Literatura uitata, literatura cenzurata, literatura din sertar

Question

Discuție deschisă în Cultură generală

Literatura uitata, literatura cenzurata, literatura din sertar

Mediator 00:49, 28 Decembrie 2010

Cu respectul pe care trebuie sa il acordam unor inaintasi de ai nostri despre care nu cunoastem prea multe,cred eu ca nu trebuie sa ii uitam pe unii dintre marii nostri scriitori sau poeti,multi dintre ei in nefiinta de mult timp,dar mai ales nu trebuie sa le uitam opera,care de cele mai multe ori nu a patruns intr-o Romanie comunista, inchisa sau care a fost tinuta in sertarele cenzurii sau ale unor mai mari ai vremurilor apuse.
Scrierile si versurile lor au constituit material subversiv sau indemnau la nesupunere fata de statul socialist si de cultura sa angajata.
Scrierile si versurile lor aratau o alta realitate ,cea a Occidentului,unde oamenii erau liberi munde gandirea si cultura nu trebuiau supuse niciunei ideologii proletcultiste
Scrierile ,versurile,opera acestor oameni deosebiti deranjau sau dadeau idei,arata lucruri de care romanii nu au avut parte in acea perioada si de care acestia trebuiau tinuti la distanta.

Acum doua sau trei zile la o emisune televizata pe unul dintre posturile nou infiintate,am auzit niste versuri ale unui scheci prezentat de solista Crina Matei,versuri care mi s-au parut cunoscute,dar efectiv nu stiam de unde sa le iau.
Cu ajutorul distinsei noastre colege psiholog "SILVANAA 80" le-am dat de capat,iar prin stradania dsale,acestea au fost copiate dupa materialul prezentat "live" de actrita.
Impreuna am avut aceasta idee a promovarii acestui topic si am sa o rog sa scrie cateva cuvinte
Versurile apartin poetului Ion Pribeagu, a carui scurta biografie o voi prezenta mai jos:

Poetul umorist Ion Pribeagu s-a născut la 27 octombrie 1887 în târguşorul Sulita, cu numele Isac Lazarovici.
Din tinerete, fascinat de meşteşugul poeziei, posedând talent din belşug, înzestrat cu o extraordinară putere de muncă, reuşea întotdeauna să înveselească pe cei care îl ascultau.
A scris foarte mult în viaţa lui: piese, reviste, cronici, proză, dar îndeosebi versuri. Ca poet şi umorist a fost deseori tentat să scrie mai liber, mai fără perdea, aşa cum au făcut la vremea lor Eminescu, Alecsandri şi alţii.
A scris şi el "pentru sertar", dar aceste realizări le ţinea numai pentru el, strânse într-un dosar şi ferite de priviri indiscrete.
Rareori, citea câte ceva conspirativ şi poznaş vreunui prieten bun.
În decursul a peste 60 de ani de activitate fecundă, a publicat aproape tot ce a realizat în afară de aceste creaţii, intitulate chiar de el "IMPERTINENŢE".
În ultima parte a vieţii sale, a intenţionat să le publice, dar i-a lipsit curajul. Conştiinciozitatea şi etica lui profesională nu l-au lăsat să depăşească o anumită limită în relaţiile lui cu cititorii.
În mai 1973 a fost publicat acest volum, în primã editie, sub prefaţa lui Louis Gallian.

As adauga eu,ca in urma cu ani buni ,cand se aduceau pe furis reviste din strainatate,in exemplar dublu,unul pentru graniceri sau vamesi,care se fereau de ochii vigilenti ai "baietilor cu ochi albastri"altul pentru a fi citit de romani,mi -a cazut pentru prima data in mana revista "Viata noastra",revista publicata de diaspora romaneasca din Israel,unde am citit primele versuri si am auzit pentru prima data de poet

Mai jos am sa va redau cateva dintre poeziile scrise de Ion Pribeagul:

Autoprotret

Ca un savant din vremuri vechi
Îmi plimb prin cafenele mutra.
Am păr în nas şi în urechi
ªi aduc puţin cu Brahmaputra

Mi-e capul bleg şi lătăreţ,
Picioarele: două prăjine,
ªi-un singur lucru am măreţ
ªi-mi pare foarte bine!

Deşi sunt tont şi fonf şi slut
ªi am o mască incoloră
De cimpazeu sau de mamut,
Toate femeile m-adoră.

De sunt urât şi nătăfleţ
ªi n-am nici muşchi, nici intestine,
ªi-un singur lucru am măreţ
ªi-mi pare foarte bine!

Sunt mare cât un năpârstoc
ªi poţi să mă măsori cu cotul,
Din loje nu mai văd de loc
ªi în tramvai mă pierd cu totul

ªi aşa cum sunt un fleculeţ
Încât mă poţi în palmă ţine
ªi-un singur lucru am măreţ
ªi-mi pare foarte bine!

Sunt ştirb şi tâmp şi am pistrui
ªi o aluniţă imbecilă
În loc de nas am un cucui
ªi-s cocârjat ca o gorilă

N-am simpatii şi n-am dispreţ
ªi n-am nici maniere fine
ªi-un singur lucru am măreţ
ªi-mi pare foarte bine!

Am trupul plin de vânătăi
ªi pe chelie fire creţe
ªi am luat chiar premiul întâi
La un concurs de fumuseţe.

ªi dacă n-am profil semeţ
Nici umeri laţi, nici şolduri pline,
ªi-un singur lucru am măreţ
ªi-mi pare foarte bine!

Când intru în baie voluptos,
Urmat de membrele-mi confuze,
Mă simt atâta de frumos
De parcă aş fi ales de muze.

Mă oglindesc şi-n mod glumeţ
Mă felicit şi-mi zic în minte
ªi-un singur lucru am măreţ
ªi-mi pare foarte bine!

În fine sunt un specimen
Cum nu-i al doilea sub soare
Port pijama şi port joben
ªi bătături port la picioare

De n-am la Academie jilţ
ªi n-am smaralde sau rubine
ªi-un singur lucru am măreţ
ªi-mi pare foarte bine!

In aceiasi nota umoristica distinsul poet prezinta un examen la la facultatea de drept:

Jurideceste

ªi veniră din Craiova
ªi din Iaşi, din Roşiori
Toţi Juriştii, toţi maeştrii
ªi-ai dreptăţii slujitori.

Unii slabi, cu favorite
Alţii sluţi ca Tutankamon
Toţi cu tumori şi scripte
Să asiste la examen.

Sala-i plină de discipoli
ªi celebrităţi savante
Numai capete ilustre
ªi figuri interesante

ªi deodată Domn Profesor
Chel şi cu priviri absente
Se-adresează cu prestanţă
Unei nostime studente.

- Cum e termenul juridic –
Zise el zâmbind agale –
Dacă eu aş pune mâna
Sub rochiţa dumitale?

Fata roşie ca macul
După o scurtă meditare
Îi răspunde:
- Este, maestre
Atentat la pudoare!

- Foarte bine! A spus maestrul, -
Însă fi bună şi spune
Dacă dimineaţă, mi-ai face
Mie, această chestiune

Cum ar fi juridiceşte
Denumirea-n trei cuvinte
ªi răspunse domnişoara
- Profanare de morminte!

Cenzurat

Prea onorabilă cenzură
Dintr-un acces de zel, fatal
Mi-a cenzurat „O aventură”
Fiindcă subiectu-i imoral.
Sunt intrigat peste măsură
ªi trist de procedarea aceasta
ªi vreau alături pe Cenzură
S-o judecaţi şi dumneavoastră
În actul întâi sub luminiţe
ªi flori, e-un pat; un pat banal
Spuneţi-mi domni şi cuconiţe
Dacă un pat e imoral
Dar pot susţine cu căldură
Că e normal cum sunt şi sfinţii
Fiindcă în paturi se născură
Nu vreau să fac o glumă proastă
Nici ??? de clovn
??? cunoaşteţi dumneavoastră
pe când cineva născut pe scaun?
În pat întins şi-n pielea goală
C-o plapumă acoperit
E un tânăr, Nicu Mototeală
Ce meditează liniştit.
Dacă-i acoperit înseamnă
Că nu-s motive de scandal
ªi apoi nici gândul nu te îndeamnă
Să crezi că-i lucru imoral
La recrutare-n clipe grele
La baie s-au la doctor Broc
Nu te dezbracă până la piele?
ªi nu e imoral deloc!
Alăturea de pat, sfioasă
ªi-nbrăcată şorţ închis
Sta o femeie, şi-i frumoasă
Ca un heruv din Paradis.
Când o femeie chic, gingaşă
Stă lângă un bărbat ideal
ªi-i spune vorbe vorbe drăgălaşe
Găsiţi că este imoral?
Deodată puica încântătoare
Un glas cu argint de clopoţei
Exclamă plină de mirare:
- Vai, Nicule, tu eşti ovrei?
ªi acum, spuneţi-mi scumpă doamnă
ªi domnilor în general
Dacă ar fi ovrei înseamnă
Un fapt atât de imoral?

Răspunde Citează

15 mesaje

5656 vizualizări

9 participanți

Cel mai recent răspuns: , utilizator 18:43, 29 Decembrie 2010

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (1)

Pagina 1

Pagina 3

Alte discuții în legătură

Secretul scrierii epigramelor bune [b]Din coadă versul ca să sune, Aşază-l bine pe picioare, Adaugă patru rime bune ªi nu uita să pui şi sare.[/b] :D epigramă de Păstorel ... (vezi toată discuția)

Epigrama, un stravechi gen literar - antologie \"Criticul Ibraileanu observa candva ca, prin veacuri, cu aceasta floare, epigrama, care se trage din soiul intepator al rozaceelor, am raspuns de multe ori ... (vezi toată discuția)

Epitaful epigramatic In lucrarea doamnei Elis Rapeanu, \"Epigrama in literatura romana\", gasim ,ca subspecie a epigramei, epitaful epigramatic. Va invit sa postati aici astfel de ... (vezi toată discuția)

Adalbert Gabriel Gazdovici Avocat · Answer 1 · 2010-12-28 21:30:35

Buna seara

Multumesc de invitatie. :bow:
Incep cu o observatie offtopic: Dupa parerea mea (Mordechai e si el de acord cu mine :yes: ) Hertha Muller e scriitor roman in aceeasi masura in care Joseph Conrad e scriitor polonez.
...
" Eu fac epigrame, domnule presedinte, cum face gaina oua..."
Pledoaria lui Al. O. (Pastorel) Teodoreanu in fata completului care l-a condamnat in 1961 la inchisoare.
Si acum cateva din stihurile condamnate

Privind destul de critic pe "fratii mai mari de la rasarit" Pastorel toarna cateva epigrame

Pe drumeagul din catun
Veneau ieri un rus si-un tun:
Tunul – rus
Si rusul – tun!

Armistitiul ne-a impus
Sa dam boii pentru rus!
Ca sa completam noi doza,
L-am trimis pe Petru Groza

Refrerindu-se la celebrul Romulus Zaroni pe care gafele repetate l-au facut imediat subiectul multor savuroase anecdote - cu doar 7 clase ajunsese ministrul Agriculturii si domeniilor - Pastorel il "mangaie" cu apelativul "bou" intr-o simpatica paralela istorica

Caligula imperator
A facut din cal senator.
Domnul Groza, mai sinistru,
A facut din bou ministru.

Observand lipsa de scupule manifestata de comunistii care-si mareau numarul membrilor cu fosti legionari Pastorel ivoca "duhul Capitanului" intr-o alta epigrama cam ... urzicatoare

Capitane,
Nu fi trist!
Garda merge inainte
Prin partidul comunist!

La alegerile din 1946 comunistii si celelalte partide "de stanga" candideaza sub o umbrela comuna cu lozinca " Votati soarele!". Propaganda si afisele electorale ii prilejuiesc lui Pastorel cateva intepaturi

Nu credeam s-ajung vreodata
C-am sa pot sa fiu in stare
Ca facand pipi pe garduri,
Sa o fac direct in... soare!

O modificare a guvernului dr. Petru Groza nu scapa nici ea de acidul unei epigrame cam ... :blush2:

In guvernul Groza, cel de concentrare,
S-au primit trei membri, pentru completare,
Insa ca sa fie cabinet etern,
Imi bag si eu ... in acest guvern!

In sfarsit, simbolul maretiei sovietice este luat in bascalie de iconoclastul Pastorel

Cate stele sunt pe cer
Toate pan' la ziua pier.
Numai una, ca o proasta,
Sade pe uzina noastra.

Nici "creatorii" perioadei proletcultiste nu scapa, Pastorel indemnandu-i pe cei cazati in Pelisorul transformat ad-hoc in casa de creatie la ... prudenta

Voi, creatori ai artei pure,
Ce stati acuma la padure,
Sa fiti atenti cand va plimbati
Sa nu calcati in ...ce creati!

Efectul Ivan Turbinca-Danila Prepeleac
Lesne de inteles ca regimul comunist a incercat sa faca disparute epigramele acestea. Poate ca masura va pare excesiva (ce mare branza niste glumitze cam obscene?) insa trebuie observat ca ridicolul are un important efect asupra obiectului ridiculizat, efect pe care eu l-am denumit "Efectul Ivan Turbinca-Danila Prepeleac" si pe care-l voi explica facand trimitere la imaginea diavolului din cele doua formidabile basme. Cu toate ca diavolul este in mod notoriu o entitate inspaimantatoare, ca e ceva ce-ti da fiori, ca diavolul este adversarul Domnului, ispititorul, Cel-Rau, etc. odata ce este ridiculizat el devine ... altceva.
Ivan Turbinca si Danila Prepeleac il transforma prin ridiculizare si oricat de negru si fioros ar fi Satan fiorosenia lui dispare in fata rasului nostru ironic. In aceasta ipostaza, diavolul este un personaj cu grave dizabilitati intelectuale care ne poate starni, dupa caz, rasul ori mila insa nu ne mai poate inspaimanta.
Asadar, orice lucru nu poate sa fie ridicol si inspaimantator in acelasi timp pentru ca exista ceva in mintea noastra care ne impiedica sa ne mai fie frica de ceva de care putem rade.
De aceea, epigramele lui Pastorel erau periculoase pentru regimul care, vorba d-lui Petre Tutea, n-avea cuvantul "gluma" in dictionare.
Inchei cu constatarea facuta de domnul Teodoreanu la moartea lui Caragiale

Cu greu Imi vine sa astern,
Un adevar ce nu-l suport,
Ca tocmai tu sa fii cel mort
Iar Catavencu cel etern.

ContSters42179 Utilizator · Answer 2 · 2010-12-28 22:14:48

Utilizator 22:14, 28 Decembrie 2010

@elena138
[ link extern ]

Răspunde Citează

elena138 Utilizator · Answer 3 · 2010-12-29 00:16:18

pneagu a scris:

@elena138
[ link extern ]

Multumesc mult! Nu "umblasem" de ceva vreme pe acest subiect. Iar Tanase este oricand fascinant...

Multumesc pentru invitatie initiatorilor topicului! Incerc sa ma incadrez in rigori...:)

V-as supune atentiei romanul "Trei ceasuri in iad" de Antonie Plamadeala, aparut in 1970, dar interzis. Eu l-am citit prin '96, cand a aparut din nou pe piata. Este o carte despre sistemul totalitar, o parabola despre puterea discretionara, purtand masca nazismului. Reda hidosenia umana facand trimitere subtil, la mitul antic al talharului Procust din Atica. Este prezentat ca un joc naucitor de masti care, la final, ofera lumii un nou produs: omul reconstituit prin tehnicile de transformare ale regimului.

trope_doi Utilizator · Answer 4 · 2010-12-29 00:26:42

Am cautat si am cautat… M-am oprit la Radu Demetrescu Gyr (1905 – 1975)…
A facut inchisoare (aproape 20 de ani) in trei dictaturi: carlista, antonesciana si comunista (facea parte din intelectualitatea radicala de dreapta: Miscarea legionara)

Poezia “Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane” i-a atras condamnarea la moarte deoarece a fost considerata un pamflet anti-comunist. N-a fost executat; a fost condamnat la munca silnica pe viata.

Copy-paste:
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

ªi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
ªi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

eumarian Utilizator · Answer 5 · 2010-12-29 03:21:15

Felicitari pentru topic!

Bulgakov spune in Maestrul si Margareta рукописи не горят (manuscrisele nu ard!). Va fi candva descoperit jurnalul furat al lui Gheorghe Ursu S-au implinit recent 25 de ani de la asasinarea de catre Securitate a acestui inginer-poet si 20 de la confiscarea si disparitia in neant a caietelor sale jurnal. Dintre fragmentele razlete pastrate si publicate prin reviste:

Despre Ceausesti:

ªi el, şi ea şi-au înmormîntat părinţii cu slujbe, sobor de episcopi, lumînări, odihnească-se Robul tău etc... Deci, la o adică, e bun şi Dumnezeu, nu se ştie. Dar atunci, de unde furia ei, alergică la biserici? Mister. Unii zic ca de la o vizită a lor prin Bucovina, la Putna ori la Voroneţ, unde călugarii nu au scandat Ceauşescu şi soborul nu i-ar fi lins cazmaua, ori poate, Doamne fereşte, arhimandritul le-o fi întins mîna lor să i-o sărute, după pravilă.

Ce visa dizidentul:

Visam, mai întîi, la Kremlin, unde nu voiam să ucid pe nimeni şi doar în cazul în care Brejnev refuza să creadă atotputernicia mea, să tai în două, cu laserul meu de buzunar, un general sau un KGB-ist din preajma lui, şi apoi să-i comunic ordinele mele:
1. evacuarea în fix o săptămînă a Cehoslovaciei;
2. evacuarea Poloniei;
3. publicarea într-un milion de exemplare a operei lui Soljenitin.
A doua vizită la Kim Ir Sen. Lichidat fără discuţie.
A treia la Khadafi. Lichidat pe loc.
A patra la preşedintele Africii de Sud, obligat să... sau lichidat.
A cincea la Ceauşescu... lichidat sau obligat să...

Dintr-o discutie cu niste vestici "socialisti"

Ii complimentez pe frantuji - cica el seamana cu Claude Brasseur si madame cu Annie Girardot. Imi multumesc. El e feroviar. Sint socialisti dar nu cu Marchais. Le spun ca fiece comunist francez ar trebui sa traiasca un an in Romania. Totusi, sint socialisti. Eu: peut-etre Doubcek aurait reussi un socialisme au visage humain. Mai les tanks sovietiques…

Noi traim inca prea devreme, candva vor aparea toate manuscrisele pierdute si se va face lumina.

Si pentru ca Gheorghe Ursu era si un inginer excelent, ar fi interesant sa apara scriiturile inginerilor chinuiti de sistemul ceausist. E o intreaga epopee a dctaturii cum s-a ajuns ca Lastunul sa fie din fibra de sticla si motor injumatatit cu doi cilindri sau sa ardem sisturi bituminoase pentru energie. Dar inginerii nu prea scriu! Un link despre povestea Lastunului:
[ link extern ]

In legatura cu Hertha Muller, o sa incerc sa articulez o parere care pleaca de la aceleasi considerente dar ajunge la concluzii diferite. :)

Coincidenta face sa citesc in aceasta perioada romanele nobelizate. Bineinteles, ii respect Herthei Muller dorinta de a apartine culturii limbii de expresie literara. Dar de ce sa adopt perspectiva despre lume a celor mai rele tendinte etniciste gen "romanii verzi" si s-o exclud din experienta mea cultural-istorica?:-/ La fel cum cehii isi asuma partial praghezul Kafka, si noi ne-o putem asuma spasit pe Hertha Muller, mutatis mutandis.

Altfel, cine isi va aminti experienta istorica de sute de ani a sasilor (sau evreilor) din Romania, cu tot ce-au scris ei, populatii care care in sexolul 20 au disparut aproape fara urma din Romania precum maiasii din America Centrala, de bine ce-au fost tratate?

Sighisoara, Sibiul sau Brasovul apartin sasilor infinit mai mult decat apartin romanilor, dar istoria face ca noi sa fim cei care trebuie sa le ingrijim mai departe... Textele Herthei Muller ilustreaza prieteniile sale cu scriitori romani, traiul sub dictatura national-comunista, spun foarte multe despre ce insemna in acea vreme sa fii minoritar (sub felurite aspecte). Orice copil poate empatiza cu aceasta, zic eu.. De altfel, distinctia literatura nationala - literatura straina a fost mereu problematica la culturile mici.

Si atunci, daca singura intrebare cu efecte practice este daca s-o studieze sau nu tinerii romani pe Hertha Muller, raspunsul trebuie sa fie afirmativ! In definitiv, e un model de mandrie nu faptul ca ea a luat Nobelul sau ca suntem de acord cu ea, ci ca a fost cineva care a spus adevarul asa cum l-a vazut potrivit constitutiei sale morale, in ciuda dictaturii care ne impunea tuturor sa gandim la fel.