romascanu a scris:
Si in plus fata de argumentele aduse de a-k, DREPTUL salariatului de a fi asistat la cererea sa de un reprezentant al sindicatului nu inlatura DREPTUL la aparare garantat prin Constitutie. Cele doua drepturi nu se exclud.
Pentru acelasi argument (garantarea dreptului la aparare) nu se poate sustine ca enumerarea din art 17 (negocierea, inchierea sau modificarea) ar fi limitativa.
Nu as merge atat de departe. Constitutia este un text prin excelenta mult prea generic pentru a putea fi invocat cu atata usurinta in cazuri atat de particulare. Ea stabileste de fapt o "arhitectura" pentru sistemul juridic din stat, indica "vasele" in care legile "toarna" continutul, dar nu merge mai departe (de ex. nu face definiri - in cazul de fata nu precizeaza la ce se refera prin "drept la aparare" - ex. e vorba de apararea fizica in fata agresiunii sau de apararea juridica? - si cand se aplica - pot sa snopesc in bataie pe cineva pentru a-mi apara onoarea lezata? - [stiu, exemplul e cam fortat, dar nu si de nesustinut :D ]).
"
ARTICOLUL 24 - Dreptul la aparare
(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
Asa cum reiese din acest text, mai ales tinand cont de alineatul (2), se pare ca dreptul la aparare mentionat priveste apararea intr-un
proces, iar cercetarea disciplinara, oricat de mult ar vrea sa semene cu un proces (am auzit de probe, martori, recuzari etc.), nu e. Nu sunt indeplinite cerinte serioase de impartialitate: angajatorul sesizeaza abaterea disciplinara, constituie comisia, da decizia, el fiind parte a disputei - prin analogie, ar fi ca si cum un judecator care are o disputa cu altcineva isi citeaza adversarul, il judeca si il sanctioneaza (romanii aveau o solutie simpla:
Nemo iudex in causa sua - nimeni nu poate fi judecator in propria cauza).
Asta sa insemne ca procedura cercetarii disciplinare este una neaparat inechitabila? Nu, este o forma de transfer a povarei deciziei de la o institutie jurisdictionala (instanta, arbitru, mediator etc.) catre cel care are resursele materiale pentru cercetare - angajatorul. Se mai pleaca si de la prezumtia (foarte teoretica la noi) a bunei credinte...
Articolul 17 din Codul muncii contine probabil o scapare (inca insuficient speculata): nu impune o cerinta de calificare pentru tertii care urmeaza a-i asista pe salariati (ex. nu cere sa fie avocati). Astfel, fiind vorba de posibilitatea interventiei unui tert oarecare in raportul de munca, textul de la acest articol nu poate fi interpretat decat limitativ (pentru
negociere, incheiere sau modificare), altfel consecinta ar fi ca
orice tert poate interveni in privinta
oricarui aspect al raportului de munca dintre un salariat si angajatorul sau - o cutie a Pandorei pentru si-asa subredul edificiu juridic romanesc. Plus de asta, textul articolului 17 e greu interpretabil ca fiind exemplificativ (o marca a exemplului lipseste cu desavarsire - ex, "precum si in alte aspecte ale raportului de munca"...).