Buna ziua, va multumesc nespus pentru atentia acordata.
Exact, am dovada ca am platit masina, am un extras de cont de 20000 euros,
o adevarata bagatela. Garajul Peugeot de la Timisoara are desigur si dovada ca am platit-o in arhiva. Din pacate nu am avut bunul simt sa merg la notar ca sa fac un contract, deci nu am specificat nici o clauza în favoarea mea.
Platesc acum încrederea mea nejustificata ! Niciodata nu mi-am închipuit ca putea cineva sa ma foloseasca asa de crud. Altfel se putea rezolva situatia inclusiv fara buna vointa din partea nimanui, dar nu am fost la notar, o stie perfect " prietenul " meu necinstit : din cauza aceasta se simte asa de puternic si îsi permite sa fie asa de categoric si obraznic : acum nu mai da nici un semn de viata, crede ca a invins .
Pe de alta parte, depinde de ce se concepe prin dovada unei intelegeri intre "prietenul" meu si mine. Familia barbatului acesta (sora, nepotul), este bine înteles la curent, inclusiv colegii sale ( a avut obraznicia sa îsi arate masina si la servici). Sunt persoane normale, serioase si cinstite, cu studii, cultivate, deci sunt consternati. Dupa mine (si dupa ei), numai o persoana necivilizata se poarta asa de urât.Toti au simpatie pentru mine, înteleg supararea mea, mai ales ca sunt straina si locuiesc departe, la 2000 km.
Ei spun ca e grav. Dar cum se poate dovedi ca nu era un cadou ?? Timpul trece.
" Proprietarul " masinii mele si-a pierdut mintiile, a devenit foarte arogant, odios. Si-a schimbat parerea. La un moment dat îmi spunea la telefon ca masina era a mea , ca puteam sa vin cu cineva (nu am permisul de conducere !) la Timisoara s-o iau cand voiam, nici o problema. Iar pe urma s-a schimbat si de acum 2 ani tot refuza s-o înapoieze si a rupt orice comunicare.
Este o masina frumoasa, scumpa, deci nu vrea sa renunte la ea sub nici o forma, cu toate ca foarte rar o foloseste si cel mai trist este ca ramane pe strada.
Era o tentatie destul de mare, deci îndata ce s-a obisnuit la ea, imediat a zburat orice forma de educatie, si si-a uitat cinstea si orice demnitate .
La un moment dat am crezut ca puteam ajunge la un acord, s-o vânda, de exemplu, dar mi-a propus un pret ridicol (2000 euros) . Bineînteles nu am acceptat . Vrea deci sa se bucure de ea numai el si familia lui, si nu ma baga deloc în seama. Sotia lui (care tot a insistat ca sa fie binecuvintata masina), sustine ca nu trebuia sa-i cumpar nimic sotului ei (are toata dreptate), iar dupa ei masina nu poate fie vanduta pe motivul ca valoarea ei a scazut. Fara comentarii.
Am intretinut si am pastrat o vasta corespondenta prin e-mail cu barbatul acesta, desi am renuntat acum sa ma mai comunic cu el, nu are rost : nu schimba de parere . Mi-a scris ca era alaturi de mine, impreuna cu sotia, pentru demersuriile pe care voiam sa le fac, dar desi se refera la masina, ramane ceva vag. Mai ales sunt promisiuni de betiv (nu stiam ca era bolnav grav : are probleme cu bautura, uneori nu isi mai aminteste de ceea ce a spus, iar memoria lui este selectiva : nu vrea sa renunte la masina sub nici o forma, dupa el nu pot face absolut nimic impotriva lui fiindca masina este pe numele lui.
Singurul lucru este ca el nu poate dovedi de unde a scos banii ca sa îsi cumpere masina, si ca familia lui (si familia mea) stie tot ceea ce s-a întimplat.
Pierd multi bani, dar lipsa totala de umor este ceea ce ma întristeaza cel mai mult în povestea asta rocambolesca si tragicomica.
îmi cer scuze pentru povestea asta de plâns, si va multumesc mai odata pentru atentia dvs acordata !
Mersi frumos pentru ajutorul dvs.
Da, am primit un e-mail (nu am primit nici o scrisoare clasica cu privire la masina) în data de august 2008, unde zicea ca vrea sa cumpere masina, pentru 2000 euros pe an. O folosea atunci de acum 10 luni, dar stia ca permisul sau i-era suspendat pâna în noiembrie. Asta înseamna ca era constient ca desi masina era pusa pe numele lui, el nu era proprietarul legitim. Din pacate nu am pastrat e-mail-ul acesta. L-am sters, pentru ca voiam sa recuperez masina sau s-o vând la un pret corect. înca aveam speranta ca voi rezolva problema frumos, pe cale amiabila. Nu aveam intentia sa depun o plângere. Acum este altceva.
Oricum cui ma pot adresa ??
Precizez ca si-a însusit si alte lucruri (un laptop, etc..) care au ramas în apartamentul meu cand am plecat, pe motivul ca aveam deja un ordinator acasa la mine, deci nu aveam nevoie si de laptopul cumparat în România ! Precisez ca el si-a cumparat si un ordinator si un televizor datorita mie. Am fost musafira lor si am vrut sa le ajut, nu aveau nimic. Am vorbit cu directorul de la garajul Peugeot din Timisoara care i-a spus ca era " un mare crai" (fara comentarii ).
Precizez pe de alta parte ca mi-a raspuns prodecanul universitatii unde lucreaza cu privire la comportarea lui foarte schimbata, era socat. Am pastrat e-mail-ul lui, este un document foarte revelator.