Legenda...
[ link extern ]
Ma simt ca un plagiator..dar astea sunt datele pe care le am. Imaginile nu sunt ale mele...Intr-adevar...ma bucur ca ele exista! Chiar sunt : troll?! In privinta asta nu o sa pot sa fac prea multe...
Acestea sunt datele pe care le am:
Castelul de la Balc are două poveşti, ambele de domeniul fantasticului: una istorică, alta juridică. Acest castel a fost construit în jurul anului 1484 de episcopul orădean Pruisz Janos. În anul 1896 a fost reconstruit de contesa Emma Degenfeld Schombuy, al cărei nume îl poartă şi azi. În anul 1920 este cumpărat de bancherul Pincas Iosif, cumnat al prinţului Ghica. Iosif Pincaş provenea dintr-o famile de evrei spanioli, fiind frate cu celebrul pictor Jules Pincas, mai cunoscut după numele Jules Pascin. Pincaş a luat domeniul de la Karoly Imre, pe un pumn de aur deoarece acesta avea probleme financiare şi nu putea avea grijă de proprietate, cei doi s-au înţeles că, dacă ungurii se vor reîntoarce, să poată răscumpăra domeniul pe acelaşi preţ. Ungurii nu s-au întors, iar castelul a rămas al lui Pincaş. Bancherul venea iarna la vânătoare, vara mai rar. Sătenii spun că bancherul s-a sinucis la Paris, după ce l-a părăsit soţia.
În anul 1944 castelul trece în administraţia statului, printr-o donaţie, iar în 1982 în administrarea Schelei de Foraj şi Extracţie Suplacu de Barcău, întreprindere trecută după 1989 în cadrul companiei Petrom. Printr-o acţiune în constatare, cei de la Petrom au pus mâna şi pe monumental istoric.
„Este de o importanţă deosebită, nu numai istorică, fiind un parc dendrologic de 600 de ani, dar este la 2 km de auotstradă, dar în spatele acestui castel există o mare secţie pentru apă termală sărată”, mai spune Duţă.
Enigmă şi printre săteni
Dacă ai intrat în Balc şi întrebi pe oricine de castel, oamenii sunt săritori. Te îndeamnă cu repeziciune spre capătul străzii, unde se găseşte monumentul. Acolo, doar un gardian, care te repezeşte… „Nu se poate intra. E proprietate privată”. Sătenii însă se fâstâcesc când sunt întrebaţi al cui este acest monument. „Cândva a fost al lui Pincaş. De atunci a fost al Schelei, al Sfatului Popular, după aceea Primărie, iar acum… dracu’ştie... poate nimeni nu-i acolo”, spune unul dintre oamenii satului. Acesta ne-a povestit cum, cu ceva ani în urmă, au fost aduşi muncitori la castel, care să facă lucrări de reparaţii... „Le-a spus: Spargeţi tot, geamurile şi toate şi le facem din nou! Dar nu le-a mai reparat nimeni, şi acuma îs acolo”...
Legenda a rămas pe-o carte…
ªi legenda castelului a fost uitată de oamenii din sat. ªi-o aminteşte doar coautorul unei monografii a monumentului, institutorul Elisabeta ªereş. Legenda spune că acest castel ar fi fost ani la rândul bântuit de spiritele soţiei prinţului Ghica, care a murit aici în condiţii tragice. „Era în baie, singură, şi curăţa mănuşile cu benzină fină. Ca şi doamnele şi-a aprins o ţigară şi a luat foc. Întâi mănuşa şi apoi totul din baie.. şi aşa s-a întâmplat”, povesteşte doamna ªereş. A fost dusă la spitalul din Marghita, însă a murit. În memoria sa, prinţul Ghica a adus o bisericuţă din lemn din Maramureş şi a construit o troiţă la mormânt. Prinţul nu s-a mai căsătorit niciodată. În 1940, bisericuţa a ars într-un incendiu, iar mormântul a fost distrus câţiva ani mai târziu.
Poate voi va amintiti sa fi fost altfel. Eu doar din ce am citit.
:luck: