dreptul la imagine

Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.

Exercitarea acestei libertati comporta anumite restrangeri, pentru ca, intr-o societate democratica, drepturile si libertatile unei persoane se intind pana acolo unde incep drepturile si libertatile altei persoane. Printre restrangerile libertatii de exprimare se numara si dreptul celuilalt la propria imagine, caci, conform Legii Fundamentale, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.

In scopul protejarii dreptului la propria imagine, s-a interzisă prin lege difuzarea de imagini şi sunete înregistrate cu microfoane şi camere de luat vederi ascunse. Prin exceptie, pot fi difuzate imagini şi sunete înregistrate cu microfoane şi camere de luat vederi ascunse daca sunt indeplinite cumulativ doua conditii:

- materialele audiovizuale astfel obţinute nu puteau fi realizate în condiţii normale

si

- conţinutul lor prezintă un interes justificat pentru public.

Legea defineste “Interesul justificat pentru public” ca fiind orice probleme, fapte sau evenimente locale ori naţionale, cu semnificaţie pentru viaţa comunităţii.

De exemplu, statutul de persoana publica, precum si functiile care presupun un impact public, justifica extinderea investigatiei jurnalistice in sfera vietii private a persoanei in cauza.

Radiodifuzorii pot difuza astfel de materiale audiovizuale numai însoţite de punctul de vedere al persoanei în cauză; în situaţia în care persoana refuză să prezinte un punct de vedere, radiodifuzorul trebuie să precizeze acest fapt.

De asemenea, pentru a da posibilitatea telespectatorului sa aprecieze veridicitatea materialului ar fi etic ca radiodifuzorul sa precizeze si sursa care a pus la dispozitie materialul sau sa precizeze motivele pentru care nu poate fi divulgata sursa.
--
Libertatea de exprimare si drepturile omului
Declaratia Universala a Drepturilor Omului prevede, in articolul 19, faptul ca "orice persoana are dreptul la libertatea opiniei si a expresiei; acest drept include libertatea de a sustine propriile opinii, fara interferente, libertatea de a cauta, primi si raspandi informatii si idei prin orice mijloace si fara frontiere".

Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, amendata prin Protocoalele nr. 3, 5 si 8 si completata prin Protocolul nr.2, incheiata la Roma la 4 noiembrie 1950 (publicata in Monitorul Oficial nr. 135 din 31 mai 1994), in articolul 10, prevede:
1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.
2. Exercitarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restringeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si pevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.

--Constitutia Romaniei, articolul 30