Daca prima actiune (aceleasi parti, obiect, cauza) este respinsa pe exceptia indamisibilitatii, deci fara a intra pe fondul ei, se poate retine in cea de-a doua actiune exceptia autoritatii lucrului judecat ?
Distins Domn, lecturati mai jos:
Autoritatea de lucru judecat cunoaste doua manifestari procesuale, aceea de exceptie procesuala (conform art. 1201 C.civ. si art. 166 C.proc.civ.) si aceea de prezumtie, mijloc de proba de natura sa demonstreze ceva in legatura cu raporturile juridice dintre parti (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).
Daca in manifestarea sa de exceptie procesuala (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natura sa opreasca a doua judecata), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevazuta de art. 1201 C.civ. (obiect, parti, cauza), nu tot astfel se intampla atunci cand acest efect important al hotararii se manifesta pozitiv, demonstrand modalitatea in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre parti, fara posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune intr-un al doilea proces care are legatura cu chestiunea litigioasa dezlegata anterior, fara posibilitatea de a mai fi contrazis. Aceasta reglementare a autoritatii de lucru judecat in forma prezumtiei vine sa asigure, din nevoia de ordine si stabilitate juridica, evitarea contrazicerilor intre considerentele hotararii judecatoresti.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. (2) C.civ., in relatia dintre parti, aceasta prezumtie are caracter absolut, inseamna ca nu se poate introduce o noua actiune in cadrul careia sa pretinda stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecatoreste anterior.
Principiul autoritatii de lucru judecat corespunde necesitatii de stabilitate juridica si ordine sociala, fiind interzisa readucerea in fata instantelor a chestiunii litigioase deja rezolvate si nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevazut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justitie nu este unul absolut, el poate cunoaste limitari, decurgand din aplicarea altor principii.
Pi nu s-a stabilit nimic in prima actiune! Ea a fost respinsa pe exceptia inadmisibilitatii, instanta de la acea vreme aratand ca reclamantul are la dispozitie actiunea in realizarea si nu cea in constatare.
Intre timp s-au creat conditiile ptr. actiunea in constatare, partea neavand la aceasta data deschisa actiunea in realizare.
Cu aceasta precizare trebuia sa incepeti, evitand astfel confuziile. Temeiurile de drept difera la actiunea in realizarea dreptului fata de cele pentru actiunea in constatrea dreptului, astfel incat nu va opera autoritatea de lucru judecat.