Un cotidian aparut astazi a cuprins un articol, cred eu determinant ,nu atata prin problematica dezbatuta ,dar mai ales prin realismul si acuratetea autorului in a judeca situatia actuala.
Articolul se intituleaza"Rezistenta prin incultura" si m-a determinat sa abordez aceasta problematica in cele de mai jos:
Dominatia inculturii in viata de toate zilele a ajuns un fapt ,pentru ca viata noastra cotidiana este dominata de nonvalori,in mai toate componentele ei.
Din decembrie 1989,se constata ca putine VIP-uri sau asa-zise VIPU-uri au manifestat vreodata interes pentru stiinte,pentru a citi vreo carte,pentru artele plastice,pentru geografie,chiar pentru istoria acestei tari.
De fapt daca pana la 1990 a existat in mod cert o rezistenta prin cultura,ea ajuns sa fie contestata de cei care mai mult sau mai putin conjunctural,au ajuns dupa 1990 pe anumite"culmi" sociale,ajungandu-se chiar la o situatie situatie identica cu cea din perioada anilor de dupa instaurarea regimului socialist,ca realizarile culturale si persoanele legate de acestea,de tot ce inseamna educatie prin cultura sa fie contestate,uneori cu violenta in luarile de pozitie ale unor "ajunsi" ai vremii actuale.
Trista comparatie,dar adevarata.
De fapt incultura si incompetenta generalizata domina,incultura ajungand o componenta a celebritatii,iar incompetenta domina domenii importante ale vietii,acest derapaj,fiind usor sesizabil in involutia societatii.
O societate care nu poate furniza exemple pentru tineri,este deficitara, fara busola, este lipsita de orizont si din nefericire,alt "diagnostic" nu poate exista in acest moment.
Autorul articolului,un tanar jurnalist arata ca:
"Pacatul originar se situeaza in decembrie 1989,cand scena s-a umplut brusc de personaje dubioase,care au dat tonul,au stabilit linia,au creat piata(asta nu inseamna ca inainte erau vizibili ca oameni de calitate,ci doar ca pana atunci practic nici nu exista o scena publica) ca mai apoi sa concluzioneze ca :
"Din acel moment ,corpul inculturii a inceput sa rejecteze orice tentativa de penetrare din zona oamenilor care-consacrati sau anonimi- au o consistenta cultura generala"
Autorul afirma despre eliminarea din viata publica,din societate , a tuturor celor care au macar tendinta sa devina intelectuali,a tuturor celor "suspecti de a fi culti"
Modalitatea aratata de autorul articolului,prin care pretinde ca s-a intamplat aceasta a fost aceea ca in disputele directe din presa sau de oriunde dintre cultura si incultura,incultura a castigat datorita dificultatii in care au fost pusi oamenii cu oarecare cultura de a se cobora,prin replica"la nivelul de mictocanie al celuilalt"
Toate aceste realitati sunt de natura de a ne indemna nu numai la o reflectie cat mai activa,dar mai ales de a ne mobiliza ca societate pentru a ne debarasa pe cat de repede putem de aceste adevarate racile.
Se poate ?
Pentru conformitate,redau mai jos continutul acestui articol,apartinand jurnalistului Calin Zarojanu,publicat in ziarul "Adevarul" de astazi:
stenţa prin incultură
09 dec 2010
Scena publică românească este dominată de incultură. Puţine VIP-uri par să fi citit vreo carte în ultimii 10, 20 sau 30 de ani.
Ce să mai zici de arte plastice, matematică sau geografie! Dacă înainte de 1990 a existat o rezistenţă prin cultură - contestată, de altfel, de către cei care „au ales libertatea" şi cei care n-au reuşit să se afirme în vreun fel -, de două decenii suntem martori la rezistenţa prin incultură. Incultura a devenit aproape o condiţie a celebrităţii. Păcatul originar se situează în decembrie 1989, când scena s-a umplut brusc de personaje dubioase, care au dat tonul, au stabilit linia, au creat piaţa (asta nu înseamnă că înainte erau vizibili oameni de calitate, ci doar că până atunci practic nici nu exista o scenă publică).
CPUN era eclectic şi caraghios, dar în el îşi găsiseră totuşi locul intelectuali şi revoluţionari autentici. Ulterior, impostura s-a generalizat. Întâi în politică, apoi în toate zonele de vizibilitate. Din acel moment, corpul inculturii a început să rejecteze orice tentativă de penetrare din zona oamenilor care - consacraţi sau anonimi - au o consistentă cultură generală. Mai mult, organismul are grijă să-i elimine, treptat sau brusc, şi pe puţinii săi membri care au măcar tendinţa să devină intelectuali, pe toţi cei suspecţi de a fi culţi.
ªi cum ar fi putut că facă altfel? În rarele ocazii în care un reprezentant al rezistenţei prin incultură s-a aflat, public, faţă-n faţă cu un cetăţean care chiar ştie despre ce vorbeşte, s-au întâmplat două lucruri: pe de o parte, intrusul aparent a pierdut lupta, din simplul motiv că nu s-a putut coborî la nivelul de mitocănie al celuilalt, care a dominat fizic, vorbind mult şi tare, întrerupând dar nelăsându-se întrerupt, râzând grobian, gesticulând larg, făcând glumiţe şi calambururi de prost gust; pe de altă parte, totuşi, pentru oricine are ochi de văzut şi urechi de auzit, simpla prezenţă a duşmanului de clasă (cu mai multe clase, adică)arata cate parale face vipu`
E adevarat ca dupa spusele unora, toate coafezele inainte de 1989 citisera Numele Trandafirului si Shogun, dar nu m-as baza foarte tare pe ce era inainte, nefiind vorba de libertate.
Ce mi se pare evident: in 1990 a inceput un declin general al discursului public. Nu zic daca e bine sau rau dar de exemplu la Revelioanele TVR din 1997 se auzeau cuvinte nerostite la TV vreodata. Din 2001-2002, discursul era de-a dreptul vulgar (si in muzica, pe strada, parc etc), ceea ce s-a generalizat prin toate reality show-urile, si televiziunile gen OTV. Televiziunile au ramas asa si acum, dar asta e inselator.
Pe de alta parte, de 4-5 ani discursul public a inceput din nou sa creasca, desi incet. Librariile sunt totusi pline la lansari de carte, teatrele la fel, lumea dezvolta de bine de rau o cultura a discutiei pe forumuri / bloguri, au inceput sa apara coduri de conduita (in special in mediul corporate). Recent o editura a organizat o luna cate un stand de carte in sediile de birouri din Bucuresti si firmele s-au batut pe a avea unul, asta era de neimaginat inainte de 2000. E adevarat ca merge incet procesul si criza da totul inapoi.
De ce nu se vede inca public aceasta imbunatatire, mie aparenta:
- foarte multi oameni tineri si relativ culti s-au mutat pe Internet, nici nu mai deschid televizorul. Emisiunile TV nu-i iau in considerare
- foarte multi dintre acestia sunt ocupati cu munca, servici, familie
- o sa arunce lumea cu rosii, dar tonul general al unei societati e dat, cred eu, de generatia ei de 40-55 de ani, fiind proportional cei mai multi in posturi de conducere. Generatia despre care vorbesc inca nu a ajuns la varsta respectiva sa isi impuna gusturile asupra celorlalti. Ar trebui sa recunoastem ca tinerii din ziua de azi sunt mai educati (desi insuficient), nu mai exista persoane cu 4 clase, desi e plin de asemenea pensionari. Nu doar tinerii cumpara tabloide, chiar din contra.
Sper ca nu m-am indepartat prea mult de la subiect, dar vroiam sa transmit un anumit optimism:)
Cu parere de rau,asta seara voi fi nevoita sa-mi spun parerea asupra acestui subiect in doar citeva fraze .Doresc sa revin la aceasta discutie,imediat ce timpul ( si nu numai) imi vor permite. "Rezistenta impotriva culturii" "Rezistenta prin incultura "
Extrem de interesant si real. Sunt placut surprinsa,de interesul ambilor autori ai acestui subiect. Putini dintre noi mai citesc azi un articol de bun simt,cu o tema serioasa .
"Revolutia" a adus in vietile noastre ,bune si rele .A adus dar a si luat.
Stim cu totii ce anume .Libertatea de miscare,de exprimare....si de aici,goana nebuna dupa bani,afirmare...numai ca lupta,cred eu este inegala.De ce spun asta?.Pentru ca ,primii care ajung in virf nu sunt valorileintotdeauna,ci nonvalorile.Acestia nu au scrupule,nu au bun simt,nu au cultura,au numai bani si-si permit sa cumpere orice,inclusiv oameni.Se vede si in sectorul politic,ce agramati conduc destinele noastre,dar totodata se lauda ca " face doua facultati".
Cultura-putin cite putin,se va retrage,se va ascunde daca nu vom fi atenti.
De ce?.Pentru ca oamenii cu adevarat cultivati,sunt sfiosi,urasc mizeria umana,si se vor inchide in ei," in case cu peretii plini de picturi de valoare,biblioteci cu carti, partituri ,clasoare ,colectii intregi de istorie......"
Imi pare rau....dar ne pierdem valorile...daca nu suntem atenti.
Sunt două lumi paralele, aşa cum au fost mereu. Oamenii de cultură îşi văd de treaba lor, adevăraţii artişti creează ca şi până acum – ei nici înainte nu erau plini de bani, aşadar vremurile nu au adus o mare schimbare în statutul lor social. Sigur că n-o să vedem prea multă cultură la tv, dar nici înainte nu vedeam. Însă în librării, ori mai nou pe forumuri, în săli de expoziţie, teatru ori filarmonică, ea există în continuare şi nu va pieri oricât se vor schimba vremurile.
Scenele publice au fost aproape mereu scene de bâlci, nu de cultură, deci nu acolo trebuie s-o căutăm şi nici să ne mirăm că n-o găsim. Eu nu văd motive de îngrijorare. Proşti au existat mereu, doar că înainte erau fără şcoală şi stăteau în banca lor, iar acum, având diplome cumpărate, au mai mult curaj de manifestare în public. Dar fiecare categorie îşi are publicul ei, şi e bine să nu amestecăm lucrurile.
Cultura României este ansamblul de valori materiale şi spirituale produse pe teritoriul tarii noastre
România are o cultură unică, care este produsul geografiei şi evoluţiei sale istorice distincte. Este fundamental definită ca fiind un punct de întâlnire a trei regiuni: Europa Centrală, Europa de Est şi Europa de Sud-Est, dar nu poate fi cu adevărat inclusă în nici una dintre ele. Identitatea românească a fost formată pe un substrat din amestecul elementelor dacice si romane, cu multe alte influenţe. În antichitate şi în evul mediu, cele mai importante influenţe au fost din partea popoarelor slave care au migrat în spaţiul carpato-dunărean şi care s-au format în vecinătatea ei - în Bulgaria, Serbia, Ucraina, Polonia şi Rusia, a grecilor din Imperiului Bizantin şi mai apoi, sub protecţie turca, din Fanar, a Imperiului Otoman, de la maghiari, precum şi de la germanii care trăiesc în Transilvania. Cultura modernă română a apărut şi s-a dezvoltat în ultimii aproximativ 250 ani sub o puternică influenţă din partea culturilor din vestul Europei, în special, cultura franceză şi germană. In plus, sub influenţa tradiţiei bizantine şi slavone, românii sunt, de asemenea, singurul popor creştin ortodox dintre popoarele latine. O contribuţie la identitatea sau la cultura românească au mai adus în diverse perioade şi alte comunităţi etnice mai mici sau mai mari, stabilite în cursul secolelor pe teritoriul românesc, ca de pildă, în vechime cumanii, mai târziu romii,evreii,armenii etc., de asemenea reprezentanţi repatriaţi ai ramurii aromâne a românilor.
interesant si de neglijat aceasta perioada sarita..adica evitata:D, apoi..
Epoca de aur
Prima jumătate a secolului al XX-lea este considerată de mulţi[formulare evazivă] ca fiind epoca de aur a culturii române şi este perioada când aceasta a atins nivelul său maxim de afirmare internaţională în armonie cu tendinţele culturale europene. Cel mai de seamă artist plastic, şi care a ocupat un loc deosebit în istoria artei mondiale, a fost sculptorul Constantin Brâncuşi (1876-1957), o figură centrală a mişcării artistice de avangardă şi un pionier al captărilor, inovator în sculptura mondială prin imersiunea în sursele primordiale ale creaţiei populare.
Relaţia dintre tradiţional şi tendinţele în vogă în Europa de Vest a fost un subiect de polemici aprinse între personalităţi remarcabile. Dramaturgul, poetul expresionist şi filozoful Lucian Blaga poate fi considerat un membru al grupului tradiţionalist, iar criticul literar fondator al cercului literar şi cultural Sburătorul, Eugen Lovinescu, reprezintă aşa-numitul grup „occidentalist”, care a încercat să aducă cultura română mai aproape de cea occidentală. De asemenea, George Călinescu a fost un strălucit critic literar şi un scriitor complex, autor al monumentalei „Istorii a literaturii române, de la origini până în prezent”.
Începutul secolului al XX-lea a fost de asemenea o perioadă prolifică pentru proza românească, în care au activat personalităţi, ca romancierul Liviu Rebreanu, care a oglindit cpnflictele din societatea rurală tradiţională şi ororile războiului, Mihail Sadoveanu, un scriitor de romane de proporţii epice, unele inspirate din istoria medievală a Moldovei, şi Camil Petrescu, un scriitor mai modern, care s-a distins prin proza sa analitică. În dramaturgie, un talent aparte a fost Mihail Sebastian, iar Lucia Sturdza Bulandra a fost actriţa cea mai reprezentativă pentru această perioadă.
Alături de proeminentul poet George Topîrceanu, o pondere deosebita a avut creaţia lui Tudor Arghezi, care a fost care a avut o contribuţie revoluţionară la poezia română de la jumătatea secolului al XX-lea. Un loc de cinste ocupă şi poeziile lui George Bacovia, un poet simbolist, reflectând în creaţia sa sentimente nevrotice şi de disperare, precum şi cele ale luiIon Barbu, un strălucit matematician care a scris şi o serie de poezii criptice de succes. Poetul Tristan Tzara şi pictorul Marcel Iancu, fondatori ai mişcării dadaiste, au fost, de asemenea fii ai acestei ţări. De asemenea, în timpul acestei epoci de aur s-au ivit şi în filozofia română figuri ca Mircea Vulcănescu, Dimitrie Gusti, Alexandru Dragomir şi Vasile Conta. În domeniul istoriei, perioada a fost dominată de marea personalitate a eruditului Nicolae Iorga, care, în timpul vieţii sale a publicat peste 1250 de cărţi şi a scris mai mult de 25000 de articole. În muzică, compozitorii George Enescu, Mihail Jora, Marcel Mihalovici, Paul Constantinescu, Constantin Dimitrescu şi pianistul Dinu Lipatti au devenit celebri în lume. S-au evidenţiat un număr mare de pictori români de valoare, între cele mai semnificative figuri numărându-se : Nicolae Tonitza, Camil Ressu, Francisc ªirato, Ignat Bednarik, Lucian Grigorescu şi Theodor Pallady.
În medicină o mare contribuţie adusă societăţii umane a fost rolul jucat în descoperirea insulinei de către omul de ştiinţă român Nicolae Paulescu. De asemenea, Gheorghe Marinescu a fost un important neurolog, Victor Babeş a fost unul dintre primii bacteriologi. Dimitrie Gerota a adus contributii în chirurgie şi anatomie, Grigore T. Popa în anatomie, Constantin Parhon în domeniul endocrinologiei. Gheorghe Ţiţeica a fost unul dintre cei mai remarcabili matematicieni români.
[modifică]Perioada postbelică
Astazi, aici, cu noi... conferinta academica pe teme de limbaj si comunicare...
Discursul se centreaza pe analiza textului, norme gramaticale si semantico-gramaticale, iar conferentiarii se exprima intr-un limbaj ambiguu, folosesc cuvinte nepurtatoare de sens ori al caror sens este aproximativ... potrivit. Asta in conditiile unei limbi romane de o generozitate inimaginabila, in conditiile in care se doreste ca persoanele respective sa devina formatori... Ma voi dezmetici vreodata?!:(
Regulament scolar
Blues
Buna. Problema pentru care va solicit un răspuns este următoarea: sunt elev, in cls. a XII-a, iar recent am participat la olimpiada de Lb. si Literatura ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
Radu Gabrian, Mediator
ContSters163072, utilizator
Radu Gabrian 
micha69