătoare recepţiei, dar depistate cu prilejul efectuării acesteia.
Cele mai frecvente surse de litigii întâlnite în această etapă sunt:
• neconcordanţa dintre sortimentul contractat şi sortimentul atestat documentar sau cel real al lotului de marfa;
• neconcordanţa dintre calitatea contractată (respectiv calitatea prescrisă şi omologată) şi calitatea reală a lotului de marfă;
neconcordanţa cantitativă a loturilor de marfă.
Sursele de litigii generatoare de expertize merceologice
Depozitarea unui lot de marfă (în spaţii fixe de depozitare) presupune un ansamblu de operaţiuni de manipulare, amplasare spaţială, protecţia integrităţii produselor etc., a căror nerespectare poate să genereze degradări calitative.
Păstrarea loturilor de mărfuri în depozite implică asigurarea unui regim optim care să permită menţinerea proprietăţilor produsului cât mai apropiate de cele iniţiale. Prin urmare, în această etapă este necesar să se controleze şi să se dirijeze influenţa agenţilor mediului ambiant (temperatura aerului, umiditatea relativă a aerului etc.), dar în acelaşi timp să se controleze evoluţia proprietăţilor labile ale loturilor de mărfuri spre a preveni modificarea lor în sens nedorit.
Evident, sunt cazuri când datorită viciilor ascunse se pot manifesta modificări negative ale proprietăţilor produselor chiar atunci când influenţa factorilor externi este minimă sau chiar nulă.
În cazul în care, beneficiarul organizează incorect procesul de păstrare a mărfurilor sau nu poate dovedi că a respectat condiţiile prescrise de păstrare, răspunderea pentru eventualele degradări îi revine.
Analizând cele mai importante surse care generează modificări negative ale calităţii în ansamblul circulaţiei tehnice a loturilor de mărfuri, este necesar să precizăm că răspunderile părţilor implicate nu apar decât foarte rareori clar delimitate şi de aceea, frecvent, se apelează la expertize.
Din practica organelor care au competenţe în soluţionarea litigiilor patrimoniale, dintre operatorii economici, precum şi a celor care au competenţe în soluţionarea litigiilor izvorâte din activitatea de comerţ exterior (care pot avea drept obiect livrarea unor loturi de produse necorespunzătoare, estimarea întinderii prejudiciului rezultat prin degradarea produselor în timpul transportului, stabilirea factorilor care au cauzat degradarea calitativă, stabilirea cantităţii unor loturi sau angajarea răspunderii societăţilor de asigurare) se constată că, dintre etapele circuitului tehnico-economic al produselor, cele care generează cel mai frecvent litigii, pentru a căror soluţionare corectă se recurge la sprijinul expertizei merceologice judiciare sau preventive, sunt recepţia calitativă, păstrarea, depozitarea şi transportul.
Expertiza calităţii mărfurilor
Efectuarea expertizelor în aceste domenii presupune unele particularizări ce derivă din metodologia generală de efectuare a unei expertize şi care sunt în funcţie de natura activităţilor specifice etapelor menţionate. Asemenea expertize au în general un caracter complex şi un grad de dificultate avansat, presupunând cunoaşterea aprofundată de către experţi atât a cadrului legislativ-normativ, cât şi a tehnicilor uzuale sau a unor aspecte particulare specifice verificării la recepţie, transportului sau păstrării loturilor de produse în spaţii fixe sau mobile de depozitare.

Sper sa te ajute! :D