Pojy a scris:
ceea ce se aude prin presa in legatura cu lipsa acuta de magistrati sunt speculatii...
se confunda schema de personal, care in prezent este aproape ocupata (raportat de nr. de circa 4000 de judecatori ce functioneaza in prezent), dupa cum v-am aratat anterior, cu nevoia (reala, e drept) de largire a acestei scheme prin prevederea unor posturi noi acolo unde este nevoie.
impedimentul principal care opreste marirea schemei actuale este lipsa fondurilor necesare - nu numai pentru sustinerea indemnizatiilor lunare, ci si pentru sedii mai incapatoare, infrastructura etc.
Presa vede si justitiabilul simte pe pielea lui nevoia reala de judecatori.
Ce face statul care este incapabil sa asigure fonduri si sa degreveze instantele?
Inventeaza proceduri speciale, cum e cea a concilierii directe in materie comerciala cu fundamentari de te umfa rasul, cum ar fi:
-promovarea celeritatii :O (celeritate!? nu e cumva mijloc de tergiversare la dispozitia debitorului de rea credinta?)
-
evitarea aglomerarii instantelor (Curtea Constitutionala Decizia 86/2007). :O
si sanctioneaza creditorul prin respingerea cerererii (pematura, dupa unii, inadmisibila, dupa altii) neprecedata de procedura prealabila.
Ramane ca eu, avocat, sa-i explic creditorului ca cererea sa a fost respinsa din nevoia de "aerisire" a instantelor, ca exercitiul dreptului sau de liber acces la instanta este limitat, amanat o vreme din neputinta statului de a asigura fonduri, sedii, etc (desi limitatea acestui drept ar trebui sa respecte un raport rezonabil de proportionalitate intre scopul urmarit si mijloacele alese) si ca el, creditor, trebuie sa mai piarda timpul o vreme (cu concilieri pralabile) din nevoia celeritatii/urgentei:O
Adica, mai creditorule, legiutorul e atat de preocupat de sa judece cu celeritate /cu urgenta cererea ta incat ti-a respins-o pentru ca n-ai pierdut vremea cu concilieri directe.
Poate ca nu mi-ar strica in momentul de fata sa judec mai putin acru, daca unele solutii n-ar sfida bunul simt (de orice fel, nu numai juridic).