Partaj nedrept

Va rog sa aveti rabdare si sa cititi scrisoarea, va rog din suflet sa ma ajutatisi sa-mi raspundeti sunt disperata. Am vreo sansa sa castig acest nedrept proces de partaj, pentru cei doi copii.
Ma numesc Gabriela Dolhan am 52 de ani si sunt pensionata medical. Am divortat pe 28 septembrie 2007 dupa 27 de ani de casnicie, deoarece sotul meu a dorit sa-si schimbe viata, a vrut altceva. Dupa 27 de ani impreuna eu m-am uzat, m-am ingrasat nu-i mai sunt pe plac (chiar mi-a spus umflata drac....) el este verde, este tanar si doreste, poate dori altceva, legea ii da dreptul. Cum se poate asa ceva? Exista dreptate in tara asta? Pentru cine? L-am iubit fara nici un gand ascuns, am pus totul pe tava, i-am oferit totul fara sa ma gandesc vreodata ca as putea ajunge in aceasta situatie. Am investit sentimente si multi bani in aceasta casnicie, fara sa ma gandesc la divort sau sa-mi fac calcule meschine. Intotdeauna am dat fara sa-mi para rau, ci numai ca sa fie multumit, dar nu a fost niciodata multumit, intotdeauna a vrut mai mult. In mod normal el ar trebui sa-mi acorde despagubiri morale si materiale: m-am imbolnavit in timpul casatoriei - in 2004 am suferit o operatie majora de pancreatita, fiind foarte aproape de un sfarsit timpuriu, dar Dumnezeu mi-a mai dat o sansa la viata, probabil ca sa mai trec si prin aceasta incercare la care nu ma asteptam. Stresul permanent, toate pe capul meu , copiii, grijile, responsabilitatile, etc au dus la aceasta boala. Eu am fost locomotiva mereu si in orice situatii, dar sotul meu nu a apreciat niciodata. Mereu a avut impresia ca el merita totul si chiar mai mult de atat, ca am obligatia sa fac, sa aduc, sa dau totul. Iar el avea obligatia numai sa primeasca dar sa nu fie niciodata multumit de ceea ce i se oferea din suflet si sa aiba mereu pretentii. Am ajuns la psihiatru unde am fost intrebata daca m-a iubit - nu am stiut sa raspund la aceasta intrebare pentru ca el nu mi-a spus niciodata ca ma iubeste.
La noi in familie nu a existat calitatea cuplului. Cuplul nostru a plecat de la inceput cu handicapul unor diferente si nepotriviri majore si aceste conflicte au ajuns sa se "coaca", sfarsind intr-o explozie intarziata dar foarte violenta. Altfel spus, noi doi traiam sub acelasi acoperis, ca doi straini. Aveam existenta unui ideal comun: o viziune comuna de viata, o preocupare identica, ecologica, naturista etc prin mutarea noastra la tara. Asta ar fi putut da multa stabilitate si ar fi putut apara cuplul de rupturi. Important era ca nici unul dintre noi sa nu-si canalizeze frustrarile sau agresivitatea pe celalalt partener - cel mai adesea nevinovat. Dar la noi era vorba de altceva am citit despre acei oameni, numiti de literatura de specialitate "calai domestici" - persoane deosebit de amabile (lapte si miere) cu orice strain, dar care acasa devineau tirani, cereau respectarea unor reguli pana la absurd, ii devalorizau mereu pe cei apropiati, nu se aratau niciodata multumiti etc. Asa am trait eu impreuna cu fostul meu sot, mereu devalorizata, iar acum....
Acum insa doreste si partaj, mentionez ca in timpul casniciei eu am ramas fara trei proprietati care nu se mai pot face inapoi, iar el mai vine si mai cere jumatate din apartamentul in care locuiesc impreuna cu cei 2 copii ai nostri si jumatate din casa de la tara. De ce, pentru ca ii da legea dreptul nu pentru ca ar fi moral ceea ce a facut sau face. Si apartamentul si casa de la tara sunt pe numele ambilor. Casa de la tara am cumparat-o din vanzarea unui apartament mostenit de mine, cu 2 camere situat pe Theodor Pallady in Bucuresti. Am acte de vanzare cumparare pentru toate proprietatile pierdute in timpul casniciei. In plus am avut mereu bani din inchirierea proprietatilor, deci multe venituri suplimentare, in afara de salariu.
Femeia se uzeaza mai repede, barbatul trece ca gasca prin apa in casnicie si cand se satura, se scutura si da divort si mai cere si drepturi ca doar legea este pentru el, barbatul, cel care doreste altceva, doreste schimbare dar nu renunta la ceea ce legea ii permite sa ceara, chiar daca ia de la gura copiilor, copii care sunt la inceput de drum. Este gresit total, este o crasa discriminare si nedreptate.
Avem ca "bunuri comune" o casa la tara si un apartament de 3 camere. Eu am investit foarte mult in aceasta casnicie - 3 apartamente mostenite de mine de la familia mea, in plus ajutoare permanente de la familie si de la sora mea stabilita in SUA. Mentionez ca avem si 2 copii mari de 25 si 26 de ani. Eu ma zbat pentru ei ca sunt in prag de casatorie. In momentul de fata eu si copiii locuim impreuna in apartamentul din Bucuresti. Fostul sot ar trebui sa-mi plateasca depagubiri morale si materiale dupa aceste pierderi pe care nimeni nu le mai poate pune la loc. In schimb legile tarii noastre incurajeaza oportunisti ca acest tip care pot profita de bunatatea si generozitatea sotiei fara sa suporte consecintele. Sunt un exemplu clar de asa nu, dar timpul nu-l mai pot intoarce. Doresc nespus de mult dreptate pentru acesti copii, mai ales ca acum nu se mai poate face o casa asa de usor. Nu pot sa-l las si nu este drept sa-l las pe fostul sot sa ia si acum in ceasul al doisprezecelea ceea ce doreste el mai ales ca sunt si copiii la mijloc, copii de care el nici nu tine cont. Nu pot sa las sa se intample asa ceva. Mi se pare nedrept ca atunci cand un sot doreste sa-si schimbe viata, cand isi gaseste pe altcineva mult mai tanar si nu-i mai place ce are acasa, sa mai aiba pretentii la bunurile comune si mai ales cand sunt in discutie si doi copii aflati la inceput de drum. Am pierdut mult prea mult din aceasta casnicie ca sa pot lasa sa se mai piarda ceva din ceea ce este al copiilor. Macar acum sa le mai ramana ceva si lor. Culmea este ca la un partaj intre soti nu se tine seama de copii. Va rog sa ma sfatuiti, sa ma ajutati in aceasta cauza pe care nu doresc sa o consider pierduta. Am nevoie de ajutor de oriunde si de la oricine. Plang pentru ce am pierdut, dar nu vreau sa mai pierd nimic din ce a mai ramas si asta numai pentru copii. Vreau sa fiu ajutata sa lupt impotriva legilor nedrepte. Si asa eu voi ramane cu o pensie medicala de 450 lei si cu multe probleme pe cap in continuare, si bolnava pe deasupra. Si in aceasta situatie sotul care are o pensie de 2300 lei ar trebui obligat la plata unei intretineri pentru fosta sotie, care a muncit sa intretina si familia, a crescut copiii, a spalat,a calcat pentru familie pentru sot, pe langa faptul ca a mai avut si un serviciu si multe, multe venituri suplimentare(Cum as putea face sa introduc si actiune pentru pensie de intretinere? - as putea pentru ca mai am un apartament mostenit care inca nu a fost vandut, sa-l dau la unul din copii?). Nu este apreciata aceasta munca si cand sotul se satura sau pur si simplu gaseste ceva mai tanar se poate scutura si isi poate schimba viata lasand in urma durere, necazuri, greutati, tocmai acum cand este mai multa nevoie de un umar la batranete. Am fost de acord cu acest divort, i l-am acordat, dar de ce sa mai aiba si pretentii cand el ar trebui sa fie cel care sa plateasca pe deasupra. Nu l-au interesat copiii si acum mai mult nu-l intereseaza decat persoana lui. Am consultat avocati, dar culmea in aceasta cauza parerile sunt impartite, iar sumele de bani nu mai spun cat de mari sunt pentru un partaj. Doresc ceva schimbat in legislatia acestei tari. Nu se poate sa existe asemenea profitori si sa nu plateasca si ei, sa simta ca au fost casatoriti si din acest punct de vedere nu numai la drepturi ci si la obligatii. Important este ca intr-un proces de partaj de ce nu se impart si pierderile, mai ales ca erau de valoare mare, erau exclusiv ale mele din mosteniri de la familia mea si nu se mai pot face inapoi ? Fostul sot are pretentii numai la ceea ce exista in fapt, dar la ceea ce s-a dus pe apa sambetei de ce nu se inghesuie sa spuna ca vrea si el sa plateasca. In plus aceste mosteniri nu le vindeam niciodata daca stiam ce ganduri are. Da, sunt de acord sa-i dau jumatate din ceea ce exista apartament si casa de la tara, daca si el imi da jumatate din apartamentele vandute in timpul casniciei: o garsoniera, un apartament cu 2 camere si un apartament cu 3 camere. Cand eram la inceputul separarii noastre imi spunea ca se bucura ca s-a asigurat, adica a avut grija sa-si puna bani pentru zile negre, dar care nu pot fi dovediti. Ma iertati dar asta este o mare problema in primul rand de morala din partea fostului sot, dar si de legislatie. Sunt disperata, va rog din suflet sa ma ajutati. In alte tari am inteles ca barbatul plateste intretinere fostei sotii dupa un divort. In plus este si foarte scump un proces de partaj. Nu ma plang, vreau doar sa se poata face ceva, orice, sa existe dreptate si pentru cei amarati. Va rog din suflet sa ma ajutati, sunt disperata pentru viitorul meu si al copiilor mei.
Va multumesc pentru timpul acordat si ma iertati pentru indrazneala dar sunt disperata. Pe 17 ianuarie avem procesul.
Cu stima Gabriela Dolhan