drept de superficie

Dreptul de superficie este un drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate, asupra unui teren, care constă în dreptul de proprietate al unei persoane numită superficiar, asupra construcţiilor, plantaţiilor sau altor lucrări ce se află pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosinţă.

Caractere:
a) este un drept real imobiliar, având ca obiect întotdeauna un bun imobil, adică o suprafaţă de teren;
b) este un drept perpetuu, în sensul că există atâta timp cât durează construcţia, plantaţia sau lucrarea ce se află în proprietatea altei persoane decât proprietarul terenului. El nu se poate stinge prin neexercitare;
c) este un drept imprescriptibil extinctiv, în sensul că acţiunea în revendicare poate fi introdusă oricând până la stingerea însuşi a dreptului de superficie.

Exercitarea dreptului de superficie
Dreptul de superficie conferă titularului său atributele de posesie, folosinţă şi dispoziţie. Aceste atribute trebuiesc exercitate în strânsă legătură cu exercitarea dreptului de proprietate asupra construcţiei, plantaţiei sau lucrării.
Dreptul de dispoziţie juridică conferă superficiarului dreptul de a înstrăina construcţia, plantaţia sau lucrarea aflată pe terenul altei persoane, fără consimţământul proprietarului terenului. Deci, dreptul de superficie este transmisibil prin acte juridice între vii sau pentru cauză de moarte, cu titlu oneros sau gratuit. De asemenea dreptul de superficie poate fi grevat de sarcini reale cum ar fi: uzufruct, abitaţie, servitute, ipotecă.
Dispoziţia materială constă în faptul că superficiarul are posibilitatea de a dispune de substanţa terenului numai în vederea realizării construcţiei, plantaţiei sau lucrării ce urmează a fi amplasată pe acel teren (de ex: săpături, excavări etc).

Stingerea dreptului de superficie
Ca o consecinţă a caracterului perpetuu al dreptului de superficie, acesta durează atâta vreme cât există construcţia, plantaţia sau lucrarea ce se află în proprietatea altei persoane decât proprietarul terenului, cu alte cuvinte el nu se stinge prin neexercitare.
Deci, acest drept se stinge numai în următoarele situaţii:
- când construcţia, plantaţia sau lucrarea a pierit sau a fost desfiinţată de către superficiar;
- când proprietarul terenului devine şi proprietar al construcţiei, plantaţiei sau lucrării respective.
Impactul Legii nr. 7/1996, republicată (art. 20 alin.2) asupra modului de stingere a dreptului de superficie
Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor în cartea funciară, cu consimţământul titularului dreptului.