e trist cand citim astfel de cazuri, dupa ce se face un efort deosebit pentru a trai mai bine, apar neintelegerile ireconciliabile, din cate spuneti.
cazul dvs. poate fi impartit tehnic, in doua situatii juridice: divortul, in care dvs. doriti copilul. Aici aveti sanse f. mari, intrucat instantele dau spre incredintare si crestere copii catre mame; in plus, dvs. aveti in prezent serviciu si puteti dovedi baza materiala din prezent. Nu cred ca e un impediment ca sa parasiti locuinta soacrei si sa va mutati, pentru inceput, intr-un apartament inchiriat, acest aspect trebuie relevat ca e in favoarea copilului, avand in vedere neintelegerile prezente. Ancheta sociala care se va face in cadrul procesului va veni in locuinta inchiriata si va constata ca baietelul e bine ingrijit si ca are tot ce ii trebuie pentru o buna dezvoltare alaturi de dvs.
problema nr.2: Partajul. In cadrul partajului, dvs. aveti suficiente dovezi care sa va permita sa solicitati o cota mai mare in favoarea dvs., avand in vedere banii primiti de la tatal dvs. Dar va trebui sa timbrati actiunea .
Nu o sa va ascund faptul ca, datorita neintelegerilor dintre soti, atat divortul cat si partajul vor fi dificile si vor dura mult, incercati totusi , in timp, sa aveti o discutie cu sotul si sa reusiti sa ajungeti la o intelegere, pe care, mai apoi, sa o consfinteasca instanta, atat la divort, cat si la partaj.
In privinta partajului, veti putea dovedi ca banii necesari construirii casei v-au fost donati de tatal dvs., iar donatiile sunt bunuri proprii, nu comune.
Faptul ca sotul va sta la soacra dvs., iar dvs. intr-un apartament inchiriat nu e de natura sa va dezavantajeze in ceea ce priveste incredintarea copilului (din punctul meu de vedere, conditiile sunt similare); de altfel, acesta nu e singurul criteriu pe care-l are in vedere instanta in luarea deciziei... am retinut ca in momentul acesta sotul nu lucreaza, nu? Cu ce ar asigura intretinerea copilului? Oricum se va face o ancheta sociala. In plus, in peste 90% din cazuri, copilul e incredintat mamei.
Ma gandesc totusi ca, dupa ce va veti muta in casa pe o construiti, unde veti sta singuri (adica numai familia dvs.), departe de alte influente, relatia dvs. cu sotul s-ar putea normaliza.
Si eu consider ca cel mai bine ar fi sa va separati prima data de sot si soacra si sa stati impreuna cu copilul. Vedeti daca va e mai bine cu, sau fara sot. Apoi va mai ganditi daca sa intentati divort. daca, totusi, sunteti foarte hotarata cu privire la divort, nu trebuie sa va faceti griji pentru copil, care, doar in cazuri foarte rare, se incredinteaza tatalui spre crestere si educare (daca mama e betiva, l-a abandonat si traieste cu altul, daca nu se ocupa de el corespunzator, adica daca nu e ingrijit, hranit cum trebuie...) Oricum, nici un mediu tensionat, plin de certuri nu e propice pentru un copil. Cel care va avea cel mai mult de suferit va fi copilul. Trebuie sa alegeti ce e mai bine pentru copil: in ce situatie ar suferi cel mai putin...
E trist desigur si foarte dureros pentru mine, deoarece acest efort pe care l-am facut (vanzarea apartamentului) pentru a construi o casa , a devenit un cosmar pentru mine in momentul in care mi-am dat seama ca sotul meu de fapt a dorit un act de proprietate pe numele lui. Asa cum am descris mai sus situatia , el cand ne-am casatorit s-a mutat la mine si tot timpul a trait cu un sentiment de inferioritate ca nu este apartamentul pe numele nostru. Tatal meu (mai precaut din fire) avrut sa faca un act de donatie pt mine prin care imi ceda apartamentul insa sotul meu nu a fost de acord si a zis ca el vrea act de proprietate pe numele lui (vanzare-cumparare). Atunci a fost primul meu semnal de alarma ,deoarece nu m-am gandit ca il va deranja acest lucru ,dat fiind faptulca noi ne-am casatorit din dragoste(ma gandeam la acel moment) si nu pentru a disputa apartamentul unde stateam.De atunci la fiecare discutie mai aprinsa pe care o aveam , si in care ii spuneam ca asa nu se mai poate, replica lui era" pai poti sa ma dai afara ca-ti da mana".Nu vreau sa fiu gresit inteleasa, eu niciodata nu i-am spus ia-ti valiza si pleaca, cand ii ziceam ca nu se mai poate incercam sa gasim o solutie sa aplanam situatia. Si ca sa ii demonstrez ca nu ma intereseaza un apartament mai mult decat sa ne intelegem noi bine , l-am convins pe tatal meu (aproape ne-am certat) sa vanda apartamentul si sa-mi dea banii fara acte , ca sa ne construim casa si sa facem acte pe numele nostru pentru casa. Am crezut ca aceasta e cea mai mare dovada pentru el ca nu ma interesa decat sa ne intelegem si sa nu mai avem discutii. A fost cea mai mare greseala a mea deoarece de cand am facut actele, discutiile sunt mai aprinse ca de obicei si parca intentionate , insa replica lui s-a schimbat in " N-ai decat sa divortezi , impartim casa jumi-juma si copilul nu-l iei tu asa usor". Deja s-a interesat cat valoreaza casa in momentul acesta (la rosu)si a zis ca n-am de ce sa am pretentii ca daca se face jumatate eu imi recuperez banii de pe apartament. Casa la momentul asta valoreaza in jur de 130.000 Euro. Din pacate nu ne putem muta in ea prea curand deoarece bani nu mai sunt (desi m-a asigurat ca ne vom incadra in suma pe care o aveam) si el isi cauta acum de lucru pentru ca i-am zis ca trebuie sa facem neaparat un credit ca sa terminam . Insa nu cred ca mai pot sa merg mai departe, ma simt tradata si folosita si atitudinea lui s-a schimbat radical. Eu am devenit foarte nervoasa si ma afecteaza mai ales pe plan profesional si copilul este foarte stresat si ma doare sufletul cand vad ca sotul meu din orice nimic tipa la el si dupa aceea il ia in brate si il pupa si ii spune ca nimeni si nimic nu-i va desparti.Imi pare rau daca am ocupat prea mult spatiu, insa am simtit nevoia sa ma descarc. Efectiv nu am cu cine sa ma sfatuiesc! Va doresc o zi buna tuturor ! Andreea
M-am lasat dusa de valul destainuirilor si am uitat sa intreb ce ma interesa si anume cum sa incep actiunea? Am voie in momentul asta sa iau copilul si sa ma mut in chirie si dupa ceea sa depun cererea de divort consiliata de un avocat bineinteles.. Va intreb asta , deoarece cand i-am spus sotului meu ca nu mai pot si iau copilul si ma mut in chirie , mi-a spus ca, copilul nu pleaca din casa aia fara acordul lui.El zice ca pana nu se pronunta o instanta, are aceleasi drepturi ca si mine sa tina copilul.
Va multumesc frumos!
avocatnet.ro explicăm legislația
mihaelamihaelamihaela