"imi pare rau" circumstanta atenuata, truc avocational?!

Nu inteleg totusi ce sunteti atunci ? Procuror , organ de cercetare penala , victima , sau parte vatamata?

NU ne-ati spus si noua despre ce discutam , ca sa intelegem din context xum stau lucrurile.

Eu vorbeam la modul general, poate un pic din perspectiva unei parti vatamate, sunt student :P

Insa in practica se intampla cam asa:

-vine cineva iti da un par in cap
-scrie adevarate tampenii pe procesorul verbal incheiat de politie la fata locului
-se lauda cu asta (ca si bonus pt. nervii tai)

.... pana cand ii vine citatia acasa... si atunci ...
brusc incepe sa ii para rau, si sa vrea sa indrepte lucrurile. Insa nu o face pt. ca doreste acest lucru ce pentru ca asa l-a sfatuit avocatul sa faca [de obicei il sfatuieste cand vede probele de la dosar, declaratiile martorilor propusi,etc] sa poata ori sa scape de dosar ori sa primeasca o pedeapsa mult redusa.

Va referiti in mod cert la trucuri avocatiale,nu "avocationale",aceasta pentru ca sunteti student .

In general inculpatul cauta sa micsoreze consecintele juridice ale faptelor lui,iar multi dintre avocatii penalisti,sprijina aceasta abordare pentru ca le mai usureaza din sarcina,sinceritatea si regretul celui acuzat ,putand insemna si o reducere a pedepsei sau o pedeapsa efectuata in libertate ,sub diferite forme, in anumite conditii expres stipulate de legea penala.
Exista,este drept ,putini inculpati care regreta faptele cu sinceritate

Nu este neaparat un truc, si nu stiu cata relevanta juridica are aceasta parere de rau din partea infractorului. Daca stam putin si ne gandim, toti ajung sa regrete fapta cand se vad mai mult ca sigur condamnati sau chiar condamnati printr-o hotarare definitiva. Spre exemplu, intr-un caz de omor, este inutila, din punct de vedere juridic, parerea de rau a infractorului fata de rudele ori prietenii victimei, deoarece prejudiciul cauzat este ireparabil. Trebuie facuta deosebirea intre repararea prejudiciului si regretul inculpatului, lucruri total diferite. In cazul infractiunilor contra patrimoniului, in special, repararea prejudiciului (daca este posibila) de catre inculpat poate atrage o pedeapsa mai blanda. Sunt infractiuni al caror rejudiciu produs este ireparabil, de ex: in cazul omorului se suprima viata victimei, aceasta urmare nemaiputand fi inlaturata. In acest caz, o parere de rau, cum am mai spus, este inutila si nu are vreo consecinta juridica in sensul atenuarii pedepsei.

daca erati dvs cel ce lovea ,ati fi adus in discutie in instanta "pererea de rau si regretele pentru fapta comisa "?
bineinteles ca avocatul apararii face tot posibilul pentru a-si apara clientul ca doar de aceea e avocat.
si daca parerea de rau e doar simulata ,ce conteaza daca duce la impresionarea completului de judecata ?
omul vrea doar sa scape si fiecare ar face la fel.