R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ªI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALÃ
Decizia nr. 204/2005 Dosar nr. 4741/2004
ªedinţa publică din 12 ianuarie 2005
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1212 din 20 mai 2003 Judecătoria Braşov l-a achitat pe inculpatul C.D.F., în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen.
S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părţii vătămate SC R. SA Braşov.
Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că inculpatul C.D.F., administrator al SC R.P.C. SRL, în executarea contractului de vânzare-cumpărare din 29 mai 2001, pentru mai multe autotractoare încheiat cu SC R. SA – Braşov, a emis filă C.E.C. fără a avea în contul bancar disponibilul necesar, producând astfel un prejudiciu în sumă de 1.525.051.751 lei.
Urmare examinării întregului material probator administrat, instanţa a reţinut că, în calitatea sa de administrator al SC R.P.C. SRL, inculpatul C.D.F. a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. A11-054 din 29 mai 2001, în calitate de cumpărător, cu SC R. SA Braşov, în calitate de vânzător, prin care a convenit să achiziţioneze şi autotractoare cu termen ultim de livrare la 15 iunie 2001.
Conform contractului, plata urma să se facă 40 % din valoare, cu efecte bancare la semnarea contractului, iar 60 % din valoare prin compensare cu energie electrică, finalizată până cel mai târziu 30 de zile de la data livrării.
S-a mai convenit ca, în cazul nefinalizării compensării în această perioadă, plata să se efectueze cu filă C.E.C., depusă înainte de livrare, având scadenţa 30 zile de la data facturării.
SC R.P.C. SRL a achiziţionat două autotractoare la datele de 28 mai 2001 şi, respectiv 12 iunie 2001, pe care le-a achitat integral.
Al treilea autotractor a fost însă livrat abia la data de 16 august 2001, în valoare de 1.901.522.137 lei.
În realizarea clauzelor contractului, la data încheierii acestuia, 29 mai 2001, inculpatul a emis fila C.E.C. în alb, semnată şi ştampilată, fără să fi menţionat data, însă făcând menţiunea scrisă „garanţie”.
Întârzierea în livrarea celui de al treilea tractor, respectiv la 16 august 2001 faţă de termenul stipulat în contract de 15 iunie 2001, i-a creat greutăţi inculpatului în valorificarea acestuia întrucât beneficiarul avut în vedere, SC M.I. SRL, a refuzat să-l mai preia, astfel că a fost obligat să se orienteze spre o altă societate comercială, în speţă SC L.P.D. SRL, care urma să efectueze plata prin compensare până la sfârşitul lunii septembrie 2001, cu anvelope de import.
Deoarece această din urmă societate comercială nu şi-a onorat obligaţiile, la rândul său inculpatul nu a putut realiza circuitul de compensare.
Pentru rezolvarea situaţiei, aşa cum confirmă martorul C.B., reprezentantul SC R. SA, inculpatul a luat legătura cu furnizorul în scopul realizării altei compensări, având o atitudine de cooperare. Cu toate acestea şi fără ca inculpatul să fie atenţionat, Serviciul financiar al SC R. SA a completat fila C.E.C. cu menţiunea la data „3 octombrie 2001”, introducând-o la B.P., pentru suma de 1.525.051.751 lei, fiind refuzată la plată pentru lipsă totală de disponibil.
Inculpatul a achitat ulterior suma datorată astfel că SC R. SA Braşov nu s-a mai constituit parte civilă.
În raport de aceste împrejurări de fapt, instanţa a constatat că nu sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, lipsind latura subiectivă, a vinovăţiei în forma intenţiei caracterizat prin cerinţa scopului de a obţine un folos material injust, inculpatul neachitând la timp, conform contractului bunul achiziţionat, pe de o parte din cauza livrării de către partea civilă cu întârziere a autotractorului faţă de termenul stabilit, ceea ce a condus la refuzul beneficiarului final de a-l mai prelua de la inculpat, iar, pe de altă parte, datorită aceloraşi întârzieri în efectuarea plăţii de către terţa societate comercială care a preluat autovehiculul.
Apelul şi, respectiv, recursul parchetului declarate în cauză au fost respinse prin decizia penală nr. 750 din 22 septembrie 2003 a Tribunalului Braşov şi, respectiv, decizia penală nr. 993 din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor pronunţate, invocând cazul de casare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I, pct. 7 C. proc. pen., respectiv greşita încadrare juridică în prevederile art. 215 alin. (4) C. pen., în loc de dispoziţiile art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, inculpatul emiţând o filă C.E.C. fără a avea la tras disponibil, ceea ce a adus atingere relaţiilor sociale referitoare la siguranţa circuitului financiar şi bancar.
Verificând hotărârile pe baza materialului de la dosar în raport cu critica formulată, Curtea constată că recursul în anulare este fondat.
În adevăr, aşa cum corect s-a reţinut, înainte de livrarea ultimului autotractor, conform contractului, inculpatul C.D.F., pentru garantarea efectuării plăţii bunului în modalităţile convenite (efecte bancare şi compensare), a emis filă C.E.C., semnată şi ştampilată pe care a făcut în scris menţiunea „Garanţie”.
La fel a procedat inculpatul şi pentru fiecare din cele două achiziţionări de autotractoare, anterior, în baza aceluiaşi contract însă, în aceste cazuri, neexistând disfuncţii în raporturile contractuale, plata s-a făcut în efecte bancare şi compensări energie electrică, fiindu-i restituite filele C.E.C. de către SC R. SA
Pentru cel de al treilea autotractor, din motivele dezvoltate mai sus, SC R. SA a introdus fila C.E.C. datată „3 octombrie 2001” la B.P. SA şi care la 9 octombrie 2001 a refuzat plata pentru lipsă disponibil în contul trăgătorului.
Fapta inculpatului C.D.F. de a emite filă C.E.C. fără să fi avut la tras disponibil realizează elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra C.E.C. - ului.
În raport însă de conţinutul clauzelor contractului, de modul de derulare a acestuia şi împrejurările concrete în care a fost săvârşită infracţiunea, Curtea constată că emiterea C.E.C. - ului se datorează unui fapt scuzabil.
Potrivit art. 51 din contractul încheiat la 29 mai 2001, plata prin filă C.E.C. reprezenta ultima modalitate şi numai în cazul în care inculpatul nu ar fi achitat-o prin compensarea cu energie electrică.
SC R. SA Braşov şi-a asigurat, astfel, deşi faptul că este coautor funcţiilor C.E.C. - ului, un mijloc de garantare a plăţii produselor pe care urma să le livreze.
Esenţială în determinarea inculpatului în a emite fila C.E.C. ca instrument de plată subsecvent, remisă însă înainte de livrarea autotractorului, era clauza contractuală a termenul limită până la care produsele trebuiau livrate, respectiv 15 iunie 2001.
În raport cu această dată beneficiarul final al autotractoarelor, SC M.I. SRL, asigura realizarea circuitului de compensare cu energie electrică şi deci de plată a furnizorului.
Cât timp partea civilă SC R. SA a respectat termenul de livrare, aceasta fiind valabil pentru primele două autotractoare, circuitul de compensare cu energie electrică a fost închis, furnizorului făcându-i-se plata în modalităţile stabilite prin contract, astfel că filele C.E.C. au fost restituite inculpatului.
Numai livrarea cu întârziere de două luni a celui de al treilea autotractor de către partea civilă a creat dificultăţi în realizarea circuitului de compensare, împrejurare neprevăzută de către inculpat şi urmare căreia acesta a fost nevoit să găsească un alt beneficiar pentru bunul achiziţionat şi care, la rândul lui, a întârziat plata.
În condiţiile în care principala modalitate de plată nu era fila C.E.C. ci compensarea cu energie electrică, împrejurările sus-arătate, din cauza cărora nu s-a mai putut realiza compensarea, se constituie într-un fapt scuzabil al emiterii C.E.C. - ului de către inculpat.
Ori, potrivit art. 84 pct. 4 teza a II-a din Legea nr. 59/1934, când emiterea C.E.C. - ului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă.
Potrivit art. 10 alin. (1) lit. i1) C. proc. pen., nu mai poate fi exercitată dacă există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege, situaţie în care, conform art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., instanţa în cursul judecăţii pronunţă încetarea procesului penal.
Faţă de cele ce preced, admiţând recursul în anulare şi casând hotărârile pronunţate în cauză, va fi înlăturată dispoziţia de achitare a inculpatului şi, schimbând încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934, va înceta procesul penal faţă de inculpatul C.D.F.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1212 din 20 mai 2003 a Judecătoriei Braşov, deciziei penale nr. 750 din 22 septembrie 2003 a Tribunalului Braşov şi deciziei penale nr. 993 din 25 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Braşov, privind pe inculpatul C.D.F.
Casează hotărârile atacate cu privire la greşita încadrare juridică şi achitarea inculpatului.
Înlătură dispoziţiile art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) şi art. 10 lit. i1) C. proc. pen., cu referire la art. 84 pct. 4 teza a II-a din Legea nr. 59/1934 încetează procesul penal faţă de inculpatul C.D.F., pentru infracţiunea prevăzută de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 ianuarie 2005.