Stagiatura in avocatura

Pentru acest subiect astept niste raspunsuri sincere din partea avocatilor definitivi si a celor stagiari de pe forum. Fara incercari de idealizari, fara a masca o situatie de fapt.
Sunt student in anul 2 la Drept, la Universitatea Al. Ioan Cuza din Iasi. Scopul pentru care am venit la Drept este acela de a imbratisa profesia de avocat, dar in ultima vreme ma gandesc din ce in ce mai mult la varianta magistraturii. Chiar daca admiterea la INM este mai dificila.
Practica multor avocati de a percepe o taxa ilegala tinerilor care vor sa efectueze stagiatura reprezinta mai mult decat o zvonistica, e o realitate. Una pe care cea mai mare parte a avocatilor o practica, toti o acopera si putini ii recunosc existenta. E o realitate rusinoasa ce cade asupra unei profesii ce are rolul inerent de a promova spiritul legii (fara sa vreau, il parafrazez pe Montesquieu).

Pentru un student pregatit, dar fara conexiuni in domeniu si fara disponibilitati financiare suficiente pentru a acoperi aceasta taxa ilegala, obstacolul nu il reprezinta examenul de admitere in barou. Cine se pregateste temeinic reuseste. Problema intervine atunci cand, dupa 4 ani de facultate, dupa zeci de examene, dupa promovarea unui examen de admitere in profesie observi ca ai fost victima SISTEMULUI. Nu a avocatului x/y/z care iti cere mii de euro pentru ca tu sa-ti exerciti stagiatura. Fiind un fenomen de mare amploare, sursele nu sunt reprezentate de individualitati. Aceasta situatie se inscrie marasmul general ce caracterizeaza tarisoara.
Termini facultatea, promovezi examenul de admitere in barou si te trezesti ca ale tale cunostinte juridice nu pot fi valorificate. X iti cere n mii de euro, y trebuie sa aiba grija de propriile odrasle si alte rude, prieteni, rude ale colegilor de breasla.
Si-atunci, te gandesti daca nu cumva ai gresit ca, spre deosebire de vecinul/fostul coleg de liceu/scoala generala care s-a dus in "Italea" sa faca bani (pe munca mai slab calificata, dar cinstita), tu ti-ai tocit coatele pe bancile facultatii, chiar daca simti ca pentru asta esti facut.
La 23-24 de ani inca mai esti dependent de banii, putini dar vitali, pe care ti-i dau parintii. Te gandesti la o solutie...Ai putea sa urmezi calea altora, sa lucrezi la fratii de ginta latina, in "Italea". Nu conteaza ca in acte ai fost admis in barou, atata timp cat nu ai semnatura unui "maestru", nu ai nimic. In 2-3 ani ai putea sa strangi suma necesara, apeland la un trai auster in strainatate. Dar ce faci cand te intorci? Ti-a expirat termenul de 2 ani in care trebuia sa ai un contract cu "maestrul". Si-atunci, astepti urmatorul concurs. Vei intra, pentru ca in "Italea", printre praf si caramizi, ti-ai facut timp sa iti mentii cultura juridica proaspata. Trec 2 ani de stagiatura, aproape ca schimbi prefixul varstei cu 3. Iti vor mai trebui ani buni pentru a capata experienta multumitoare si o relativa recunoastere in domeniu care sa-ti asigure un venit stabil.
Mai exista varianta profesiei de consilier juridic. Problema e ca in cele mai multe cazuri se cere experienta, ori tu esti un proaspat absolvent, iar practica din timpul facultatii e insuficienta. Cu ceva sanse vei putea ocupa un loc de jurist in cadrul vreunei primarii, pentru un salariu de femeie de serviciu. Dar ce faci cu viata personala? Iti vei putea intretine o familie, sau chiar propriile necesitati din acest salariu? Cu mult efort si rabdare, ar putea trece cei 5 ani necesari accesului in alte profesiuni juridice, inclusiv cea de avocat. Dar probabil ca aflandu-te la 30 de ani, nu prea vei mai fi dornic de un nou inceput, unul anevoios, al avocaturii. Iarasi intervine necesitatea unor ani de experienta si dobandirea unei recunoasteri in domeniu pentru un venit sigur si stabil. Si-atunci, probabil ca vei prefera intrarea in magistratura. S-a dus astfel naibii idealul tau din tinerete, scopul pentru care ai venit la Drept. La anii acestia, nu iti mai permiti riscul unui nou inceput, asa va vei prefera siguranta data de un post de magistrat.
Domnilor avocati definitivi/stagiari, as aprecia daca mi-ati impartasi din experientele dumneavoastra. Sunt sigur ca exista si o categorie-minora- a avocatilor care nu percep/nu au dat aceasta taxa ilegala si imorala pentru efectuarea stagiaturii. Dar nu vreau exemplele acelora care nu au cotizat din cauza legaturilor de rudenie/prietenie/anumitor "prestatiuni" extra-financiare.
Vreau ca cineva ce se afla/s-a aflat in situatia descrisa de mine, a unui absolvent fara "parghii" sa-mi spuna cum a rezolvat/cum vede rezolvarea.