GabrielaA a scris:
Nu. Chiar a fost actionat in civil si s-a solutionat asa?
Da, agresorul a obtinut in civil pretentii de la cel agresat. in cazul in care va ajuta, va transcriu ce a considerat instanta referitor la acest lucru si motivele pentru care a obtinut daune morale.
"Analizand ansamblul materialului probator administrat in cauza, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:
La data de 08.06.2004 paratul a formulat plangere penala impotriva reclamantului, inregistrata pe rolul Iudecatoriei Sectorului 3 Bucuresti, solicitand judecarea si condamnarea reclamantuluipentru savirsirea infractunii de lovire si alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 C.pen.
Prin sentmta penala nr. 2039/19.12.2005, Judecatona Sectorului 3 Bucuresti a dispus achitarea reclamantului cu privire la infractiunea si alte violente, prevazuta de art. 180 alin. 2 C.pen., retinand ca fapta nu a fost savarsita de acesta.
Reclamantul si-a intemeiat actiunea pe art. 998 C.civ. potrivit caruia "orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga.pe acesta din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara". Pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratului, instanta verifica indeplinirea cumulativa in speta a conditiilor impuse de textul de lege metionat.
Astfel, instanta aprecieaza ca reclamantul a facut dovada in cauza a prejudiciului moral ce I-a fost cauzat ca urmare a pornirii procesului penal impotriva sa. Din declaratia martorului I.U., coleg cu reclamantul, rezulta ca acesta din urma "era apatic si preocupat nu atat de consecintele juridice sau financiare ale acestei situatii, ci mai mult de efectele asupra statutlui si prestigiului profesional".
De asemenea, din declaratia martorului P.C., presedintele asociatiei de proprietari din blocul in care locuieste reclamantul, rezult ca vecinii reclamantului sunt colegi cu acesta si ca intre acestia au existat discutii cu privire la situatia reclamantului. Potrivit acestui martor, “dupa incident, reclamantu/ nu mai era atat de volubil ca inainte"
Instanta aprecieaza ca reclamantul a suferit un prejudiciu moral ca umare a incalcarii dreptului personal nepatrimonial la onoare si demnitate. In speta, reclamantului I-a fost nesocotit nu numai dreptul la demnitatea persoanei privita sub aspect subiectiv, constand in sentimentul de pretuire pe care fiecare persoana il are fata de ea insasi, dar si dreptul la demnitate sub aspect obiectiv, reprezentat de bunul renume, reputatia, stima si consideratia de care se bucura reclamantul din partea celorlalte persoane.
Prejudiciul moral produs reclamantului ca urmare a formularii plangerii penale poate fi evaluat in raport de gravitatea incalcarii dreptului subiectiv al reclamantului, dar si in raport de functia compensatorie si de satisfactie pe care acoperirea acestui prejudiciu o are. Prin urmare, in ceea ce priveste cuantumul daunelor morale solicitate de reclamant prin actiune, respectiv 5000 lei (RON), instanta apreciaza ca acesta nu este exagerat, fiind de natura sa raspunda criteriilor mentionate.
A doua conditie pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratului este reprezentata de existenta unei fapte ilicite, constand in incalcarea normelor juridice de drept obiectiv prin care se cauzeaza prejudicii dreptului subiectiv apartinind,unei persoane
In speta, fapta ilicita reclamata consta in formularea de catre parat, in mod neintemeiat, a unei plangeri penale prealabile prin care il acuza pe reclamant de savarsirea infractiunii de lovire si alte violente. Norma juridica incalcata este cea din art. 259 alin. 1 C.pen. care interzice invinuirea mincinoasa cu privire la savrsirea unei infractiuni de catre o persoana. Instanta retine ca, potrivit art. 22 C.proc.pen., hotararea definitiva a instantei penale are autoritate de lucru judecat in fata instantei civile care judeca actiunea civila, cu privire la existenta faptei, a persoanei care a savarsit-o si a vinovatiei acestuia.
In consecinta, sentinta penala nr. 2039/19.12.2005 a Judecatoriei Sectorului 3 prin care reclamantul a fost achitat pentru ca nu a savarsit infractunea de lovire, are putere de lucru judecat si nu mai poate fi pusa in discutie de instanta civila. Este adevarat ca existenta unei sentinte, chiar temeinice, legale si definitive de achitare, nu ii inchide paratului dreptul de a proba ca a fost de buna credinta. Instanta retine, insa, ca instanta penala a avut in vedere pentru achitarea reclamantului declaratia martorului VD, care a aratat ca paratul i-a declarat ca "se gindeste la o solutie ca sa-l bage la puscarie” pe reclamant, precum si alte motive pentru care instanta penala a considerat ca se ridica un semn de intrebare asupra sinceritatii partii vatamate, inclusiv intervalul lung de timp scurs de la data comiterii pretinselor fapte de natura penala pana la data promovarii in instanta a plangerii penale prealabile. Prin urmare, instanta nu are nici un motiv pentru care sa considere ca paratul a formulat cu buna credinta plangerea penala impotriva reclamantului. De altfel, paratul nu a produs nici o proba in acest sens.
A treia conditie ceruta pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratului se refera la existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs.Instanta retine ca, in speta, reclamantul a facut dovada acestui raport de cauzalitate, martorii propusi de acesta aratand ca starea sa psihica si fizica s-a inrautatit dupa pornirea lprocesului penal impotriva sa.
A patra si ultima conditie necesara pentru retinerea raspunderii civile delictuale consta in stabilirea vinovatiei paratului. In speta, paratul nu a facut dovada unor imprejurari care inlatura vinovatia, potrivit art. 989 C. civ. "Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin impridenta sa". Atitudinea paratului fata de fapta si fata de urmarile acesteia a fost analizata anterior, cand a fost expusa fapta ilicita savarsita, instanta retinand ca paratul a actionat cu vinovatie atunci cand a formulat plangerea penal a prealabila impotriva reclamantului.
Asadar, apreciind ca in cauza sunt intrunite toate conditile prevazute de art. 998 C.civ. pentru angajarea raspunderii civile delictuale a paratului,instanta urmeaza sa admita cererea reclamantului, astfel cum a fost formulata si sa oblige paratul sa-i plateasca daune morale in cuantum de 5000 lei (RON).
Cu privire la cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecata, instanta retine ca la dosarul cauzei nu a fost depus nici un inscris din care sa rezulte efectuarea unor astfel de cheltuieli,urmand sa respinga aceasta cerere ca neintemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite actiunea formulata de reclamantul……………….
Obliga paratul la plata catre reclamant a sumei de 5000 lei (RON), reprezentand daune morale.
Respinge cererea reclamantului privind acordarea cheltuielilor de judecata, ca naintemeiata. "
avocatnet.ro explicăm legislația
amalia_andreea, utilizator
Cabinet de avocat Liliana Grădinaru, Avocat
Gabriela PĂDURARIU, Alte profesii
isoldacleo 
socrate111