evitare divort

Buna seara. Va multumesc mult pentru sfaturi, desi am ajuns in culmea disperarii. Am aflat acum cateva zile ca sotia mea este si insarcinata pe deasupra, ca nu era suficient faptul ca vroia sa divorteze. Si nu, nu are pe altcineva, ca am angajat pe cineva sa o urmareasca si in afara faptului ca merge la servici si acasa, nu a descoperit nimic. Spuneam ca sunt in culmea disperarii pentru ca nu inteleg ce se intampla, ar trebui sa fie fericita, ne-am dorit mult un copil si pana acum nu s-a intamplat. Si acum aflu ca este deja in 3 luni, dar fiind slabuta nu se vede inca. Si aseara scria de zor la calculator, si cand m-am uitat, redacta divortul. Nu stiu cum sa o impiedic, mai ales ca si ea este avocata. Si de psiholog nu se pune problema ca nici nu vrea sa auda. Vreau sa va intreb insa, fiind insarcinata, nu am cum sa folosesc acest argument in divort? Va multumesc pentru interesul dvs.

La psiholog mergi singur. Tu esti cel care trebuie sa devii un barbat minunat la care sa-i fie greu sotiei sa renunte, psihologul si iubirea ta fata de ea te vor face sa fii asa cum si-ar dori orice femeie un sot.

Pentru AVLIL: Desi spui ca suna tembel, cred ca psihologul va putea spune in instanta lucruri care nu vor putea fi trecute cu vederea. Mie imi pare o idee interesanta. Psihologul ar putea fi pentru divort cum este expertul contabil pentru actiuni comerciale.

Ziceam ca e tembel pentru ca, in calitate de expert, in Rom conteaza numai experetizele dispuse de instanta, experti numiti de instanta. Deci psihologul meu sau al sotului, sau cel comun, nu ar avea callitate de expert, ci numai de martor.
Dar, vorba ta, ar spune lucruri fundamentate...
Si mai e tembel pentru ca... ar da loc la multe abuzuri, mereu sunt experti si de-o parte, dar si de cealalta.

Nu ma refeream sa mergeti cu ea, clar ca nu va vrea, dar poate ii faceti psihologului o impresie despre relatia cu sotia si acesta isi exprima o parere in sensul mentinerii relatiei.
Si chiar de psihologul nu va transforma peste noapte intr-un armasar de nerefuzat, macar va impacati cu situatia, va analizati alternativele ...

adrie a scris:

Buna seara. Va multumesc mult pentru sfaturi, desi am ajuns in culmea disperarii. Am aflat acum cateva zile ca sotia mea este si insarcinata pe deasupra, ca nu era suficient faptul ca vroia sa divorteze. Si nu, nu are pe altcineva, ca am angajat pe cineva sa o urmareasca si in afara faptului ca merge la servici si acasa, nu a descoperit nimic. Spuneam ca sunt in culmea disperarii pentru ca nu inteleg ce se intampla, ar trebui sa fie fericita, ne-am dorit mult un copil si pana acum nu s-a intamplat. Si acum aflu ca este deja in 3 luni, dar fiind slabuta nu se vede inca. Si aseara scria de zor la calculator, si cand m-am uitat, redacta divortul. Nu stiu cum sa o impiedic, mai ales ca si ea este avocata. Si de psiholog nu se pune problema ca nici nu vrea sa auda. Vreau sa va intreb insa, fiind insarcinata, nu am cum sa folosesc acest argument in divort? Va multumesc pentru interesul dvs.

Ce ar fi sa cititi motivele de divort ? Poate gasiti acolo rezolvarea... In plus puteti pune aceasta atitudine pe seama sarcinii, sunt manifestari diferite de la caz la caz...o discutie cu sotia se impune avand in vedere ca e vorba si de un copil al carui viitor nu poate fi decis asa simplu